8,051 matches
-
secție VÎNZĂRI, Întreprinderea Dainen Detalii referitoare la investigație: Bărbatul dispărut este soțul solicitantei. N-a mai dat nici un semn de viață de șase luni. Se pun la dispoziție toate cele necesare anchetei. Solicit oficial anchetarea cazului menționat și anexez taxa. Jur să păstrez secretul informațiilor primite, să nu divulg nimic și să nu abuzez de cele aflate. 2 februarie 1967 Agenția de Detectivi T Șef secție anchete Semnătura solicitantei Haru Nemuro Am debreiat și am trecut Într-o treaptă inferioară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
șantaj... Să presupunem că cineva urmărește să stoarcă bani de la un furnizor de combustibil... Cam ce Împrejurări ar putea duce la șantaj? Vă gîndiți la ceva anume ? De exemplu, ar fi putut domnul Nemuro să fie implicat În așa ceva? — Nu, jur că n-are absolut nici o legătură cu domnul Nemuro. E doar o Întrebare bazată pe o presupunere... Dar orice pe lumea aceasta are și un dedesubt, o parte invizibilă celor care privesc din afară... ca ușa pe care tocmai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
adevărul, eu le-am făcut. N-are rost să mă mai ascund după deget. Fata de la bar nu-i aceeași cu modelul, bineînțeles. Am făcut toate fotografiile numai din spate pentru că aceasta-i partea cea mai semnificativă a unei femei... Jur că-i ultima minciună pe care v-o spun. Bănuiesc că nu mă mai credeți nici dacă vă spun adevărul... Dar vă rog să mă credeți... Zău că mi-e rușine... Am un secret teribilă care mă nelinișteșteă Spun minciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
împrumutată atunci de la unul din judecătorii tribunalului, anume pentru solemnitatea ce urma), depusesem în fața lui și a întregului corp jurământul profesional de care conștiința mea urma să fie legată, ca și cum absența legiuitului jurământ ar fi obnubilat conștiinței funcționalitatea ei genetică - jurasem să fiu nepărtinitor, să respect legea. Dar cum ar fi putut fi altfel? O singură obligație fusese omisă din conținutul jurământului: să fiu uman, de aceea, sub cristalul de pe birou, aici ca și la fosta judecătorie de unde veneam, îmi pusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rămasă este pătată cu cerneală. Pe pagina următoare câteva rânduri: „Trebuie să ai încredere în tine ca să ai încredere în viitor, iar viitorul aparține mulțimii. Ce spuneți, domnule președinte? Azi dimineață, într-un proces, un martor de naționalitate turcă: a jurat pe Coran. Mi-am adus aminte, deodată, c-am citit undeva (dacă nu e vorba de o memorie falsă), că în Coran scrie între altele, că „Dumnezeu e destinul”. Dacă e așa, cum Dumnezeu e Înțelepciunea absolută și Bunătatea fără margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
văzut vreodată, dacă te-aș fi văzut măcar o singură dată privindu-mă...” - „Ce ușor e să minți?” - „Mint?” - „Da, dragul meu judecător, tu care audiezi mii de martori și le ceri să nu mintă... îi mai pui să și jure. Mă voi mărita, e adevărat, iar cel care-mi va fi soț va vedea tabloul de pe perete zilnic vrând-nevrând, va spune «Ce arlechin!» sau altceva dar nu va ști niciodată că simbolizează destinul nostru, al tău și al meu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dozajul. - Acceptați dozajul zero? - La brute. Râse și trecu de pe scaun pe fotoliul de lângă șemineu deasupra căruia străjuia (totdeauna, mi s-a părut, într-un echilibru instabil, gata să cadă), un vas înalt, portocaliu, cu flori artificiale, de care, neștiind, jurai c-au fost smulse acum din grădină. - Vroiam numai să vă cunosc părerea - m-am întrebat întotdeauna ce anume asigură acestei opere perenitate, pentru că citind-o, nu poți să nu constați, cred eu, că e o poveste naivă care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vreme în care-și mișca, alternativ, în unghi drept picioarele, sau mult spre ea, și aplecându-și capul își atingea cu vârful degetelor de la picioare, fruntea, apoi totul reveni la nemișcarea dintâi, culcată pe spate, câteva minute, când ai fi jurat că a înmormântat-o nisipul ajutat de briza milenară a mării, după care, asemeni unui arc destins brusc, se ridică la cea mai corectă verticală. De data aceasta începu mișcarea ritmică a depărtării și apropierii picioarelor și a mâinilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de coniac, rătăcită în rafturile unui negustor armean, rămasă nici el nu știa de când. Ea luă singură, ca și cum ar fi fost la ea acasă, păhărelele din bufetul de lângă fotoliu; cineva dacă ar fi filmat scena, un ipotetic spectator, ar fi jurat că pelicula a surprins un moment din viața unei tinere familii, abia înjghebate, atât de naturale îi erau gesturile, comportările la care adăuga o vagă tandrețe. - Nu știu; fel de fel de versiuni, dar nu mă interesează: „Limba și Literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne trezirăm din somnul de noapte; m-am întrebat, uluit, dacă fusese ea în adevăr sau numai reflectarea ei în planul ideilor. Nu știu nici acum exact, deși ea fusese cea care-mi pregătise cu minuțiozitate micul dejun, aș fi jurat, nu se poate, îmi spuneam, să fie numai transparența ideii, pentru că în timp ce-mi vorbea îi vedeam mișcările atent, i le urmăream să nu-mi scape nici un amănunt al ființei, mâncarăm amândoi, iar când să plec se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și ce voiam eu să aflu, ori nu era în stare să-mi spuie, ori se prefăcea că nu înțelege. Și mă lua cu vorba-i pripită înainte, îmi zâmbea prietinește, își întindea degetul, trăgându-și în piept bărbia, se jura pe onoare și striga că a fost caporal în artilerie. Era o vulpe șireată domnul Sandu Popescu, de nu mai avea margine. Țuicile pe nesimțite le strecura spre pușcaș: boierul plătește! și tutunul, ori lipsea, ori nu lipsea din chimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și am spus: —Departamentul de publicitate Candy Grrrl, aici Anna Walsh. —Bună, Anna Walsh, Aidan Maddox la telefon. —Oh, super. Cu ce-am greșit? — Ai sunat să mă inviți în oraș? — Da. —Ți-ai ales un moment prost. Tocmai am jurat să nu mai am de-a face cu bărbații din New York — Oh, e în regulă. Eu sunt din Boston. Deci ce s-a întâmplat? — Am avut cea mai bizară săptămână, cu cele mai bizare întâlniri. Nu cred că mai rezist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai muncii care petrec și își descarcă energia. În seara cu pricina, am ajuns prima și mi-am croit drum printre nenumărați oameni ce purtau conversații ispititoare - ... „concediată“ scrie pe ea... avea o sticlă de Jack Daniels la ciorap, mă jur... sub birou, sugând-o... - și am găsit un separeu la etaj. Jacqui a fost următoarea și, după opt minute, Aidan încă nu ajunsese. — Întârzie. Jacqui părea încântată. —Uite-l. Era jos, făcându-și loc prin înghesuială, părând puțin rătăcit. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Rachel e foarte încăpățânată, dar, în momentul acela, la fel eram și eu. Am simțit că e pe cale să cedeze așa că mi-am jucat cartea: Probabil că Luke se întreabă unde ești. Am început să le împing spre ușă, dar, jur, am crezut că n-o să mai plece. În prag, Rachel a ținut morțiș să-mi țină un discurs. Și-a dres și vocea. —Anna, n-am cum să înțeleg încercarea cumplită prin care treci, dar, când am acceptat faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o oră cu avionul până la New York, că aveau să se vadă în fiecare weekend și, între timp, Aidan avea să caute o altă slujbă în Boston, și Janie urma să aplice pentru slujbe în NYC. Și astfel a plecat Aidan, jurând să-i fie credincios. — Poți să-ți închipui și singură ce s-a întâmplat, mi-a zis. De fapt, încă încercam să-mi dau seama. În prima noapte, când mă rugase să-l trec pe lista mea, îmi crease impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ai spus lui Helen să facă cu drăcia aia de cremă depilatoare? Dumnezeule mare, ce miros! Și persoanele care au venit la ușă au făcut comentarii asupra lui. Băiatul care ia banii pe lapte (un mucos) a zis - și mă jur că nu mint - „Văleu, domniță, tocmai ce-ați tras un pârț?“ Îți vine a crede? N-am tras un pârț în viața mea. În ceea ce privește femeia cu câinele, te țin „la curent“ cum se spune. A fost „acțiune“ din plin. Azi-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trecut pe lângă mine, în drum spre lift, și, cuprinsă de o fericire neașteptată, am fugit și m-am înghesuit între ele. Erau trei femei cam de vârsta mea și arătau foarte normal: una avea o geantă care, aș fi putut jura, era de la Marc Jacobs, apoi am observat că o alta avea unghiile făcute cu - aproape că mi s-a tăiat respirația - Candy Grrrl Chick-chickachicka (galben pal). Dintre toate mărcile din lume? Care era probabilitatea? Am luat asta drept un Semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai mult decât fericită să mă înglodez și mai mult în datorii pentru această Neris Hemming - nu-mi păsa cât ar fi costat. Mitch se uita lung la agendă, cu o figură confuză. — Nu e aici. Aș fi putut să jur că era. Mi se tot întâmplă asta, adică, tot pierd lucruri... Și eu pățeam la fel. De atâtea ori eram sigură că am diverse lucruri în geantă, apoi descopeream că nu le am. Am simțit un alt fior de conexiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi banii și lasă-mă să renunț la slujba asta plicticoasă. Harry a desfăcut plicul, s-a uitat la poze, apoi a zis: — Ești încă angajată. Eu: De ce? El: Îmi place să te am prin preajmă. Eu: Zău? Aș fi jurat că mă detestă. El (plictisit): Nu. Nu știu de ce am zis chestia asta. Eu: M-am săturat de slujba asta. Vreau să renunț. El: Ei bine, nu poți. Eu vreau să rămâi. Eu: Și eu vreau să renunț. El: Ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am zis. — Atunci să auzim. —Mai bine nu, am zis. Dacă nu te superi. Încă nu am definitivat-o și nu vreau s-o vezi făcută de mântuială. — Încerci să mă tragi în piept? a zis, înfuriat deodată. Nu, Franklin, jur că nu. Crede-mă, n-o să te dezamăgesc. Pentru că mi-am asumat un risc cu tine în fața Ariellei. —Știu. Îți sunt recunoscătoare. Sunt o alegere bună. Dar nu eram. Duminică tot nu aveam nimic concret așa că, la întâlnirea cu Leisl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreo întrebare, ca să nu avem parte de surprize în ziua cu pricina. Am luat parte la toate astea, deși știam că n-aveam să fiu acolo. Dar o luasem pe Teenie complice; ieșiserăm să luăm prânzul și o rugasem să jure că va păstra secretul. —Prezentarea de miercuri? Nu pot să ajung. Cu...? — Fă-o tu în locul meu. Acoperă-te de glorie. —Dar, oh, Dumnezeule! Vreau să zic, nu poți... Ariella va înnebuni. Da, și va avea nevoie de cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prea mult cu Howie când s-a născut, dar nu semăna prea mult nici cu Aidan, așa că am hotărât să mă port ca și cum totul era în regulă. Dar când Jack a crescut puțin, a început să semene leit cu Aidan. Jur pe ce-am mai sfânt, era ca și cum, în fiecare zi, trăsăturile lui aduceau din ce în ce mai mult cu ale lui Aidan. Numai la asta mă gândeam și eram înnebunită de neliniște. Apoi mama a observat și m-a luat la întrebări. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de rușine, îmi vine să intru în pământ. Hei, suferiseși un șoc, s-a întâmplat să fiu acolo. N-ai putea să faci nici o chestie pe care eu să n-o fi făcut deja. Și chestii mai grave decât asta. Jur. —Cum? Te-ai dus într-adevăr acasă la o persoană cu totul necunoscută cerându-i să se culce cu tine? —Desigur. Dar, oricum, nu eram o persoană cu totul necunoscută. —Mulțumesc pentru că nu ai... știi tu, profitat de mine. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atribuit-o amestecului de bunăvoință și de exces specific sezonului. Mai exact, cuvintele ei au fost: „Nătărău beat!“. Capitolul 8tc "Capitolul 8" —Anna, ce-i cu această „inovație fără precedent“ în îngrijirea pielii? Ce știi despre asta? Aș putea să jur că ai spus ceva despre asta ultima dată când am luat prânzul. Telefonul suna încontinuu: redactori de beauty, pe care-i rodea curiozitatea. — Ce ai auzit despre asta? întrebam. — Că nu se compară cu nimic din ceea ce am văzut până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
singur, singur de tot. —...în timp ce tindem spre cea mai bună versiune a noastră, împreună vom fi mai mult decât ce am fost separat... —...că tot ce zboară se mănâncă și tu ești scara mea spre cer...1 —...prin aceasta îți jur loialitate, încredere, credință și că nu voi lăsa să apară între noi mecanisme repetitive pasiv-agresive... —...și dacă auzi forfotă în tufișuri, nu te teme... Fruntea tatei se încrețise. Era nedumerit. Nu e toată treaba puțin cam... cum ziceți voi? —Mângâietor-delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]