3,802 matches
-
petrol erau ca și epuizate, rămânând în exploatare doar cele de gaze. Am ajuns la Punta Arenas la mijlocul lui decembrie, perioada zilelor de 20 de ore și a "nopților albe". Orașul strălucea sub soarele mereu prezent pe un cer albastru, limpede și proaspăt. La sediul regional al CONAF ne aștepta directorul Juan Mauricio, "martorul" care avea să ne semneze la plecare "diplomele de patagonezi". Ne-a prezentat date despre localitate, despre localnici, despre fondul forestier al regiunii. Ne-a explicat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Angra la Abraao, unica localitate-port de pe Ilha Grande, a fost de "7 stele", la aceasta contribuind cerul limpede, soarele prietenos și oceanul așișderea, care ne-a legănat și mângâiat ca un părinte, încântându-ne cu apele sale verzi-albastre, atât de limpezi că puteam vedea peștii fulgerând ici și colo. Zona Angra este un paradis pentru amatorii de plajă, înot, pescuit, pescuit submarin, surf și excursii, ca și pentru gurmanzii în căutare de preparate din pește și fructe de mare. După un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de anexe ce însoțeau atât "Raportul", cât și "Planul de măsuri". Produsul final al activității noastre ajungea apoi la ambasador, care, cu deprinderile de la "ziar", îi aducea ajustările și corecturile pe care le aprecia în conformitate cu experiența sa de fost "cap limpede". Au venit și sărbătorile de care nu m-am bucurat ca în alți ani, lipsindu-ne prietenii români și străini de la Santiago și Rio, la Madrid fiecare bucurându-se în apartamentul lui, cu familia lui și în legea lui. Aferim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mâncare. Este un gest necivilizat. Oamenii cu adev)rât civilizați nu fumeaz) În timpul mesei. Nu știi niciodat) pe cine ai invitat În palatul ț)u. Arhiepiscopul este Într-adev)r un b)rbat foarte frumos, cu obrajii plini, cu ochii alungiți, limpezi, de un verde-Închis, si cu barbă scurt). Biserică să este veche, bogat) și frumoas). În ea se afl) capul Sfanțului Iacob, fratele lui Ioan, precum și numeroase relicve. Casa lui Anna, În care Iisus a fost interogat și lovit, se afl
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mari Între cuvinte pentru a le da mai multă greutate și, Înainte de a Întoarce pagina, Își așeza pe ea mâna Împodobită cu familiarul ei inel cu rubine roșii ca sângele de porumbel și cu un diamant (pe ale cărui fețe limpezi, dacă aș fi știut că citesc În globuri de cristal, aș fi putut vedea o odaie, oameni, lumini, copaci În ploaie - o Întreagă perioadă a vieții de emigrant, care va fi plătită cu acel inel). Îmi citea povești cu cavaleri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un evantai de nori alungiți, violet-Închis, tiviți cu roz de flamingo, stătea neclintit; totul era o miraculoasă sărbătoare a formei și culorii! Totuși apusul era pe moarte și totul În jur se Întuneca; dar chiar deasupra orizontului, Într-un spațiu limpede, turcoaz, sub un strat negru, ochiul descoperea o priveliște pe care doar un neghiob ar fi confundat-o cu piesele de rezervă ale unui alt apus de soare. Aceasta ocupa o porțiune foarte mică din cerul imens și avea acea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Platz, unde te dusesem cu două ore În urmă. Flori de primăvară Împodobeau portretele lui Hindenburg și Hitler În vitrina unui magazin care vindea rame și fotografii colorate. Grupuri stângiste de vrăbii țineau ședințe zgomotoase În lilieci și tei. Zorile limpezi despuiaseră complet o parte a străzii pustii. Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În acea manieră degajată În care tânăra zi ia locul nopții Într-un oraș bine Îngrijit, bine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Trăiască Doamna Maria Paleologu de Mangop!! strigă vornicul Bodea. Doamna Maria se ridică din jilțul domnesc alăturat, puțin mai mic ca al Domnului. Cu o distincție princiară, așteaptă să se facă liniște. Vă mulțumesc! spune ea scurt, cu o voce limpede, înclinând ușor capul, cu demnitate. Doamna Maria, stirpe coborâtoare din dinastia Paleologilor Bizanțului, este o prea frumoasă femeie de vreo treizeci și cinci, treizeci și șapte de ani, înaltă, cu părul negru, lins, împărțit de o cărare la mijloc; ovalul feții cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pună foc casei, țarinei, agonisitei! E cu durere... dar altfel nu se poate! Vom ridica alte târguri, alte sate, mai mari, mai frumoase! E poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă o Moldovă-grădină, cu plaiuri verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce găsesc?! Înaintea lor se cască un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
forțele pentru finalul filmului, care e, aici, de-a dreptul extraordinar: țăranii l-au capturat pe Alberto (sau Alfredo) și se pregătesc să-l judece. Răsună primele voci imperative, cerând răzbunare. Dar, mai lucid decât ceilalți, cu o înțelegere mai limpede a raportului istorie-destin individual, fostul tovarăș de suferință al proscrisului izbutește să răstoarne, prin argumente ce merg direct la inima fiecăruia (deruta de după război, șomajul, contribuția decisivă a prizonierului la încheierea cu succes a operației de încercuire a bandei), verdictul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o în felul acesta și a te dedica altor treburi, ba chiar altor preocupări. Să te îndepărtezi de ea pentru a te întoarce apoi din nou la ea. Momentul întoarcerii este poate cel mai instructiv. Lucrurile încep să apară foarte limpezi în salutul acesta angelic, prilejuit de fiecare nouă întâlnire” (E. d’Ors, op. cit., București, ed. Meridiane, 1977, pp. 143-144). Să ne amintim că „salutul angelic” se adresează cu vorbele gratia plena. Gesticulația și poza „competentă” sunt înlăturate dezinvolt și autoritar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu va fi odată prea târziu ! După masă am mers la biserică. M-am rugat până seara târziu. Când s-a făcut întuneric m-am folosit de o lumânare aprinsă. Era atâta pace în biserică. Cuvintele psalmilor curgeau ca apa limpede a unui izvor de munte. Am ajuns la casa parohială după ora 9 seara. Vineri 4 august. La ora 4,30 am plecat la biserică. Mi-am trecut cu rugăciunile până la 12,45. În timpul rugăciunii mele, a intrat în biserică
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
spus zâmbitor din ușă. E cam greu de ajuns aici. 161 Profesorul era mic de statură și gras, capul era golaș datorită unei chelii serioase, iar părul pe care îl avea la spate era cârlionțat și castaniu. Ochii albaștri și limpezi m-au privit direct. Privindu-l, mi-am amintit cât de caraghios mi se păruse în gară, când alerga cu geanta mare și grea și se uita în toate părțile pentru a nu fi cumva recunoscut. În acel om erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
petrol erau ca și epuizate, rămânând în exploatare doar cele de gaze. Am ajuns la Punta Arenas la mijlocul lui decembrie, perioada zilelor de 20 de ore și a "nopților albe". Orașul strălucea sub soarele mereu prezent pe un cer albastru, limpede și proaspăt. La sediul regional al CONAF ne aștepta directorul Juan Mauricio, "martorul" care avea să ne semneze la plecare "diplomele de patagonezi". Ne-a prezentat date despre localitate, despre localnici, despre fondul forestier al regiunii. Ne-a explicat că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al doilea război mondial. Ne-am îmbarcat în grabă, mama cu sora mea și cu mine, într-o trăsură din cele foarte numeroase care legau orașul Soroca cu gara de la Florești, de unde se ajungea lesne la Iași. Era o noapte limpede. Luna, magică, fascinanta mea parteneră de emoții, ne-a urmărit, la pas cu caii, până dimineața. Lăsam în urmă o primă etapă din viața mea, o lume și oameni. Pe cei mai mulți i-am pierdut pentru totdeauna. * Acești ani au rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
începeau să crească din ce în ce mai vizibil. O lume care scotea de pe orbită exact categoria căreia ne încăpățânam să credem că îi suntem parte. În ciuda refuzului de a accepta că, de fapt, devenim generația castrată, semnele erau cum nu se poate mai limpezi. În 1974 când ne începeam studiile s-au decretat mai multe lucruri care prevesteau că societatea se pregătea pentru decizie monocefală și că ignoră atât specialiștii și cercetarea aplicativă, cât și orice teorie în concurență cu național-comunismul. În viața absolvenților
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
PĂRINTELE TEOCTIST STUPCANU Mare mâncău și iubitor de parte femeiască, stareț la Neamț și Vorona, profesor de muzică orientală la Seminarul din Iași, părintele Teoctist avea trupul plin și fața limpede, ca și sentimentele lui. Îi plăcea să-și amintească. În verile copilăriei se urca într-un cireș, în sân cu o mămăligă, și cobora numai când era sătul. Se înduioșa gândindu-se la tinerețele sale de la mănăstirea Vorona unde mânca
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
reușit să iasă din cadrul acestui curent. Primul care, cu vigoarea unui mare talent, s-a ridicat împotriva tendinței oficiale a fost Nicolae Labiș pentru care poezia nu e o rețetă: „Deși-i din rămurișuri și implicații pure / ori din cristale limpezi ce scânteind se rup / Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure, / Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup” spunea el în „Poezia” pe care, în volumul „Lupta cu inerția”, o dedică nu literaților ci
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se mulțumea să vorbească numai despre păcatele sale obișnuite, ci, cerea sfaturi pentru a-și învinge și a-și înfrâna caracterul său puțin mânios și răutăcios. Simplu, sincer, fără nici o umbră de îndârjire, ieșea imediat în evidență datorită privirii sale limpezi, chipului său deschis comunicării, conversației sale sobre și înțelepte, participării sale pline de bucurie la serviciile din biserică, rugăciunii reculese și cultivate în reflexie. Încă de mic și-a manifestat dorința de a deveni preot. Dar nu știa ce ar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nunta din Cana (Galileei)». Nu mai lipsea nimic pentru a face să izbucnească răbufniri continue de râsete, care au însoțit întreaga lectură a textului de meditație. Don Calabria povestind acest fapt râdea; dar un văl de tristețe îi încețoșa ochii limpezi, amintindu-și de batjocurile colegilor. Ne mărturisea că a suferit mult. Și nu a fost singura dată când a fost trebuit să meargă la școală cu haine care nu-i aparțineau. Pe 11 noiembrie 1893 familia Calabria a fost constrânsă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la cei 24 de ani ai săi, deși nu e scofâlcit e sigur sub greutate. Are un schelet solid și o statură după media populației din secolul XIX. Fața slabă cu trăsături plăcute; părul castaniu lins și tenul îmbujorat; ochii limpezi, urechi ample, pomeții proeminenți, nas grecesc, gura largă, mâinile mici și degetele lungi și subțiri. Nu are musculatură foarte dezvoltată, dar rezistă bine la munca perseverentă. E înzestrat cu o inteligență bună, cu originalitate, cu intuiție, promptitudine în prinderea aspectelor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
don Calabria. În mod firesc bolnavul, plecând de la venitul său, e permanent un nevoiaș și ar fi nedrept să se facă discriminări între persoane. Dar «bolnavul sărac» se află într-o condiție de abandonare majoră și e imaginea cea mai limpede a lui «Isus în suferință». Isus spune: «Ceea ce ați făcut unuia dintre acești „frați săraci de-ai mei “ mie mi-ați făcut». Sfinții nu sunt împinși la fapte de milostivire față de cei nevoiași dintr-un spirit filantropic, ci de iubirea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sale paterne. Depășirea neliniștii pentru a trăi, relativizarea bunurilor materiale, sobrietatea și simplitatea vieții. Don Calabria voia ca religioșii și muncitorii să fie pătrunși de acest spirit. Părintele Domenico Mondrone scrie: «Odată stabilite principiile, don Calabria înainta cu o logică limpede, inflexibilă, uneori de-a dreptul uimitoare. Așa era cu el și cu religioșii lui, așa era și cu persoanele externe. O ofertă de milioane sau de miliarde, condiționată de o recunoaștere publică, o mică inserțiune în ziarul ori într-o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Ferdinand ar fi renunțat să mai conducă manevrele din Bosnia și, în fine, precizînd că arhiducele moștenitor era foarte conștient de scopul urmărit de o anumită presă germană prin punerea în circulație a unor svonuri concordante. (Ceea ce însemna, în limbaj limpede, că acest scop era acela de a semăna suspiciuni între viitorul suveran și supușii slavi din imperiu, de a căror soartă moștenitorul tronului se interesa foarte mult, cum bine știa toată lumea, dar nu în sensul desigur dorit de Berlin...). Este
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe care suveranul a binevoit să mi-o facă, mergînd pînă la a-mi vorbi cu tact și imparțialitate despre calitățile regelui Sașa Obrenovici 243 (despre care știa că eram înrudit prin mama sa), mi-a produs multă satisfacție. Ideile limpezi și clarviziunea ce se degajau din conversația cu el făceau dovada unui șef de stat. Părea dornic, înainte de toate, să revină cît mai repede posibil la regimul parlamentar normal pe care coroana a trebuit să-l suspende după dezordinele neîntrerupte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]