11,415 matches
-
de la Brest-Litovsk, fusese prins de nemți, petrecuse mai bine de o lună în spatele sârmelor ghimpate, izbutise să evadeze, să se alăture trupelor noastre și acolo, într-o mișcare în sens invers, fusese arestat, judecat ca trădător și trimis într-un lagăr sovietic... Pavel mai auzise astfel de povestiri ale unor evadați care fugeau, fără să-și dea seama, de la o moarte la alta. Știa ce voiau să spună cuvintele lui Stalin, când declara: „Nici unul dintre soldații mei nu va fi făcut
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se gândi că după luptă îi va povesti lui Marelst ceea ce nu spusese nimănui niciodată: istoria femeii îngropate, cu copilul ei în pântece, o femeie fără glas, dar pe care o înțelegea întotdeauna. În lupta aceea, trebuia să elibereze un lagăr. Transformat într-o bază fortificată, lagărul deranja ofensiva unei întregi divizii. Nu se știa dacă mai erau prizonieri în barăci: nu se zăreau decât vreo treizeci de deținuți legați de niște stâlpi, de jur împrejurul lagărului, ca niște scuturi. Trebuiau să atace
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
va povesti lui Marelst ceea ce nu spusese nimănui niciodată: istoria femeii îngropate, cu copilul ei în pântece, o femeie fără glas, dar pe care o înțelegea întotdeauna. În lupta aceea, trebuia să elibereze un lagăr. Transformat într-o bază fortificată, lagărul deranja ofensiva unei întregi divizii. Nu se știa dacă mai erau prizonieri în barăci: nu se zăreau decât vreo treizeci de deținuți legați de niște stâlpi, de jur împrejurul lagărului, ca niște scuturi. Trebuiau să atace fără să arunce nici măcar un singur
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lupta aceea, trebuia să elibereze un lagăr. Transformat într-o bază fortificată, lagărul deranja ofensiva unei întregi divizii. Nu se știa dacă mai erau prizonieri în barăci: nu se zăreau decât vreo treizeci de deținuți legați de niște stâlpi, de jur împrejurul lagărului, ca niște scuturi. Trebuiau să atace fără să arunce nici măcar un singur obuz, fără grenade. „Cu mâinile goale?“ se miră un nou-venit. Nimeni nu-i răspunse. Fură aruncate la asalt trei companii disciplinare, șase sute de oameni. După primul atac, respins
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Și, prăbușit lângă peretele unei barăci, soldatul acela cu o dâră largă de sânge pe piept. Și țipătul lui („apă!“) care nu e pentru ceilalți decât dovada auzului regăsit și a vieții lor intacte. Soldații se duceau și veneau prin lagăr, ca niște alergători care, după cursă, se plimbă de colo-colo, lăsând să se domolească febra efortului. Au verificat toate barăcile, i-au eliberat pe deținuții legați (majoritatea au căzut lângă stâlp). Comandantul i-a numărat. Vreo patruzeci de umbre în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
avusese timp să pipăie partea de jos a obrazului smuls de schijă. Se gândise adesea la propria lui moarte, la ultima secundă de dinaintea morții, la posibilitatea sau imposibilitatea de a ști că mori. Gestul acela devenise un răspuns. Asaltul asupra lagărului le aduse supraviețuitorilor amnistia și trimiterea în unități obișnuite. Primiră vestea, fără să manifeste nici o bucurie, ca și cum schimbarea asta nu-i privea. Războiul căpătase un aer tot mai tineresc. Pavel băga de seamă acest lucru, observându-i pe ultimii recruți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
că omul acela era vinovat de... (aici vocea făcea o pauză)... încetineală. Înaintarea armatelor sale era cu mult mai puțin rapidă decât ar fi putut fi și decât ar fi trebuit să fie. Rezultatul: mii și mii de morți în lagăre, care ar fi putut fi eliberați mai devreme de armata ce înainta în ritm de țestoasă. Arhivele preluau spusele, arătând grămezile de trupuri, liniile de sârmă ghimpată, clădirile joase, ale căror coșuri își scuipau fumul negru. Și, fără nici o tranziție
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
accelerat, arăta cadavrele în veșminte vărgate, care umpleau la iuțeală cu trupuri un cimitir. În secvența finală, aceste două realități juxtapuse își pierdeau contururile și se vedeau în transparență blindatele și soldații americani, în chip de eliberatori, în fața porții unui lagăr. N-ar fi trebuit să intervin. Cu atât mai mult cu cât știam cât era de inutil. Sau, trebuia s-o fi făcut altfel. Am vorbit de frontul întins pe mii de kilometri între Baltica și Marea Neagră, de ofensivele în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cărei copertă se deschidea cu un mic calculator. Mai multe persoane înclinară capul pentru a-i urmări mai bine explicațiile. Mi-am auzit propria voce, ca din exterior, răsunând pe deasupra capetelor aplecate. Am încercat să spun că la eliberarea unui lagăr, soldații nu puteau folosi artileria și nici grenadele de asalt, și că adesea trebuiau să înainteze fără să tragă, pentru că germanii se apărau în spatele prizonierilor și că din două sute de oameni dintr-o companie, nu mai rămâneau decât vreo zece
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui mută, nevăzută, undeva, în sala aceea peste care plutea mirosul sosurilor și al vinului vărsat pe covor. Trebuia să-i urmărești privirea - mai întâi ațintită pe secvențele filmului, apoi pe gurile care mâncau, gustau din vin, zâmbeau, vorbeau despre lagăre. Privirea soldatului nu judeca, se așeza peste lucruri și peste ființe, cu o detașare amară și înțelegea totul. Pricepea că toți cei care vorbeau în sala aceea despre milioanele de victime, despre căință, despre datoria memoriei, mințeau. Nu că victimele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
polițiști, înfățișați ca niște penitenți de neconsolat, care cereau iertare pentru erorile colegilor lor de acum o jumătate de veac. Și într-o zi, găselnița asta nemaipomenită! De ce, adică, să nu-i poți acuza de încetineală pe soldații care eliberau lagărele? Nici cei slabi, nici cei grași nu se săturau să invoce memoria, dar, în mod ciudat, vacarmul lor îndemna la uitare. Căci vorbeau despre milioane fără chip, aidoma acelor zerouri fluide pe care le desenau calculatoarele lor de buzunar... Știam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
memoriei și de traficanții milioanelor de morți. Exista, în acea zare îndepărtată, linia de sârmă ghimpată peste care el căzuse, transformându-și trupul în pasarelă pentru cei ce veneau în urma lui. Existau, deja dincolo de moartea lui, clipa în care, în lagărul eliberat, se pierdea ecoul ultimei împușcături, minutele vagi în care soldații ce supraviețuiseră rătăceau printre barăcile cu porțile larg deschise, în mijlocul trupurilor așezate după bunul plac al morții, minute lungi în care se deprindeau să se simtă vii, să vadă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din lume în materie de lansatoare de proiectile antitanc... — Bine, dar ce-i cu filmul? Are chef să se răscumpere sau e vorba despre altceva? Nu-l văd deloc vărsând lacrimi, fie și de crocodil, în fața mormanelor de cadavre din lagăre. — Nu, filmul nu e decât publicitate ameliorată. Au un serviciu care se ocupă de agit-prop. Concurența e dură în comerțul cu arme, doar știi bine. Proiectarea filmelor turnate de „văzători“ și destinate câtorva persoane oficiale nu mai e de-ajuns
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ar mai fi omorât încă și mai mulți, dacă n-ar fi coborât americanii din văzduh, cu jeepurile lor și cu tabletele lor de ciocolată. Iar lucrul cel mai greu pentru ei va fi să învețe pe de rost numele lagărelor. Dar au să născocească cine știe ce șmecherie mnemotehnică. La școală, așa învățam numele celor cinci mari lacuri din America: Erie, Michigan, Huron, Superior, Ontario. Sună ca un fel de rimă în ureche, nu-i așa? Au să găsească una și pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
civili, care înaintau anevoie unul spre celălalt. Unul din ele, alungit într-un șirag șovăielnic de vreo douăzeci de persoane, se îndrepta spre apus. Celălalt, mai compact și mai puțin atins de oboseală, mergea spre răsărit. Primii, supraviețuitori dintr-un lagăr lichidat la apropierea rușilor, erau duși, înainte de răsăritul soarelui, la o gară de unde trebuia să fie expediați spre interiorul țării. La jumătatea drumului, paznicii aflaseră că gara era deja atacată de inamic. Abandonaseră prizonierii și fugiseră. Prizonierii nu-și schimbaseră
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
al poporului ales. În polemica antiiudaică Iuda a fost un element cheie. Ioan Gură de Aur merge până la contopirea celor două entități: Iuda, „trădătorul lui Isus”, și „poporul iudeu”, devenit el Însuși, În integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, Începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat, nu Înseamnă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
A mai semnat și Vasile Cernat. În volum, debutează cu Eminescu. Încercare critică (1932). În decembrie 1937 pleacă la Paris. În 1939 trimitea corespondențe din Paris pentru „Jurnalul” lui T. Teodorescu-Braniște. Ia parte la Rezistență, e arestat și internat în lagărul din Drancy, de unde e eliberat în 1944. Revine în țară, apoi se întoarce la Paris, ca trimis al „Jurnalului de dimineață”. În 1951 se stabilește în Australia, la Sydney, unde deschide o agenție de publicitate și colaborează la „Sydney Morning
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
poate supune disciplinei și preferă să fie profesor la o școală de ofițeri din București, publicând astfel și o carte, Educația socială a națiunei armate (1914). Participă la campania din 1916, își pierde brațul drept și este făcut prizonier. În lagăr își descoperă vocația de umorist și, întors la Iași, semnează prima culegere de proză - Vine doamna și domnul gheneral (1918). Se stabilește în București, unde scoate „foaia de educație militară și cetățenească” „Pregătirea” (1918-1919), pe care o scrie aproape singur
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
în recurs (1988) intră în rândul dezvăluirilor cu jumătăți de măsură ale crimelor din anii ’50 (istoria unui intelectual ardelean închis pentru „naționalism” etc.), Întâlnire periculoasă (1985) pune problema românilor expatriați (cărora, de pildă, li s-ar spăla creierele în lagărele de refugiați) și readuce în discuție abuzurile epocii lui Gheorghiu-Dej etc. Un roman superior tuturor celorlalte este Muntele catârilor (1980), despre viața călugărilor de la Muntele Athos și relațiile voievozilor și mănăstirilor românești cu acest centru de spiritualitate. Dicțiunea narativă capătă
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, dar își întrerupe studiile fiind mobilizat. Sublocotenentul B. este rănit grav la cap și luat prizonier la 30 august 1916. Timp de doi ani peregrinează prin spitalele de campanie și lagărele bulgărești. În țară, unde fusese declarat mort pe câmpul de luptă, se întoarce în vara anului 1918. Deși e „mare mutilat de război”, B. își ia licență în 1919 și va fi profesor la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, apoi
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
acționa, gândi sau crea independent. Este individul subordonat În totalitate unor circumstanțe de viață sau voinței unor alte persoane sau instituții cărora nu li se poate opune. Cele mai frecvente exemple de persoană-limită sunt date de transformarea indivizilor din penitenciare, lagărele de prizonieri, persoanele izolate social (emigranți, șomeri, delincvenți etcă. Privațiunea de libertate, care Închide persoana, o va transforma În ceea ce privește manifestările sale exterioare. Ea nu va avea Însă nici măcar posibilitatea de a protesta. Orice abatere de la normele restrictiv-limitative se pedepsește. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Ierunca a readus-o în conștiințe prin lucrarea sa, Fenomenul Pitești. Cartea trece însă dincolo de ceea ce s-a numit „fenomenul Pitești”, experiența (in)umană trăită acolo de mii de tineri radiografiind întregul sistem concentraționar comunist din România, ca și din lagărul comunist în genere. Ea aduce totodată în prim-plan un element inedit, ce o singularizează între mărturiile despre gulag de pretutindeni: anume ruinarea sufletului deținutului (nu neapărat nimicirea lui fizică), spre a putea fi folosit ca torționar împotriva adversarilor sistemului
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
lui A. îl reprezintă teatrul politic, inaugurat în 1967 cu Song pentru Anamaria. Acțiunea piesei, transpusă ulterior în Ce ne facem fără Willi, din volumul de „teatru politic” Politikon, apărut la Editura Cartea Românească în 1996, se desfășoară într-un lagăr de concentrare. Parafrazând o formulă devenită clasică, cititorul este însă avertizat că „Orice asemănare cu vreun fapt petrecut aiurea sau cu persoane aflate încă în viață nu este întâmplătoare”. Nu întâmplătoare sunt și replicile: „Păzește cineva. Întotdeauna păzește cineva” sau
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
căutătorului de adevăr. Ziaristul Matei Popa este supus amenințărilor din partea celor ale căror interese comerciale sunt lezate de dezvăluirile sale. Fost disident pe cont propriu și cu mari riscuri, precum toate celelalte personaje ale autorului, tânărul încercase să evadeze din lagărul totalitarismului trecând Dunărea înot, alături de femeia care îl iubea, evreica Estera, dar nu reușise decât să se reîntoarcă acasă, după ce femeia fusese împușcată. Scris în condițiile libertății depline de expresie, romanul numește clar termenii antagonici: în socialism, pe de o
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
mai mult sau mai puțin timp suprimării sale bine organizate. Va reuși numai fratele lui Matei Popa, Visarion, care, având un acut sentiment al autoconservării și un dispreț suveran pentru tot ce nu-i aduce profit, izbutește să evadeze din lagărul socialist, devine capitalist de succes și își finanțează și fratele care continuă să creadă că lumea se poate îndrepta prin demascarea necinstei. Ca toate celelalte romane, și acesta pune irezolvabilele întrebări-cheie: „Miile de articole mi se înșirau în față ca
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]