4,922 matches
-
volumul Somn de voevod (1980), ce echivalează cu o adevărată lansare în cadrul promoției tinere. De altfel, Geo Bogza îl remarcase încă din 1973, când îi consacrase o tabletă în „Contemporanul” (Scrisori de la un tânăr poet). Dezinteresat de căutările formale ale liricii moderne și, în general, de orice fel de artificiu prozodic, R. este fidel formulei clasice, cultivând versul tradițional, cu pregnante rezonanțe folclorice, într-o atitudine contemplativă, elegiacă. El stă retras undeva la munte, departe de zgomotul cafenelelor literare, înfășurat în
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure ale unor spații agreste sacre, nealterate de surogate ale vieții moderne. Dar poetul însuși e un solitar, un sihăstrit în felul său, rezonanța în actualitate a versului asigurându-i-o meditația profundă asupra eternului uman
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
universul său liric. Este o poezie modernistă în linia neoexpresionismului tradiționalist blagian, frământată de îndoieli și revolte argheziene, uneori încărcată de o tristețe bacoviană și mai ales de un puternic lirism, care irupe în maniera impetuoasă a lui Nichita Stănescu. Lirica, directă, de tipul confesiunii adresate unei persoane anume (poemele sunt datate și, majoritatea, poartă o dedicație), este dominată de două mari teme: scrisul și prietenia. De altfel, ele se întrepătrund, poeții, asemenea eroilor antici Ghilgameș și Enkidu, sunt în primul
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
sa, Getta-Hélène Rally, studiului bibliografic, concretizat în lucrarea Bibliographie franco-roumaine (I-II, 1930). Întors în țară, a fost o vreme secretar al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Artă. După cel de-al doilea război mondial s-a dedicat traducerilor din lirica medievală franceză, izbutind să tipărească transpuneri din opera lui Ronsard (1967), Tristan și Iseut, în versiunea modernă a lui Joseph Bédier (1970), și o antologie din creațiile Pleiadei (I-II, 1975-1976). Preferințele lirice ale tânărului R. sunt destul de eclectice: în
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
a sugestiei și stăpânirea versificației nu compensează total deficitul de forță lirică. Însușirile artizanului, familiarizarea îndelungă cu spiritul culturii medievale, răbdarea de giuvaergiu în cizelarea poeziilor cu forme fixe vor face însă din R. un tălmăcitor de excepție al vechilor lirici francezi, nu o dată versiunile lui fiind aproape desăvârșite. Valoarea antologiilor alcătuite de el este sporită de note și comentarii, toate dezvăluind o cunoaștere în profunzime a subiectului, concurând-o pe aceea a specialiștilor francezi. Merite deosebite are și Bibliographie franco-roumaine
RALLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
în mod straniu purtătoare ale unui „mesaj” comunist intrinsec, de la „mestecenii-stindard” la „privighetoarea din Carpați” (metaforă pentru poet) sau la „steaua roșie a zării”. Culegerile conțin și câteva poezii erotice, candide sau elegiace. În Rugul palidității se oferă spectacolul unei lirici de sugestie, ermetizante, în care ideologicul s-a disipat într-un metaforism obscur: „În această singurătate meditativă,/ în trecerea străvezie a durerii,/ printre degete, ca de nisip a timpului,/ o ancoră sau o fântână/ peste efemerida copilărie -/ existența își lasă
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
Scriitorul are o producție abundentă în varii direcții: opere ocazionale precum poemul dramatic Legenda Coroanei (1922), piesa în versuri Făuritorii (1937), dedicată zilei de 24 ianuarie; culegerea de schițe Portrete și amintiri (1924), volumul Poeme pentru Galateea (1925); plachete de lirică patriotică - Cântarea eroilor (1933), Hotarele sfinte (1935), Rapsodii românești (1935), poemele din Cruciada noastră (1942); basmele în versuri Povestea ghiocelului (1937), Barbă-Roșie (1940), Crăiasa piticilor (1945). I se acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
acordă Premiul Național pentru artă dramatică în 1943. Înrudit cu simboliștii printr-o vădită propensiune către universul citadin, R. poetizează în Leii de piatră vitrinele luxoase, automobilul, viața elegantă, mondenitatea frivolă, captând rezonanțe și emoții estetizate care îl apropie de lirica lui Ion Minulescu. Descriptiv, este atent la detaliul decorativ, îmbinând indiscreția și rafinamentul. „Subiectul” pieselor sale lirice este luxul, strălucirea mondenă, amintind creația târzie a lui Charles Baudelaire, dandysmul, preocuparea obsesivă pentru exterioritate, femeia ca „obiect” prețios, asemenea artei. Poezia
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
Cârlova, V. Alecsandri, G. Coșbuc, O. Goga. Nu întâmplător, autorul a fost înscris în continuarea neosămănătoriștilor ori ca neoromantic, catalogat „romanțios și desuet” (Mircea Scarlat). El nu se poate despărți de o anume gesticulație teatrală, gen Victor Eftimiu, ceea ce imprimă liricii un aer artificial. În piese, cu mare impact în epocă, miza o constituie înfruntările pasionale, conflictele morale care scindează în chip spectaculos personalitatea. Bunăoară, la Ștefan cel Mare, în egală măsură dedicat rațiunii istorice, pe care o adoptă ca destin
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
ușor de recunoscut. Popularitatea în epocă se datorează limbajului flexibil și unei anume acurateți a expresiei, care a determinat critica să vorbească de „sonorități plăcute”, de „ușurință caligrafică”. Preocupat de asimilarea modernității europene, R. a tradus relativ numeroase fragmente din lirica franceză, din Ruy Blas de Victor Hugo, piesele L’ Aiglon de Edmond Rostand și Eriniile lui Leconte de Lisle, versuri de Alfred de Musset, François Coppée, Jean Richepin ș.a., precum și din poezia germană. SCRIERI: Leii de piatră, București, 1914; Eroice
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
Valeriu Armeanu, Petre Ghelmez, Nadina Cordun, Mihai Duțescu, Dragoș Vrânceanu, Mariana Costescu, Ileana Roman, Ioana Dinulescu, Dumitru Velea, Ovidiu Hotinceanu, Ioana Proca, Gabriel Chifu, Dan Lupescu, Florea Miu ș.a., chiar Marin Sorescu aflându-se la începuturile sale. Înainte de 1990 calitatea liricii propuse oscilează între festivismul impus de cadrul politic al epocii și intenția de aliniere la valorile naționale și europene. Sunt selectate totodată versuri de Ion Caraion, Victor Eftimiu, Miron Radu Paraschivescu, Ștefan Roll, Ion Bănuță, Ștefan Bănulescu, Ilie Constantin, Mircea
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]
-
cronicilor și recenziilor literare, publică reportajul Sezon londonez și eseurile Cum se fac sfinții, Dreptate. Numerele 68-69/1935 găzduiesc nuvela Astfel vorbi comediantul de Cezar Petrescu și un articol de E. Lovinescu, precum și o schiță de Tudor Mușatescu, Perpetuum mobile. Lirica este ilustrată de Tudor Arghezi (Mă uit, Portret), din Ion Vinea fiind reproduse poemele Amintirile false, Regie 1915, Ton, Steaua morților, Pantelimon 115. Se dă o replică dură articolelor Tineri și bătrâni - Ravagiile criterionismului de Nae Ionescu și Expansiunea de
REPORTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289174_a_290503]
-
proză istorică și de aventuri, legende eroice, basme și alegorii. Excelează în proza scurtă, prezentată uneori în foileton. Textele se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula, epigrama etc.). Dimensiunea teoretică este absentă. Articolele de fond, prezente în fiecare număr, dezbat teme
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
marcând și momentul inaugurării cursurilor acestuia la Universitatea din Cernăuți. În afara studiilor de specialitate, a rapoartelor privitoare la congresele filologilor români și a necrologurilor (precum cel închinat lui Vasile Pârvan), N. Cartojan semnează în numărul inaugural Contribuțiuni privitoare la originile liricii românești în Principate. C.Br.
REVISTA FILOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289211_a_290540]
-
literat și istoric), studii despre economie, industrie, religie, drept, dar și impresii de călătorie. Sub direcția lui I. Gr. Periețeanu se înmulțesc contribuțiile în domeniul strategiei sociale și politice, legislației, pedagogiei și educației. Importante sunt colaborările unor scriitori: Ion Pillat (Lirica lui Victor Hugo), G. Ibrăileanu (Opera lui Mihai Eminescu), N. Iorga (seria de comentarii intitulată Figuri reprezentative din istoria universală), Cezar Petrescu (Roman și realitate), Nichifor Crainic (Mistica paisiană: Rugăciunea lui Iisus), Ion Breazu, Emanoil Bucuța, Martha Bibescu. Mai semnează
REVISTA CURSURILOR SI CONFERINŢELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289201_a_290530]
-
Morariu îi aparțin însemnările intitulate Un nou roman german cu subiect românesc, lui Dumitru Murărașu articolul Eminescu și Schopenhauer. Numărul 1/1937 e dedicat personalității lui Heinrich von Kleist, iar numărul 3/1937 lui Rainer Maria Rilke, din a cărui lirică tălmăcesc Ion Pillat, O.W. Cisek și Virgil Tempeanu. Transpunerile în limba germană reprezintă un sector important, existând intenția consolidării cunoașterii reciproce între cele două culturi. Poeme de Mihai Eminescu, Octavian Goga, Ion Pillat, G. Bacovia, Adrian Maniu traduc Bernhard
REVISTA GERMANISTILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
și Konrad Richter, acesta din urmă oprindu-se și la Ion, romanul lui Liviu Rebreanu, în vreme ce Hermine Pilder-Klein optează pentru fragmente din Pădurea spânzuraților. Din proza lui Emil Gârleanu și a lui I. Al. Brătescu-Voinești tălmăcește Olimpia Borănescu-Filittis, iar din lirica germană modernă - Filomela Brătianu. În numărul aniversar (3/1934) dedicat poetului, G. Murnu transpune Cufundătorul de Schiller. Opera și personalitatea lui Friedrich Nietzsche fac obiectul a numeroase intervenții, printre care C. Rădulescu-Motru, Filosofia lui Fr. Nietzsche în România, Virgil Tempeanu
REVISTA GERMANISTILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289215_a_290544]
-
în anii studenției nu s-a manifestat în genul ce avea să îl consacre - eseul. Adeziunea sa la programul antisămănătorist s-a produs în primul rând ca urmare a influenței lui Densusianu, influență ce va rămâne o trăsătură permanentă a liricii lui. E. Lovinescu va recunoaște în tânărul poet „un urmaș al lui Anghel”. Simbolismul lui P. e însă o rezultantă a unor înrâuriri diverse în care se numără, de pildă, și Panait Cerna, și poeții belgieni, cu efectele lor cromatice
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
romantism al secolului XX”, cum aveau să îl numească atâția comentatori. În prezentarea lui, romantismul englez e prețuit pentru formele echilibrate, de felul celor din poezia lui James Thomson sau William Wordsworth, puse aproape întotdeauna în opoziție cu cele ale liricii lui Byron și, într-o anumită măsură, a lui Shelley. E adevărat că, în general, P. nu depășește în demersurile sale comparatiste liniile tradiționale trasate de școala lui Fernand Baldensperger și Paul Hazard. A folosit și pseudonimele Dinu Lance, Eustratie
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
a fost închis. Preot din 1878 în Toporăuți și în Cernăuți, exilat din 1896 la Pătrăuți, lângă Suceava, pe motive politice, M. a fost una dintre figurile marcante ale vieții culturale și bisericești din Bucovina. Scria versuri și traducea din lirica germană în „Familia”, „Aurora română”, „Amicul familiei”, „Candela”, „Glasul Bucovinei”. În 1884 trimitea traspunerea sa din Goethe, Herman și Dorotea, lui V. Alecsandri, care ar fi citit-o „cu plăcere” și ar fi corectat-o. În 1887 (sub inițialele F.C.
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
legendară: „Sfântul de la Pătrăuți” - simbol al luptei pentru drepturile românilor. M. și-a strâns versurile de tinerețe, originale și tălmăciri, în volumele Poezii germane traduse liber (1890), Versuri de Schiller și Goethe (1923), Versuri originale și traduse (1924). Este o lirică a idealului național și creștin, conceptuală și discursivă, în ciuda autenticității sentimentului. Traducerile - din Goethe (cu o încercare, la 1927, de a da, împreună cu poetul I.U. Soricu, o versiune românească la Faust), Schiller, Heine - sunt dominate numai de grija redării
MORARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288244_a_289573]
-
amar/ Și Ana, Maria, nu mai erau cu noi,/ Vinul în culori de chihlimbar/ Urca neînvinse luminile prin ploi” (Era o toamnă amară). Fascinația plecării, incluzând și presimțirea marii treceri, cu reminiscențe din spiritul lui Lucian Blaga, transpare și în lirica târzie: „Pe ape se lasă lințolii de ceață./ O luntre parcă se mai vede în larg,/ În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului, se încheagă dintr-o metaforă a călătoriei-moarte: „Ciuguliți-mă
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
și Europa”, „Gând românesc”, „Symposion”. Totuși, se simte mai atașat sufletește de prietenii săi de la Mediaș, care promovează în paginile revistei „Lanuri” o poezie de o sensibilitate incontestabil modernă, ce se înscrie în procesul de resurecție pe care îl cunoaște lirica ardeleană. Presentimentul apropiatei morți îl determină, probabil, să își alcătuiască prima plachetă. Prin 1938 unele ziare anunță ca iminentă apariția volumului Ev pur în editura revistei „Lanuri”. Evenimentul se produce însă abia în 1939, cu puțin înaintea trecerii poetului în
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
desprindă de sub tutela maeștrilor săi - Eminescu, Goga, Aron Cotruș, Bacovia și mai cu seamă Lucian Blaga -, făcând sesizabilă în poeme acea „schimbare la față” menită a-l reprezenta. Asemenea multora dintre colegii lui de generație, oscilează și el între o lirică de esențe pure și una de factură tradițională, ale cărei semne și sonuri - cum observă Octav Șuluțiu - se lasă ușor detectate, de la Andrei Mureșanu până la Mihai Beniuc. Preluând câteva dintre toposurile și motivele caracteristice, tânărul poet le utilizează doar pentru
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
Junimea literară”, „Cuget moldovenesc” (Bălți), „Glasul singurătății” (Dorohoi), „Grai moldovenesc” (Iași), „Înmuguriri” (Piatra Neamț), „Orion” (Rădăuți), „Pana literară” (Rădăuți), „Fapta” (București, 1943-1947), „Obzer” (Iugoslavia), „Die Zeit” (Viena), „Iașul literar”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Ramuri”. Există două etape distincte în lirica lui M., despărțite de o tăcere editorială de peste trei decenii. Debutul în cadrul grupării de la „Iconar” indică zona de sensibilitate în care gravitează poetul. Cu identitate imediat remarcată în epocă (ecouri favorabile apar în „Vremea”, „Cuget clar”, „Luceafărul”), poemele din Dezacord
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]