4,013 matches
-
vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
abrutizată, de recidivist. Apoi se așeză în fața lui și-l lovi cu pumnul în piept: "Tarzan." Apoi se lovi pe ea: "Jane." Apoi iar: "Tarzan." "Jane." "Tarzan." "Jane." Eu râdeam așa cum fac de obicei, fără zgomot, înecîndu-mă. Urangutanul roșu, cu labele lungi ca ale lui Popeye Marinarul, avea însă o față melancolică de clovn alb, amorezat sans espoir de-o Colombină sortită altcuiva. Apoi însă ne trecu cheful de râs. Intraserăm într-o sală rotundă, care încerca să prezinte procesul ontogenezei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încolo, pe tot peretele, erau înșirate pe o poliță zeci de borcane în care pluteau fetuși cu malformații: macrocefali sau acefali, prunci cu un singur ochi central, cu o singură nară deasupra buzelor, cu trei picioare dintre care unul fără labă, cu palmele minuscule ieșind direct din umeri, fără brațe, ca niște aripioare. Ce ciudați erau, zbârciți și galbeni-pal, galbeni-moluscă, pieile prea lungi atârnând pe ei! Ce priviri lenevoase aveau în ochii cu pleoapele jupuite! Păreau înțelepți și oarecum satisfăcuți de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am apărat conștiința de vederea trupului ei acoperind oglinzile cu textura înșelătoare a pânzei. Dar nu mă pot apăra de sinele ei, care mă agresează pe mult mai perfidele cărări psihice. Monstrul mă are, s-a cățărat pe mine cu labele lui și mă ține strâns. Mă contopesc cu el clipă de clipă, ca damnații din bolgia hoților. Chiar și gândurile astea, mă întreb, sânt ale mele sau ale ei? De unde provine edulcorarea multor pagini din confesiunea mea? Stilul cam patetic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Camera e deocamdată goală, dar o simt venind. Firul mă leagă de mașinile ei cu numere imposibil de ținut minte (trei sute șaizeci și cît? o sută douăzeci și cît?), de străzile ei mărginite de școli și ateliere, vibrează, îmi întind labele transparente prin cameră. Tremur de poftă, de așteptare. Pândesc la geam, apoi, cu agilitate, sar la ușă. Mă strecor printre cărți, lăsîndu-mi afară doar căngile de pe care picură veninul. Fojgăi prin baie și cotrobăiesc prin oalele din chicinetă. E vechea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru ce-mi trebuie mie. I se zice însă Nana, și cum cei care îi spun astfel fie că nu l-au citit pe Zola, fie că nu le pasă, totul reintră în normal. Mă învîrt prin odaie, din ce în ce mai surescitat. Labele, ghearele, pântecul meu transparent umplu camera, care sticlește tot mai stins în amurgul de iarnă, în baie a încetat de mult dușul, dar ea nu iese. Se aude din când în când un zgomot de sticluță pusă pe etajeră, apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tristă, de creolă tristă, de idol trist. Iese din baie și începe să se îmbrace. Mi se pare neinteresant, de altfel sânt și în criză de timp, așa că părăsesc garsoniera, ies pe ușa blocului și mă târăsc, hidos, translucid, cu labele mele păroase ocupând tot trotuarul, pe ulițele gloduroase, întunecate, ninse din preajma blocului ei. Câțiva trecători se plimbă încoace și-ncolo prin înserare, dar el nu e. Merg mai departe, dau de șosea și cobor de-a lungul ei, pândind fiecare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urlet, era durere pură, țâșnită dintr-o bucată de carne. Un chiuit, ai zice, necîinesc, așa cum zici uneori "urlet neomenesc". Mașina a dispărut, iar câinele a rămas în mijlocul străzii, învîrtindu-se repede în jurul cozii, țipând la fel de tare și tîrîndu-se doar pe labele din față. Cele dinapoi paralizaseră, inerte. Țipa continuu, până când s-a apropiat o altă mașină, din aceeași direcție. L-a lovit din nou, de data asta luîndu-l pe dedesubt și aruncîndu-l înapoi cu burta-n sus. Urletul animalului, tot timpul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Rozaliu-verzuliu, vinețiu, praful acesta se învîrtejea în piață și ți se depunea în dâre fine pe umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești. Coloane antice, unele prăbușite, ciubucării complicate, monograme încîrligate încadrau prăvăliile cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi cât degetele mele, păianjeni de toate felurile, de toate culorile putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase învălătucite, dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte, musculoase. Într-un cui strâmb și ruginit erau înfipte pagini rupte dintr-o carte cu figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de suprem curaj, închideam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lor oribilă. Stând cu ochii deschiși în întuneric și pândind încordată orice zgomot, aveam senzația că un păianjen mare și greu stă pe tavan, chiar deasupra feței mele, și că brusc își va da drumul pe un fir scânteietor, cu labele răschirate. Mă ridicam atunci în capul oaselor și țipam după mama, care venea în fugă din camera cealaltă și aprindea lumina. De obicei stăteam la mătușa până pe la șapte sau opt seara, când se întuneca. Uneori, dacă mergeam și cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mulți scuipători de foc, înghițitori de săbii și forțoși în piei de leopard, incinși cu lanțuri, a fost sfâșiat în plin spectacol de perechea de siruși, care se aruncase brusc asupra lui. Animalele fabuloase, cu bot și coadă de balaur, labe de leu și aripioare de liliac, văzuseră, se pare, în tatuajele mereu schimbătoare de pe pielea gălbuie a bunicului meu ceva care le stârnise ferocitatea. Am pe undeva, pe-acasă, o mapă plină cu tăieturi din ziare care-l prezentau pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de fapt în gaura unui mare păianjen de pământ, care-l mâncase și pe omul al cărui schelet îl vedeam, și care poate fusese un zeu? Atunci parcă l-am văzut, agil și păros, alergând spre noi cu cele opt labe lungi de metri întregi, apucîndu-ne pe fiecare și injectîndu-ne serul otrăvitor. Ne-am călcat în picioare până la scară, de unde am privit îngrozite înapoi: Puia nu fugise, rămăsese lângă Schelet, iar acum lega o lungă fâșie de pluș violet de falangele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Aura prindea pisica și-o bătea peste cap. Gigi răbda cu stoicism, își ștrîngea ochii și-și lipea urechile de spinare, iar când scăpa fugea la câțiva metri de locul martiriului și începea să se spele frecîndu-și bine capul cu laba și lingîndu-se pe bot cu ochii mijiți către noi. Mi-era dragă Gigi deși, în afară de obiceiul spălatului, nu era altul de virtute. Am ieșit pe stradă și-am luat-o peste câmp. Am regăsit repede groapa, pe care o camuflaserăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care nu dă nimeni doi bani, oricât de geniale ar fi rândurile de semne grafice, care, curând, tot nu vor mai fi înțelese." Rostise vorbele astea pătimaș, cu o expresie amară. Tăcu apoi mult, în seara aurie. Așezat în patru labe, Marcel construia pe parchet un castel din cuburi. Chiar în vârf puse o piramidă albastră. Eu îmi potriveam poala, rochiei. Mă gândeam de fapt la Ester: cât timp stătuserăm în tufișurile de trandafiri, speriate de fantasmele ieșite din ouă, ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ei și cu Marcel, afară, la lumina unui bec. Era noapte. Spre fundul curții noaptea era mai albastră, luminată de lună. Gigi se tot învîrtea printre picioarele noastre, cu coada țeapănă în sus, ba uneori se și ridica pe labele dindărăt și se holba în farfuriile noastre. O mângâiam distrată pe cap. Îi mai puneam câte o bucățică pe marginea scaunului, ca să văd cum o trage cu gheara. Chombe, mai încolo, hăpăia din strachina lui. În jurul becului orbitor se învîrteau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bucăți muzicale orchestrate tulburător. Pur și simplu se puteau auzi, cu o limpezime de timbru imposibil de obținut pe cale firească, flaute și viole, cornuri și fagoturi, triangle și timpane, împletindu-și liniile melodice în melodii filigranate sau în disonanțe sclipitoare. Labele arhitectului, cu zeci de articulații la degete, alergau pe sutele de clape, reglau miile de frecvențe concurente, programau simultan orchestre întregi. Stația modestă a orgii Reghin fusese înlocuită de un glob de sârmă specială, cu un diametru de peste trei metri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crezut că este una din fete, dar am realizat repede că de fapt era Dani, care bâiguia ceva. Nu înțelegeam ce spune, dar imediat mi-am dat seama ce voia. Și când m-am întors și i-am cârpit o labă peste cap, am văzut că nu mai mișcă. Am o mână grea și mi-a fost frică să nu-l fi omorât. L-am lăsat zăcând, m-am dus în cort la fete și le-am întrebat: Vreți să rămâneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
răspunse Cameliei că nu avea! Când vei avea și apă curentă, am să vin! Bine. Se sui în mașină și plecă înapoi, la casa lui de vacanță. De departe auzi lătratul lui Toni. Îl aștepta în poartă, îi sări cu labele lui mari pe umeri și-i linse fața. Era, pentru amândoi, o bucurie de nestăpânit. Începu, de a doua zi, drumurile la primărie, unde nu putu să rezolve nimic cu apa. Hotărî să facă treaba pe cont propriu, să sape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
naturalețe, cu toate că se vedea clar că face eforturi să-și păstreze calmul: — Vreți să beți? Pilotul îl privi cu coada ochiului și îi răspunse cu vădită acreală: — Să bem? Apa asta? Crezi că am de gând să merg în patru labe, căcându-mă tot drumul? Nu. Nu vrem să bem. E pentru radiator; l-a găurit o piatră și trebuie să-i punem apă tot timpul. — În cazul ăsta, ar fi bine să nu scoateți apa. — De ce? Pentru că apa asta este doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
toată ziua și neliniștit noaptea, nu a fost deloc „plângăcios”. De mic a fost extrem de activ, dormind mai puțin decât media. Este rezistent la efort. Se trezește ușor, matinal. A mers de la 10 luni, pășind direct, sărind peste etapa „patru labe”. A vorbit de la 10 luni (mami, tati, „mumu” bunicul, „mnea mnea”-bunica, „mamâni” -măgărușul de pluș preferat); dicție bu nă de la început, 1-a rostit foarte repede și ușor pe „r”. Are un simț de observație foarte dezvoltat și un
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
dacă te întreb ce reprezintă? întrebă el. N-o purtam niciodată în prezența lui. I-am dat explicațiile necesare, i-am arătat și emblema de pe prăselele pumnalului. Emblema, argint pe lemn de nuc, reprezenta un vultur american, care în ghearele labei drepte strângea o svastică și devora un șarpe din ghearele labei stângi. Șarpele voia să reprezinte comunismul evreiesc internațional. În jurul capului, vulturul avea treisprezece stele, reprezentând primele treisprezece colonii americane. Eu desenasem inițial schița emblemei și deoarece nu desenez prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în prezența lui. I-am dat explicațiile necesare, i-am arătat și emblema de pe prăselele pumnalului. Emblema, argint pe lemn de nuc, reprezenta un vultur american, care în ghearele labei drepte strângea o svastică și devora un șarpe din ghearele labei stângi. Șarpele voia să reprezinte comunismul evreiesc internațional. În jurul capului, vulturul avea treisprezece stele, reprezentând primele treisprezece colonii americane. Eu desenasem inițial schița emblemei și deoarece nu desenez prea bine, în loc de stelele în cinci colțuri ale Statelor Unite am făcut stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
plătit și m-am rugat la Dumnezeu. N-a trecut nici o o săptămână și cei trei securiști au intrat cu mașina-n salcie, de i-a făcut praf pe toți. Urla câinele în noaptea aia și s-a pus cu labele pe cloțu ușii. Ușa era închisă. Dimineața, mă duc colea și văd pe Gheorghe, bărbatul meu, cu un om care stătea pe cal. M-am făcut că nu mi-e frică. <<A-mpușcat pe Gheorghe Șuța!...>> Unchiul n-a fost în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]