3,897 matches
-
Eminescu, 1985. 24 L. Blaga consideră că romantismul, naturalismul, impresionismul și "noul stil", adică expresionismul, sunt "perioadele spirituale ale veacului XIX" (Fețele unui veac, p. 140). 25 Vorbind despre structura unei Weltanschauung, Dilthey arată că aceasta "conține întotdeauna o relație lăuntrică a experienței de viață cu imaginea lumii, o relație din care poate fi dedus în permanență un ideal de viață". Ea apare ca o proiecție asupra lumii, o interpretare subiectivă și fatalmente unilaterală, un demers prin excelență contemplativ, căci "utilizarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științei trecând prin aspectele conceptuale și logice în sens mai restrâns -, cu atât ne apropiem de domeniul unei viziuni religioase asupra lumii". Autorul precizează că aici îi conferă o semnificație religioasă "oricărei intenții inteligibile ce-și are rădăcinile în atitudinea lăuntrică față de ultimul rost (definitiv) al lumii" (Der Sinn..., p. 22). De altfel, comparând viziunea filozofică și cea religioasă despre lume, Dilthey subliniază și el asemănările dintre cele două Weltanschauungen, dincolo de deosebirile lor, care le fac să se confrunte permanent în ceea ce privește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
două Weltanschauungen, dincolo de deosebirile lor, care le fac să se confrunte permanent în ceea ce privește mijloacele diferite de a se raporta la "enigma vieții și a lumii". Astfel, "structura celor două viziuni este, în linii mari, aceeași. În ambele cazuri, aceeași relație lăuntrică dintre conceperea realității, valorizare, stabilirea scopurilor și reglementare. Aceeași corelație internă prin care personalitatea se concentrează și se consolidează în sine. Și la fel conceperea obiectivă are forța de a configura viața personală și rânduielile sociale" (Das Wesen..., p. 47
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
creștinismul este important pentru "științele spiritului" prin "noua poziție a conștiinței metafizice față de lumea spirituală"102; "metafizica voinței" își are punctul de plecare în opera lui Augustin 103; originea filozofiei istoriei "s-a aflat în ideea creștină despre o corelație lăuntrică a progresului educațional în istoria umanității", inițiată de Clement și Augustin, dezvoltată ulterior de Vico, Lessing, Herder, Humboldt și Hegel 104. Și exemplele ar putea continua. Astfel de aserțiuni se găsesc mai peste tot la Dilthey: în Erlebnis und Dichtung
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
formulă esența tuturor relațiilor de cauzalitate ce produc modificări în cadrul contextului general al societății". Or, asemenea deducții "depășesc forța intuitivă a omului"109. În plus, orice formulă prin care exprimăm sensul istoriei nu este decât "un reflex al însuflețirii noastre lăuntrice". Până și forța noțiunii de "progres" nu rezidă neapărat în ideea de "scop", ci este mai degrabă o chestiune de voință și energie susține Dilthey, oferind și un exemplu în acest sens: "Cu ideea sa universală despre umanitate, un autor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științe. Dilthey se întreabă în acest sens ce fel de știință este filozofia. Sau în termenii lui: Are ea "o esență unitară", și dacă are, care este aceasta? Fundamentează ea științele particulare, sau doar le corelează ca "știință a experienței lăuntrice"? Ori poate că este "știința valorilor universal-valabile", și atunci ne ajută "să înțelegem modul nostru de viață"134. Să spunem de la bun început că Dilthey răspunde afirmativ la aceste întrebări, atribuindu-i filozofiei cel puțin în intenții atât o funcție
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu gândul la explicația pozitivistă pe baza datelor empirice și a uniformităților acestora (a relațiilor ce se stabilesc între ele)136. Dilthey își propune să găsească în acest fel "legea de constituire", de "transformare" (prin "transformare" trebuie să înțelegem evoluție lăuntrică în cadrul unei "unități din istorie", iar nu progres prin și peste epoci, ca la Hegel) și de "ordonare" a sistemelor filozofice (s.n.). Fără a afla aceste lucruri, vom rămâne doar la filozofii, și nu vom avea o filozofie. Atunci însăși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
corelația și scopul cunoașterii". În fond, "esența filozofiei" stabilește un cadru unitar de activitate și de preocupări comune. Numele de "filozofie" desemnează "ceva ce revine sub aceeași formă (ein gleichförmig Wiederkehrendes) pretudindeni unde apare numele ei, dar și o corelație lăuntrică a celor care participă la ea" (s.n.)176. Dilthey oferă în acest sens o imagine emoționantă privitoare la efortul milenar al reflexivității și creației umane, imagine din care se desprinde limpede ideea unei continuități paradigmatice: "Începând cu Tales și Pitagora
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care pleacă de la caracteristicile empirice" ale sistemelor metafizice. Printre "caracteristicile empirice", autorul enumeră: înrudirea strânsă a sistemelor, remodelarea unui sistem în funcție de altul, conștiința gânditorilor despre coapartenența lor la întregul filozofiei și despre contradicțiile dintre ei, "dar mai ales continuitatea istorică lăuntrică (innere historische Kontinuität)" și "influența pe care o exercită astfel de sisteme tipice"178. (Este vorba despre sistemele-etalon pomenite în nota 140 a acestui capitol.). Pentru a ne convinge de existența unei asemenea continuități este suficient să privim șirul reprezentanților
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se perfecționa în propriul cadru paradigmatic și de a străbate astfel epocile, dincolo de diversitatea și de discontinuitatea unor conținuturi, așa cum o demonstrează cu prisosință numeroasele exemple (vezi II, 2Bb și 2Bg) prin care Dilthey caută să ilustreze această "continuitate istorică lăuntrică" a tipologiilor. O dovadă suplimentară este chiar faptul că ele renasc cu forța unor modele, ceea ce demonstrează încă o dată și caracterul lor paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numai realitățile istorice retrăite de un suflet bogat. Și în măsura în care trăirea ajunge la structura profundă și centrală a culturii, ea facilitează această comprehensiune, chiar dacă înțelegem doar parțial ceea ce a fost în trecut. Cea mai vie imaginație, cea mai mare vitalitate lăuntrică nu sunt de ajuns, dacă însăși viața sufletească nu este istorică în acest sens."27 Și de aici se vede că, așa cum am mai arătat de altfel, Dilthey nu recurge la explicații de tip pozitiv, pur cauzale, prin care rămânem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care rămânem doar în exteriorul lucrurilor, ci la Verstehen, ceea ce presupune Einfühlung, adică o interiorizare a obiectului cunoașterii, o "identificare bazată pe ideea unității fundamentale a umanității"28 o comprehensiune ce se derulează ca "un proces în cadrul căruia cunoaștem universul lăuntric pornind de la indiciile furnizate de lumea exterioară"29. Acest proces cu desfășurarea lui circulară fiindcă partea este reprezentativă pentru totalitate, iar totalitatea o înțelegem numai prin intermediul părților 30 trimite la una dintre caracteristicile fundamentale ale cercului hermeneutic. Dar asupra acestei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintre aceste componente structurează la nivelul filozofiei ca sistem cultural un anumit tip de Weltanschauung. Sistemul cultural continuă Dilthey în Einleitung... "este schițat în fundamentul comun al societății din orice epocă, deși ajunge la o dezvoltare diferențiată și la bogăție lăuntrică abia într-un stadiu cultural superior" (vezi și II, 2Bj); el se dezvoltă "în ansamblul unei realității istorico-sociale", adică într-un Lebenszusammenhang. În aceste condiții, filozofia, religia, arta, jurisprudența "sunt nepieritoare, pe când indivizii în care trăiesc acestea se schimbă. Astfel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe două componente, una empirică și una apriorică, indiferent unde le-am delimita strict pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea imanentă a actelor de gândire" și "elaborează concepte pe baza purei activități lăuntrice de construcție". De aceea concluzionează autorul -, "poziția epistemologică fecundă rezidă numai în îmbinarea empiriei cu munca de concepție. Aceasta poate fi numită, odată cu Kant, tipul critic."119 În legătură cu poziția lui Dilthey în această privință, Husserl după ce se întreabă cum ar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
asemenea precizări, Husserl se apropie într-un fel de intenția lui Dilthey în legătură cu elaborarea unei proiecții-etalon, pe care acesta din urmă o propune sub formă de Weltanschauungsphilosophie.136 Să revenim acum la ansamblul științelor spiritului, înțelese ca expresie a "experienței lăuntrice" (innere Erfahrung)137. Am relevat deja (vezi I, 2C și 3A) cum și în ce măsură Dilthey le conferă acestora un fundament psihologic. El promovează o "psihologie comprehensivă" (verstehende Psychologie), adică o psihologie descriptivă (ce analizează corelațiile vieții sufletești), comparativă (care stabilește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
recurs la această cale pentru că distincțiile menționate trădează, în fond, tensiunea dintre aspirațiile divergente ale filozofiei înțelese ca Weltanschauung. Lăsându-se în voia acestor aspirații, ea încearcă să fie în același timp științifică și speculativă, ceea ce-i provoacă o tensiune lăuntrică imposibil de aplanat, care capătă la Dilthey aspectul unei confruntări între claritate (Klarheit) și profunzime (Tiefe): claritatea "nu recunoaște decât sensibilul reprezentabil" ni se spune în Einleitung... -, în timp ce profunzimea "ar vrea să exprime caracterul insesizabil și totuși real al unui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
6. Asumarea creativității În Censura transcendentă, Blaga pune la un moment dat în balanță tezele lui Platon (care "produc o neliniște și ne pun în mișcare prin această neliniște") și teza despre existența atomilor (care nu ne stârnesc nici un "ecou lăuntric", astfel încât atitudinea noastră "față de existență în genere și față de propria existență în special" rămâne "neasemănat mai neutrală" cu privire la știință vezi și I, nota 163). Revenind la un termen husserlian, am spune că știința, fiind ea însăși "impersonală", ne determină și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vocea, convingerea etică a poetului. Neliberal prin înrâurirea "Upanișadelor" și a eticii kantiene, ce legiferau suveranitatea ierarhiilor și a elitelor caracterelor apte să canalizeze patimile, instinctele, defulările iraționale ale mulțimii, Eminescu este prezent în cugetarea Cezarului, nerecunoscând decât legea morală lăuntrică ce exclude furia egalitaristă, pragmatismul și contingentul. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de Eminescu, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică a proletarului, și cea transcendentă a Cezarului, prin care se face auzită sensibilitatea apriorică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de sens originară, învingătorul obține o "subită pozitivitate constructivă". Abordând Memoriile, dar și textele Critice ale lui E. Lovinescu, Lucian Raicu observă că ele impun o altfel de lectură privind mai ales construcția de sine a marelui critic interbelic, edificare lăuntrică și depotrivă imagine pentru uzul contemporanilor, dar și al posterității. Recunoscându-și eclectismul și impresionismul antidogmatic, autorul Memoriilor II definește implicit formula sufletească a unui nepărtinitor-tolerant care, mai ales în anii ofensivei forțelor întunericului, a avut de suferit, moral și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în India. Descrierea metropolei Bombay (fără vreo legătură aparentă cu restul eseului) este de tot farmecul și atestă harul de prozator al criticului (pagina 90). Avertizându-și cititorii împotriva receptării unilaterale a operei manniene, Lucian Raicu descifrează voința de oglindire lăuntrică a autorului în personajul său Iosif, cel ales și încununat de glorie, divină și deopotrivă terestră. "Calea de acces" a mesajului spiritual nu poate fi decât frumusețea întrupată a narațiunii, o magie a formei, ademenitoare și fascinantă, dar neapărat însoțită
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cameleonismului și imposturii, deveniți acum pensionari ai propriei reputații, tip Mircea Dinescu sau Eugen Uricaru. Scrisul lui George Mirea, sub zodia unui realism rece, lucid, fără a neglija resorturile psihologice, are loc sub dicteul unei sacre revolte, a unei mistuiri lăuntrice mărturisitoare, greu de ținut în frâu, de unde și ironia amară, incisivă (syllogismes de l'amertume?) sarcasmul și pamfletul, dar care nu izbutesc să eclipseze oarece resentimente sau frustrări personale, o oarecare ostentație de tip enciclopedic, de unde și eclectismul punerii în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
inerțiile cugetului. Doar imaginea ochiului divin și indescifrabila sa enigmă rupe vraja acelui elan al descătușării, returnându-l pe visător în melancolia sa mortală de înger rebel. Abolirea spațiului și timpului obiectiv printr-un act de voință, proiecție și intuiție lăuntrică, subiectivă, este nu numai prologul teoretic al nuvelei, idealiste în esența ei, ci și un modus operandi al eroului eminescian într-o aventură filosofico-fantastică, cu diverse etape de reincarnare. Dacă Sărmanul Dionis, redactat la Viena în 1872, a trecut în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Zahei se simte pacificat doar de apropierea apei, ca un locuitor al adîncurilor. Dezordinea și tulburarea vieții lui se liniștesc cum ar spune Blaga în pacea regăsită a unui reiterat botez în sînul apelor. Scriitorul insistă asupra momentului de desprindere lăuntrică din încleștarea fără nume cu destinul. Prag în sine, pe care orbul îl percepe difuz, ca pe o nelămurită pace, stare beatifică de senzații cunoscute (atingerea vîntului în preajma apei, mirosul și freamătul bălții, perceperea emoționată a respirației apei, în cercuri
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
plângând", într-o atmosferă monotonă. Metafora "locuințelor lacustre" sugerează un sentiment al izolării, într-o provincie pustie, spaima întoarcerii materiei în haosul primordial. Ploaia a devenit un mod de existență a materiei, care generează singurătatea totală. Având impresia unui "gol lăuntric", "gol" care îl desparte de lume, poetul se imaginează în vremurile îndepărtate, când omul, de teama stihiilor și a fiarelor, se retrăgea în locuințele lacustre și trăgea podul de la mal. Metafora "aud plângând" sensibilizează abstractul, sugerând că ploaia e un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în jos, în timp mitic românesc. În acest cadru, se ivește Bogumil, apariție demonică, între Dumnezeu și Stanail: "numai jertfa cea mare poate să ajute". Manole devine extatic, vizionar până în momentul când se prăbușește din clopotniță, își "teatralizează" propria sfâșiere lăuntrică. Din acest scenariu expresionist se rețin semnele rău-prevestitoare: zidirea bisericii durează șapte ani, dragostea lui Manole cu Mira a durat șapte ani; se rețin viziunile stihiale ale lui Găman, revolta meșterilor zidari, jurământul, zidirea Mirei, Manole care înainte de a se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]