4,444 matches
-
Liviu Ioan Stoiciu împărțit între text și metadiscurs, narează, recurge la un limbaj epopeic și glosează; se implică în acțiune și altfel decât Dante, transcende într-un imaginar zeflemist, intens ironic. Analogiile dintre labirintul-arhetip (palatul lui Minos din Creta) și labirintul existențial, analogii cu reverberații perene, instituie tema de bază general-umană, paradigma unei dezbateri în tensiune. Temă filozofică fundamentală! Dincolo de grecitatea conceptului, labirintul e un dat al umanului în genere, iar germanul Gustav René Hocke îi releva (în Lumea ca labirint
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
decât Dante, transcende într-un imaginar zeflemist, intens ironic. Analogiile dintre labirintul-arhetip (palatul lui Minos din Creta) și labirintul existențial, analogii cu reverberații perene, instituie tema de bază general-umană, paradigma unei dezbateri în tensiune. Temă filozofică fundamentală! Dincolo de grecitatea conceptului, labirintul e un dat al umanului în genere, iar germanul Gustav René Hocke îi releva (în Lumea ca labirint) trăsăturile de profunzime. La rândul ei, Marguerite Yourcenar, atât de pătrunsă de grecitate, își titra biografia sub un generic frapant: Labirintul lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
labirintul existențial, analogii cu reverberații perene, instituie tema de bază general-umană, paradigma unei dezbateri în tensiune. Temă filozofică fundamentală! Dincolo de grecitatea conceptului, labirintul e un dat al umanului în genere, iar germanul Gustav René Hocke îi releva (în Lumea ca labirint) trăsăturile de profunzime. La rândul ei, Marguerite Yourcenar, atât de pătrunsă de grecitate, își titra biografia sub un generic frapant: Labirintul lumii; italianul Corrado Alvaro trimitea la Omul în labirint subiect al romanului său din 1926 pe tema impactului social
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conceptului, labirintul e un dat al umanului în genere, iar germanul Gustav René Hocke îi releva (în Lumea ca labirint) trăsăturile de profunzime. La rândul ei, Marguerite Yourcenar, atât de pătrunsă de grecitate, își titra biografia sub un generic frapant: Labirintul lumii; italianul Corrado Alvaro trimitea la Omul în labirint subiect al romanului său din 1926 pe tema impactului social contemporan derutant. De menționat, de asemenea, Labirintul singurătății, eseul mexicanului Octavio Paz din 1950. La Liviu Ioan Stoiciu, sub inscripții ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
iar germanul Gustav René Hocke îi releva (în Lumea ca labirint) trăsăturile de profunzime. La rândul ei, Marguerite Yourcenar, atât de pătrunsă de grecitate, își titra biografia sub un generic frapant: Labirintul lumii; italianul Corrado Alvaro trimitea la Omul în labirint subiect al romanului său din 1926 pe tema impactului social contemporan derutant. De menționat, de asemenea, Labirintul singurătății, eseul mexicanului Octavio Paz din 1950. La Liviu Ioan Stoiciu, sub inscripții ca Întâiul glas mai ridicat ori Al șaptelea glas mai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Marguerite Yourcenar, atât de pătrunsă de grecitate, își titra biografia sub un generic frapant: Labirintul lumii; italianul Corrado Alvaro trimitea la Omul în labirint subiect al romanului său din 1926 pe tema impactului social contemporan derutant. De menționat, de asemenea, Labirintul singurătății, eseul mexicanului Octavio Paz din 1950. La Liviu Ioan Stoiciu, sub inscripții ca Întâiul glas mai ridicat ori Al șaptelea glas mai ridicat ori altele de același tip, urmează repetitiv Descrierea labirintului; subsecvent, de fiecare dată intervine CORUL în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
social contemporan derutant. De menționat, de asemenea, Labirintul singurătății, eseul mexicanului Octavio Paz din 1950. La Liviu Ioan Stoiciu, sub inscripții ca Întâiul glas mai ridicat ori Al șaptelea glas mai ridicat ori altele de același tip, urmează repetitiv Descrierea labirintului; subsecvent, de fiecare dată intervine CORUL în rol de comentator sagace; ca la antici, Strofa, Antistrofa și Epoda configurează liric presiunea unui moment. În tentativa ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de același tip, urmează repetitiv Descrierea labirintului; subsecvent, de fiecare dată intervine CORUL în rol de comentator sagace; ca la antici, Strofa, Antistrofa și Epoda configurează liric presiunea unui moment. În tentativa ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
antici, Strofa, Antistrofa și Epoda configurează liric presiunea unui moment. În tentativa ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor", ori îndrumă spre o "eternă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor", ori îndrumă spre o "eternă întoarcere". Inițiatul care va depăși obstacolele va dobândi "un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor", ori îndrumă spre o "eternă întoarcere". Inițiatul care va depăși obstacolele va dobândi "un sine nou" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, ed. 1982
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se pronunță sistematic în spiritul unui umanism raționalist. "Al șaselea glas" țintește clar instalarea în "Centrul Lumii"; din vechea gândire sapiențială se preia esențialul: "A te concentra, a găsi propriul / tău centru". Sentențios, solemn, Corul clamează lapidar: "În prezent culoarele labirintului se înmulțesc". În Antistrofa intră în joc "marele Inconștient", "Trecutul", "Puterea", "Gelozia", "Umbra" și celelalte; Epoda recomandă echilibrul, pacea interioară, liniștea aceea "binecuvântată", "trandafirul împăcării cu sine". Tenacele peregrin, devenit în final "o emanație a purgatoriului", cată să primească lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
posibil. Am început să dialogăm între noi, cu cele mai îngrozitoare arme. Dar ce am face fără celălalt? După ce am tăiat relația verticală, vrem să renunțăm agresiv și la cea orizontală. Crucea se descompune și iată-ne, însingurați, într-un labirint fără sens. Înomenirea lui Hristos are ca scop să restaureze umanitatea în om. Parusia e mai necesară decît oricînd, altfel discutăm în curînd despre utopia umanului. Dar măcar o utopie oferă un sens, chiar dacă nu duce nicăieri... Nu relația este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de cavou. Ăsta să fie apogeul civilizației acesteia ? A fost chiar zadarnică o întreagă remarcabilă evoluție spirituală ? După Deleuze, bucuria din exterior nu depinde decît de "reglarea vitezei" ( !?...). La rîndul său, Michel Foucault, alt creator de concepte, e un adevărat labirint, deschizător de drumuri, pe care le abandonează cu aceeași fervoare cu care își abandonează și conceptele. Aceasta se cheamă că este o cercetare vie, mereu în devenire și reînnoire. Autorul nu este niciodată reperabil, totul la el e făcut din
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Leibniz, Gotfried Wilhelm von, Monadology, Scribner, New York,1951; * Lievegoed Bernard, Omul în pragul lumii spirituale, Univers enciclopedic, București, 2012; * Lyneck Johan, Istoria globală a crizei financiare, Polirom, Iași, 2011; * Long Didier, Capitalisme et Christianisme, Bourin Editeur, Paris, 2009; * Lookwood Michel, Labirintul timpului. Introducere în știința universului, Ed. Tehnică, București, 2008; * Lorot Pascal, Introduction à la Géoéconomie, Economica, Paris, 1999; * Lovejoy Artur, Marele lanț al ființei, Humanitas, București, 1997; * Kaku Michio, Fizica viitorului. Cum va influența știința destinul omenirii și viața de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
îndepărtat de Ipotești, în poezia sa Din străinătate, înainte de alte dorințe, o arată pe aceasta: "Aș vrea să văd acuma natala mea vîlcioară Scăldată în cristalul pîrîului de argint, Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră poetic labirint "(s. n.) Așadar, în lumea copilăriei sale, plină de amăgeli, el a transfigurat natura, ne mai păstrînd aproape nimic din culoarea locală. Și vom înțelege de aici cît de mult a tînjit el după viața liberă din sat, cînd i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
atât posesia lucrurilor în sine, cât multiplicarea experiențelor, plăcerea experienței de dragul experienței, beția senzațiilor și a emoțiilor noi: plăcerea „micilor aventuri” cumpărate la prețuri mici, fără riscuri și fără inconveniente. Turismul organizat, parcursurile de escaladă amenajate, concursurile de orientare turistică, labirinturile vegetale, parcurile de distracție sunt tot atâtea dispozitive constitutive ale industriei experienței. Orașele istorice devin cetăți tematice care se străduiesc să răspundă nevoilor de „autenticitate” ale turiștilor dornici de excursii în ținuturi îndepărtate, de ambianță și de exotisme folclorice. În
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
o monedă sau o statuie votivă, cititorul descoperă un corpus hedonist, însă redus la minimum. Bine, le clasăm la gândirile care celebrează bucuria, plăcerea, dar cum? Sub ce forme? După ce criterii cantitative? În ce limite? Nu vom putea ști... În labirintul aristotelician, urmăm comentariul critic făcut de Stagirit pe marginea argumentelor lui Speusip, un platonician pur-sânge, apărător al corpusului ortodox. În detaliile umbrelor proiectate, putem vedea că Speusip afișează o opoziție clară față de hedonism - ca platonician care se respectă. În schimb
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
poate ști astăzi în materie. * ** A trăi și a filosofa latinește. Schimbare de lume: trecerea de la Atena la Roma ne obligă la reajustări ideologice și la noi considerații asupra legăturii dintre timp și reflecție. Un fir al Ariadnei în acest labirint istoric ni-l oferă cărțile lui Lucien Jerphagnon, Vivre et philosopher sous les Césars și Vivre et philosopher sous l’Empire chrétien, publicate la Privat, Paris, epuizate, dar reluate în Le Divin César. Etude sur le pouvoir dans la Rome
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
perfectei imperfecțiuni geometrice, datorată calității inferioare a camerei foto pe care o folosea pe atunci - Încă nu cumpărase aparatură profesională bună - și lipsei lui de experiență. Fotografia uriașei lupte de noapte, cu focuri În toate direcțiile și orașul devenit un labirint poliedric biciuit de furia oamenilor și zeilor, o făcuse sprijinind un Pentax cu rollfilm de 400 ISO În golul ferestrei de la etajul unsprezece al unui edificiu Înalt și În ruină (hotelul Sheraton), ținând deschis obturatorul timp de treizeci de secunde
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
boltei pictate. Am fotografiat-o de multe ori, și niciodată n-am putut obține o imagine care s-o exprime cu atâta precizie. Uită-te la fetele astea. Bărbatul care ucide și moare, supărat, orb, legat de dușmanul său. Istoria labirintului, ori a lumii. Istoria noastră. Olvido se uitase la el, apoi Își pusese o mână pe a lui, fără să miște buzele o vreme, până când, Într-un sfârșit, a isese: când am să te Înjunghii, Faulques, vreau să te Îmbrățișez
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îndulcesc urâțenia. Faulques n-a răspuns. Totul depindea, gândea el, de ce avea privitorul În minte În vreme ce se uita ori de ce Îi băga pictorul În minte. Pantofi ori mere. Până și cea mai inocentă dintre aceste imagini putea să sugereze un labirint, cu firul Ariadnei răsucit Înăuntru, ca un vierme. - Știi ce cred eu, domnule Faulques? Că dumneata nu-ți faci dreptate. Poate că ești un pictor foarte competent, la urma urmelor. Markovic se rotea acum În jurul său, atent la ferestre, la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unui sistem de oglinzi care multiplicau și surprindeau personajele. El dădea astfel o expresie scenică „închiderii” raciniene, evocând totodată jocul de oglinzi din finalul filmului Doamna din Shanghai, unde Orson Welles îi strânsese laolaltă pe asasinii rătăciți într-un veritabil labirint de reflexe. Mai recent, Stéphane Braunschweig face o trimitere directă la Versailles atunci când, pentru Mizantropul său, tapisează cu oglinzi pereții scenei. Astfel, personaje și spectatori se amestecă până la confuzie, participând cu toții, după obiceiul Curții, la un exercițiu de supraveghere generalizată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu cei șapte Arhonți ai săi. Olam, eonul pleromei de nord, care pătrunsese cîndva În mărul mîncat de Adam, Îi poartă pe Seth Valentinus cel lipsit ce memorie și pe puternicul Protoantrop Thomas Prescors spre planeta Lucifer, printr-un Încîlcit labirint de găuri negre. Pe Lucifer, Prescors este ispitit de Ruha, sora lui Saklas, de seducătoarea ei mamă Achamoth și de demonesa arimaneană Nekbael, cea care Își ucide iubiții În chinuri groaznice și delicioase. Saklas Încearcă să distrugă puternica triadă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]