3,597 matches
-
ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi Însemna Hristos. Nu au șovăit În vreun fel când au fost Împinși a alege Între a‑și lepăda credința și a muri mărturisindu‑și convingerile de care erau total pătrunși. În mijlocul persecuțiilor și ordali‑ ilor, erau plini de bucurie dumnezeiască : „Mai Întâi ne‑au alungat de la casele noastre și pretutindeni În lume numai singuri noi creștinii eram hăituiți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
batjocorit ! (Galateni 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Luca 19, 22) ; din cuvintele noastre ne Îndrep‑ tățește și din cuvintele noastre ne osândește (Matei 12, 37). N‑ați citit Înfricoșătoarea amenințare a Domnului : «De cel ce se va lepăda de Mine Înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el Înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri ?ă (Matei 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean ? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta ? Ca să câștig câteva zile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ne judecă Dumnezeu (Luca 19, 22) ; din cuvintele noastre ne Îndrep‑ tățește și din cuvintele noastre ne osândește (Matei 12, 37). N‑ați citit Înfricoșătoarea amenințare a Domnului : «De cel ce se va lepăda de Mine Înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el Înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri ?ă (Matei 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean ? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta ? Ca să câștig câteva zile ? Dar voi pierde toată veșnicia ! Ca să fug
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al Domnului Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea muce‑ nicilor era supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru Înțele‑ gându‑l unii din călăi, s‑au lepădat de deșarta Închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit Împăr‑ tășirea noii credințe, trecând În tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar marti‑ riul, o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
se nouă ca reazem și ajutor Împotriva diverselor uneltiri și tentații ce ne asal‑ tează, pe această cale a postului care este pentru noi un urcuș neîncetat spre Lumina Învierii. „Oricine voiește să vină după Mine - spune Mântuitorul -, să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Deci o primă condiție pe care o reco‑ mandă Domnul oricărui creștin ostenitor, imitator și urmă‑ tor al Său este lepădarea sinelui egoist și luarea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
crucea sa și să‑Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Deci o primă condiție pe care o reco‑ mandă Domnul oricărui creștin ostenitor, imitator și urmă‑ tor al Său este lepădarea sinelui egoist și luarea benevolă a crucii. „Să se lepede de sine” Înseamnă lepădarea de omul cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă față de trup și de plă‑ cerile lui, de toate faptele lui păcătoase, precum și de vorbele impudice, de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
când omului bolnav i se adaugă și alte Încercări, iar el le primește cu bucurie ; al doilea : când cineva face totul curat În fața lui Dumnezeu, fără nici o scădere omenească ; al treilea : când cineva e supus unui părinte duhovnicesc și se leapădă de toate dorințele proprii. Ultimul are o coroană În plus. Eu Însă am ales boala”227. În același gând, Avva Pimen, arătând ce mare e În fața lui Dumnezeu cel ce rabdă bolile cu mulțumire, a zis : „Undeva sunt trei oameni
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
vă supune. Dacă veți da ascultare sfaturilor mele, veți primi din partea Împăraților mari și nemaipome‑ nite onoruri ; dacă, din contră, nu veți accepta invitația mea, vă voi tortura prin tot felul de suplicii ; după ce veți fi suferit mult, vă veți lepăda de Hristosul vostru”. Sfinții Îi răspun‑ seră Într‑o singură voce : „Fă ceea ce dorești : nu ne temem de suferință, deoarece Hristos ne va ajuta. Nu vom face sacrificii idolilor : ei sunt orbi și fără sentimente”. Lysias ordonă să fie culcați
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
el le va decide soarta. Iar sfinții petrecură noaptea În imnuri și rugăciune. În ziua următoare, Lysias puse să fie aduși sfinții și le spuse : „V‑ați decis să sacrificați zeilor ?” Ei Îi răspunseră : „Noi suntem creștini și nu ne lepădăm de Domnul nostru. Fă ceea ce dorești”. Lysias ordonă să i se aducă lemn uscat, să se aprindă un foc mare, În care să fie aruncați sfinții. Aceștia se țineau În mijlocul flăcărilor, pe picioare, și spu‑ neau : „Ne ridicăm ochii către
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
apropiat de iad. Socotit am fost cu cei ce se pogoară În groapă ; ajuns‑am ca un om neajutorat, lăsat Între cei morți ... Oare se vor cunoaște Întru Întuneric minunile Tale și dreptatea Ta În pământ uitat ? Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu și Întorci fața Ta de la mine ?” (Psalmul 87, 3, 4, 13, 15). Există la unii creștini obiceiul ca atunci când cer ceva de la Dumnezeu prin rugăciune, să făgăduiască Înaintea Lui o schimbare a lor proprie În bine, o lepădare
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării în înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și când formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi în aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, în conjugare cu cea a exaltării noului, a invenției și spontaneității revin obsedant de-a lungul întregului său itinerar de militant al avangardei. Este
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca "om concret" și de aceea găsește satisfacția de a-i descrie părul de pe trup și platfusul. Asta înseamnă că antropocentrismul cărtărescian, postmodern, cum se autodefinea în acel an (fiindcă, între timp, se pare, scriitorul e pe cale de a se lepăda de postmodernism), este cu totul altceva decât antropocentrismul Părintelui Stăniloae. Atenția lui se concentrează pe biologic și pe biografic, iar nu pe zona de transparență. O asemenea abordare, străină eminescianismului, care e transmodern, a fost prevăzută de Eminescu însuși, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al treilea evoluează spre globalism, evocând paradigma postmodernismului. Paradoxul ultimului centrism e că se sprijină pe o ideologie anticentristă, dar care tinde să dezvolte un singur Centru Statele Unite ale Americii, ca valoare democratică supremă, într-o lume care s-a lepădat de marile "narațiuni" valorice generate de creștinism. După Milan Kundera (Le Débat, nr. din 27 noiembrie 1983), Dumnezeu mort a cedat locul culturii, încât Biblia a devenit din Cartea cărților doar o carte între alte cărți. Și ne găseam încă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a putut constata, probabil, că "tinerețea" contaminează întreaga suflare de pe glob. Identitățile etnice, care trezesc atâta repulsie filosofilor postmoderni, pot să dispară liniștite, căci tinerii sunt gata să le substituie. Cum? Tinerii au puterea să respingă "convențiile vestimentare", să se lepede de literatură, să prefere "benzi desenate", muzica rock etc., toate contra exprimării verbale: cultura coca-cola în locul culturii cuvântului. Sau în termenii lui Finkielkraut: cultura feelings: "fondată pe cuvinte, cultura în sens clasic are dublul inconvenient de a îmbătrâni indivizii și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
regele, dacă nu face numai această pretenție să fie tot el... Iată alt corp, altă minte, altă poziție, numai că nu ești tu. Ei, ai priceput ce-i Archaeus?"113. Indiscutabil, e posibil, cum spune și textul eminescian, ca să te lepezi radical de identitate, de arheul personal, dar obscurizarea absolută a identității, până la a nu o mai recunoaște, înseamnă nebunie. În orice caz, repulsia de propria identitate, are în ea ceva maladiv, iar pricina poate să fie și înstrăinarea de identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
inhumain. Causeries sur le temps (1988). Bineînțeles, nimeni nu l-a mai luat în seamă și postmodernismul și-a continuat cariera și după moartea autorului, începând, totuși, să bată în retragere prin chiar reprezentanții săi de frunte, care se vor lepăda rând pe rând de credința că noul canon a răsturnat tot ce-a gândit Europa în apogeul ei cultural din secolul al XX-lea. Inumanul, cuvânt care ar putea pleda, mai departe, pentru o atitudine postnietzscheană, al acelui omenesc prea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
există", decide Wittgenstein. Dar tocmai acesta e adevărul, conchide Eminescu: "Adevărul este negativ"176. De aici, însă, postmodernii ajung la ideea nefericită că forma poate subzista prin sine, ca joc, simplu fapt de limbaj, căci gestul lor de a se lepăda de metaforă echivalează cu o stranie împietrire în metaforă. De aici și scepticismul, pragmatic, al unui Rorty, pe urmele lui Wittgenstein, în formele artei cuvântului. Oare kitsch-ul adorat de postmoderni ce-i dacă nu încremenire în formă? Aici, geniul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și în debusolarea noilor generații aflate într-un proces de renaștere națională în Basarabia, spre exemplu. O admiratoare de la Chișinău a lui H.-R. Patapievici, considerat un model de filosof postmodernist (numai că Patapievici, între timp, a început să se lepede de postmodernism!), crede că rațiunea de a fi a tineretului este să deconstruiască specificul național și conceptul de patrie. Autoarea parodiază dadaist titlul unei cărți postume a lui Emil Cioran, zicând propriului op Tzara mea. 203 Tamara Carauș etalează un
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
după cum Sabin Gherman s-a săturat de România. Am semnalat aceste tendințe și în capitolele anterioare. Cert e că marile valori europene nu mai satisfac. Se crede că șanse există numai pentru o Europă americanizată, o Europă capabilă să se lepede de sine, de creștinismul ei milenar, de marile tradiții culturale. Mozart, Tolstoi, Balzac, Beethoven, Michelangelo, Eminescu se cuvin uitați sau, în cel mai fericit caz, parodiați. Dacă în secolul al XIX-lea Eminescu întrevedea o primejdie a "americanizării" României (America
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
rezumându-se la deconstrucție violentă a tradiției, pe când Zerzan caută în preistorie o tradiție mai mult decât utopică, din perspectiva unui rousseauism sans rivages. Pentru ciudatul neocinic american, limbajul este primul dintre idolii tribului și de el trebuie să ne lepădăm, căci încapsulează conștiința într-o "captivitate" insolubilă, o captivitate în simboluri. Astfel de simboluri devoratoare de libertate a conștiinței sunt toate artele și cultura în întregul ei. Limbajul și cultura sunt acuzate de trădare a realității. Aici, Zerzan pare să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și al originilor, direct legate de național. Cei mai buni intelectuali români veniți în America, amintește autorul, nu-și uită rădăcinile, ci le impun creator. Exemplul lui Mircea Eliade este departe de a fi singular. Dimpotrivă, postmoderniștii din Țară se leapădă zgomotoși de specificul național, ca Ion Bogdan Lefter și ca mulți alții. Oare și după aceste probe d-l Negoiță va continua să parieze pe conceptul de postmodernism ? Tot ce se poate, fiindcă optează pentru redefinirea conceptului: În concluzie propunem
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de taină Hristos a lăsat, testamentar, în sarcina Mariei Magdalena să întemeieze viitoarea Biserică, de față, alături de ceilalți apostoli, fiind și ea. Așadar, nu lui Petru i-a încredințat marea misiune, fiindcă nici nu avea încredere în el, de vreme ce se lepădase de Iisus de trei ori. În acel moment, Petru ar fi amenințat-o pe Maria Magdalena cu moartea. Toate aceste amănunte i-ar fi fost cunoscute lui Leonardo da Vinci, care le-a codificat în celebrul său tablou Cina cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e veșnică și în noi trăiește prima celulă vie din ziua Creației. Destinați a construi și a ne construi în evul transmodern, vom fi mereu în primejdie de a eșua în încercările noastre. Nimic viu și trainic nu e de lepădat și toate se cer împrospătate din izvorul nesecat al iubirii. Voi continua, în capitolele următoare, cu câteva ipostaze ale apariției conștiinței estetice transmoderne din literatura românească și europeană a ultimelor decenii ale veacului trecut. E vorba de trei poeți de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
vot negativ, în pofida, antidemocratismului oficial, al cărui oglindă este mass-media postmodernizată. În Olanda, opoziția e și mai consistentă, acolo exprimându-se și spaima de pierdere e identității naționale. Contrazicând opinia ideologilor care cred că occidentalii sunt lesne dispuși să se lepede de propria ființă. Mentalitatea e la fel de puternică în conservatoarea Anglie. 165 Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană, II, Editura Univers, București, 2000, p. 10. 166 Ibidem, p. 22. 167 Ibidem, p. 87. 168 Ibidem, p. 95. 169 Apud ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și luminarea trecutului basarabenilor printr-o serie de cercetări temeinice. Al. Boldur scrie amplul studiu Istoria Basarabiei sub dominație rusească, tipărit în 1937 sub titlul Istoria Basarabiei, Ion Pelivan abordează aceeași temă în Basarabia sub oblăduirea moscovită (1938), Al. I. Lepădatu relevă drepturile imprescriptibile ale românilor basarabeni de a se fi unit cu patria în articolul Basarabia la Conferința de Pace de la Paris (1943). Gh. Bezviconi îl evocă în 1943 pe Ion Halippa, istoric și teolog din Chișinău, care la începutul
VIAŢA BASARABIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290517_a_291846]