4,839 matches
-
și o dimensiune gramaticală; • unitățile limbii pot avea (dezvolta) numai o dimensiune gramaticală. Sistemul gramatical se constituie: 1. dintr-o rețea de coordonate și de relații între coordonate, desfășurată în plan semantic și în planul expresiei, prin (pentru) înscrierea sistemului lexical în relația de interdependență morfologie-sintaxă: a. coordonate categoriale de gradul I, prin care unitățile lingvistice - componente ale sistemului lexical - primesc o anumită identitate lexico-gramaticală, de gradul I, de tipul substantivitate, verbalitate, adverbialitate etc.: student, studiere, a studia, studențește etc., sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o rețea de coordonate și de relații între coordonate, desfășurată în plan semantic și în planul expresiei, prin (pentru) înscrierea sistemului lexical în relația de interdependență morfologie-sintaxă: a. coordonate categoriale de gradul I, prin care unitățile lingvistice - componente ale sistemului lexical - primesc o anumită identitate lexico-gramaticală, de gradul I, de tipul substantivitate, verbalitate, adverbialitate etc.: student, studiere, a studia, studențește etc., sau de gradul II: substantiv masculin/feminin, verb personal/impersonal etc.; b. coordonate categoriale de gradul II, prin care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminin, verb personal/impersonal etc.; b. coordonate categoriale de gradul II, prin care se dezvoltă sensuri gramaticale categoriale, cu originea numai în opoziții interne, la nivel morfologic (numărul singular/plural) sau cu originea în opoziții interne determinate de intrarea unităților lexicale în relații sintactice sau de poziția lor în plan deictic (diateza activă/pasivă etc.; persoana I/a II-a etc.). c. coordonate funcțional-sintactice, prin care unitățile lingvistice primesc o identitate sintactică, prin poziția și rolul pe care îl au în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramaticale de gradul I, numite în mod curent părți de vorbire, constituindu-și și relevându-și propria identitate în dinamica sistem-structură, proprie funcționării limbii, se diferențiază între ele din cele patru perspective: • semantică, descrisă de poziția unităților lingvistice în sistemul lexical; • morfologică și sintactică, descrise de poziția unităților lingvistice în sistemul gramatical; • deictică, descrisă, concomitent, de poziția unităților lingvistice în sistemul gramatical și de înscrierea textului pe care unitățile îl structurează în desfășurarea actului lingvistic concret. Aceste perspective, în care se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se înscrie limba ca sistem și prin care limba funcționează în actul de comunicare și cunoaștere lingvistică, interferează, în moduri și grade diferite, într-un proces de actualizare a identității categoriilor gramaticale de gradul I (părțile de vorbire) în sistemul lexical prin dezvoltarea categoriilor gramaticale de gradul II, în sistemul gramatical și în actualizarea lui în structura morfo-sintactică a textului. În interpretarea prin limbă a lumii extralingvistice, perspectiva semantică își impune rolul predominant în generarea opozițiilor categoriale (lexico-gramaticale) de gen și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. al claselor lexico-gramaticale: verb, substantiv etc.; II. al categoriilor gramaticale: diateză, timp, gen, caz etc.; III. al funcțiilor sintactice: predicat, subiect etc. sistemul gramatical al limbii dezvoltă raportul de interdependență: morfologie-sintaxă, cu care intră în dinamica sistem gramatical - sistem lexical. În interiorul acestei dinamici, cuvântul își revelă cele două ipostaze fundamentale: unitate (relativ) constantă în nucleul său semantic, prin care o limbă numește în mod specific Lumea; unitate variabilă, în deschiderea spre interrelaționarea celor trei nivele categoriale, prin care limba se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CATEGORII MORFOLOGICE" NIVELUL MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
MORFEMATICTC "NIVELUL MORFEMATIC" Nivelul morfematic ocupă o poziție mai complexă în organizarea de sistem semiotic a limbii; intră în relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație de interdependență cu nivelul sintactic, în interiorul sistemului gramatical al limbii și în relație de interdependență cu nivelul lexical, în interiorul sistemului lexical. Prin aceasta, nivelul morfematic se constituie, de fapt, într-un spațiu de interferență a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de o parte, morfemul asigură existență și autonomie cuvântului, unitate lexicală, pe de alta, asigură înscrierea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a sistemului gramatical cu sistemul lexical al limbii. Articularea celor două sisteme este asigurată de unitatea minimală de la nivelul morfematic - morfemul, cea mai mică unitate lingvistică purtătoare de sens. Pe de o parte, morfemul asigură existență și autonomie cuvântului, unitate lexicală, pe de alta, asigură înscrierea cuvântului în diferite relații sintactice, marcând totodată identitatea diferitelor funcții sintactice, pe care acestea le generează în interiorul unui enunț sintactic. CUVÂNT ȘI MORFEMTC "CUVÎNT {I MORFEM" Cuvântul este unitatea de bază a limbii - considerată în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei dinamici specifice, variabilă de la o limbă la alta, a conținutului semantic al cuvintelor, concomitent cu modificări ale planului expresiei și prin intermediul specializării unor clase de cuvinte. * * * În structura cuvântului (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă) converg nivelul lexical al limbii, care-i este propriu, prin funcția specifică, denominativă, nivelul morfematic, prin funcția semnificativă a unităților morfematice, pe care și-o asumă, și nivelul sintactic, pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este propriu, prin funcția specifică, denominativă, nivelul morfematic, prin funcția semnificativă a unităților morfematice, pe care și-o asumă, și nivelul sintactic, pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului, cuvântul se caracterizează printr-o anumită identitate, relativ stabilă, dezvoltată pe axa cod-referent. Prin înglobarea nivelului morfematic și dezvoltarea nivelului sintactic, cuvântul se particularizează în funcție de situația de comunicare, prin coordonatele ei deictice exterioare, între care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se înscrie textul lingvistic, sau interioare, pe care textul lingvistic le dezvoltă. Planul semantic al cuvântului-unitate de text este un ansamblu de sensuri, dintre care unele sunt constante (sau relativ constante) și fixează identitatea sa de unitate componentă a sistemului lexical al limbii, preexistent actului de comunicare, iar altele sunt variabile; depind de poziția lui în text și de poziția textului în situația de comunicare. Planul expresiei, relativ izomorf cu planul semantic al cuvântului, este o succesiune de unități minimale purtătoare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poziția textului în situația de comunicare. În actul lingvistic concret, cuvântul funcționează ca unitate constitutivă a unui text și ca ansamblu de unități constitutive minimale (morfemele); prin cuvânt, nivelul morfematic al limbii intră concomitent în raport de interdependență cu nivelul lexical pe care îl condiționează și cu nivelul sintactic, de care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă gramaticală a termenului lexical a vâna), care denumește și semnifică totodată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin cuvânt, nivelul morfematic al limbii intră concomitent în raport de interdependență cu nivelul lexical pe care îl condiționează și cu nivelul sintactic, de care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă gramaticală a termenului lexical a vâna), care denumește și semnifică totodată prin relația de solidaritate dintre trei unități inferioare, indivizibile, purtătoare fiecare de sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concomitent în raport de interdependență cu nivelul lexical pe care îl condiționează și cu nivelul sintactic, de care este, în măsură însemnată, condiționat. Astfel, pe de o parte, cuvântul vânau este o unitate lexicală relativ autonomă (variantă gramaticală a termenului lexical a vâna), care denumește și semnifică totodată prin relația de solidaritate dintre trei unități inferioare, indivizibile, purtătoare fiecare de sensuri diferite dar condiționând sensul fiecăruia și sensul global: morfemele vân+a+u. Pe de altă parte, morfemul -aeste impus de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al textului un sens autonom față de situația de comunicare și de poziția termenului în text dar relevat prin intrarea în relație de solidaritate sintagmatică cu morfemele dependente de situația de comunicare și de structura textului. Situându-se concomitent în sistemul lexical al limbii, în sistemul gramatical al limbii și în structura gramaticală a textului, cuvântul întrunește, atât în planul expresiei cât și în plan semantic, într-un relativ izomorfism, două componente: o constantă și o variabilă. Prin constantă, componenta stabilă, cuvântul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al limbii și în structura gramaticală a textului, cuvântul întrunește, atât în planul expresiei cât și în plan semantic, într-un relativ izomorfism, două componente: o constantă și o variabilă. Prin constantă, componenta stabilă, cuvântul reflectă poziția sa în ansamblul lexical al limbii. Prin variabilă, componenta mobilă, cuvântul desfășoară sistemul gramatical al limbii în structura gramaticală a textului. Această organizare rămâne relativă. Pe de o parte, există cuvinte (și clase de cuvinte) în care unei constanțe semantice (de natură lexicală) nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ansamblul lexical al limbii. Prin variabilă, componenta mobilă, cuvântul desfășoară sistemul gramatical al limbii în structura gramaticală a textului. Această organizare rămâne relativă. Pe de o parte, există cuvinte (și clase de cuvinte) în care unei constanțe semantice (de natură lexicală) nu-i corespunde constanța planului expresiei (verbe neregulate, pronume etc.); pe de altă parte, există clase de cuvinte (cuvintele neflexibile) care nu prezintă această structură bipolară. Constanta este numită cel mai adesea rădăcină. Termenul este propriu numai pentru unitățile lexicale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexicală) nu-i corespunde constanța planului expresiei (verbe neregulate, pronume etc.); pe de altă parte, există clase de cuvinte (cuvintele neflexibile) care nu prezintă această structură bipolară. Constanta este numită cel mai adesea rădăcină. Termenul este propriu numai pentru unitățile lexicale primare (verbul a veni, de exemplu) când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.); pe de altă parte, există clase de cuvinte (cuvintele neflexibile) care nu prezintă această structură bipolară. Constanta este numită cel mai adesea rădăcină. Termenul este propriu numai pentru unitățile lexicale primare (verbul a veni, de exemplu) când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este numită cel mai adesea rădăcină. Termenul este propriu numai pentru unitățile lexicale primare (verbul a veni, de exemplu) când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru unitățile lexicale primare (verbul a veni, de exemplu) când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
veni, de exemplu) când reprezintă morfemul lexical: ven-, nu și pentru cele derivate, a reveni sau revenirea, când este mai potrivit termenul de temă lexicală, verbală: revensau nominală: revenir-, când este constituită din morfemul lexical de bază: venși alte morfeme lexicale (prefixul re-, sufixul -i, sufix verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbal și sufix al infinitivului scurt, sufixul -re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent, în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a sensurilor gramaticale, reprezentată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]