3,155 matches
-
păstrat macar pe unul în viață din cei doi tineri îndrăgostiți ce figurează în prima mea încercare literară. Am surâs la asemine observațiune. Acest lucru n-ar fi putut niciodată să iasă din pana mea. Pe atunci eram de un lirism așa de grozav!... Nici n-aș fi înțeles un amor vrednic de a fi descris, fără condițiunea sacrificiului vieței ambilor înamorați. Cu vârsta însă, devenind mai îngăduitor, mai blajin, n-am mai fost așa de crud cu eroii mei. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câte definiții s’au dat acestei epoci care, călare pe pragul dintre secolele XVIII și XIX, a acoperit un secol, ca de exemplu “reacție Împotriva clasicismului și regulilor lui formale, care a preluat tradițiile naționale și populare promovând cultul naturii, lirismul, fantezia și libertatea de expresie”, romantismul a Însemnat o umanizare a relațiilor omului cu natura. El este transpunerea artistică a reacției societății la Îndepărtarea ei de natură, Îndepărtare promovată constant În secolele anterioare de revoluție industrială. Mai mult, o reacție
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nou la scris. Cum și emoțiile ce i le dau mărunțișurile vieții, spre care este Încurajat de Îndem nurile lui Tacit, Saint Simon și Lamartine. O lume care sfârșește sub ochii noștri și alta care se anunță. - Totuși, prea mult lirism și prea multe reflecții hazardate! și atunci, se Întreabă scriitorul acestei cărți: ce interesează pe cititorul ei de astăzi și ce se va alege pentru judecata sau simpla curiozitate a celui de mâine? Cu cât mă gândesc la faptele din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bărbat!“ (Geacă este un decepționat și un scârbit de femei, după ce le-a cultivat cu asiduitate până la amiaza vârstei lui de astăzi, când alungă femeia de lângă el, după ce i-a dat tot ce-i putea da.) Influența lui temperantă asupra lirismului cu care am debutat la prima redactare a acestui capitol - influență mult Înlesnită prin ultimele mele experiențe proprii - o recunosc și o regret, așa cum ai regreta amputarea unui mădular al tău bolnav, dar totuși al tău. Tudor Arghezi, căruia mă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la prima redactare a acestui capitol - influență mult Înlesnită prin ultimele mele experiențe proprii - o recunosc și o regret, așa cum ai regreta amputarea unui mădular al tău bolnav, dar totuși al tău. Tudor Arghezi, căruia mă scuzam odată de acest lirism al meu neghiob, Îmi spunea, uitându se Înduioșat la mine, cu ochii lui mici de câine bun și trist: „E totuși frumos lirismul, nu-i așa?... E frumos!“ Alta... și atâtea altele Încă, ce mai Încolo?, stăteau totdeauna gata să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vreme, calmul olimpian al celui care văzuse toate chipurile vieții. Ieșit din câmpul traducerilor, nu știam foarte multe despre Antoaneta Ralian, dar de un lucru eram con vins: că detesta pufoșeniile spuse sau scrise, elu cu bra țiile conjunc turale, lirismul tembelilor suficienți, mâzgălelile și gângăvelile omagiale născute de inter locutori manie ratsuavi în poziția briceag, cu ochi apoși, pradă me la sei și limbajului flaușat. Mi-am propus, prin urmare, să nu cad în capcană și să adopt un ton
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
puteau fi obsedați de Tomnaia noci, de mesteceni și katiușe, erau capabili să mintă o lume întreagă și în același timp să citească, de mici, Pușkin, emanau parfumul lor inconfundabil și babuști atotștiutoare, erau irezistibili în toate, în ticăloșie și lirism, în nepăsare și Babel - mi se făcu rău: aceeași apăsare pe cord, o totală dezorganizare a respirației în care nu pulsa decât gândul de a mă arunca de aici, de sus, până acolo, peste masa cu pateuri în gură și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am respins dragostea nimfei Echo, cînd, de fapt, pe mine mă aștepta această fîntînă cum Îl aștepta pe Oedip sfinxul...) Narcis a urmat Îndemnul filosofiei grecești fără să aibă vocația echilibrului din arta greacă. Singurătatea lui secetoasă rodește doar un lirism de negație. Cu alte cuvinte, În Narcis, Sisif se contopește cu stînca. El fiind și stînca și Sisif nu se mai știe cine pe cine urcă muntele. Rictusul de pe fața sa e acum pe rînd batjocoritor și dureros, contemplația se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate (ca formulă narativă moderat discontinuă) a ajuns să se confunde cu o formă de lirism siropos... Ecranizările au fost cele care au suferit cel mai mult de această boală : pasul de la persoana I la poezie a fost trecut cu dezinvoltură, producând versiuni tragic ridicole ale stilului tarkovskian. Exemplele sunt prea numeroase pentru a le aminti
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
replicabilă) ceea ce nu era, în fond, decât un stil (nereplicabil sau, în orice caz, nerecomandat să fie replicat !). Și totuși, au existat și excepții : Adela lui Mircea Veroiu, după romanul lui Ibrăileanu realizat în 1985 , este un exemplu fericit de lirism bine controlat, ce transpune intimitatea pudică a poveștii într-un stil perfect adecvat subiectului. în acest caz, mereu inspiratul de literatură Veroiu (care debutase în 1970, alături de Dan Pița, cu un film-în-tandem Nunta de piatră , ecranizare artistică a unor nuvele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
stradă sau curtea gospodarului („Stradă în provincie” - p. 91, „Interior de curte” - p. 239, „Casă părinteasca”, „Casa noastră de la vie”, „Casă părăsita la Huși”). Nefiind specialista în materie, descifrez în tablourile lui Viorel Huși arcuirea liniilor greoaie, nuanțele cromatice dense, lirismul cald, echilibrul de compoziție și tematica unitară a multor tablouri care întăresc ideea unei monografii pictate a Hușilor. Datarea tablourilor și manieră constantă de execuție precum și dorul de Itaca natală exprimat cu sinceritate în confesiunile epistolare de la Paris conduc tot
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
se maimuțărește”, „face pe rafinatul”, „se Înconjoară de aur și de obiecte prețioase”, dar - având „o sensibilitate foarte vulgară, nicăieri Întâlnită În lume” -, „el nu este făcut pentru mari Înălțări spirituale” ; de aici „extrema raritate a poeților evrei, imitatori ai lirismului arian” <endnote id="(560, p. 60)"/>. „Inteligența jidanului e curat materialistă, ocupându-se numai În găsirea de combinații care Îi pot mări averea personală fără să facă nici un efort fizic, adică fără să furnizeze nici un fel de muncă productivă”, se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apoi iarăși împingîndu-le spre crescendo. îmi plăteam însă, aproape de fiecare dată, încîntarea cu un efort suplimentar de atenție, căci nu era prea ușor să-i urmărești firul raționamentelor printr-o cortină de vegetație verbală luxuriantă și permanent înfiorată de un lirism furtunos. Nu știam niciodată în ce măsură perorațiile sale sînt spontane, cum păreau, nici dacă scrisorile „tipărite” într-o „caligrafie vioaie”, cu literă aplecată spre dreapta și cu numai patru-cinci cuvinte pe rînd ori bătute la o mașină cu literă minusculă, rareori
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
până la savanții și artiștii cei mai reputați ,oriunde a întâlnit omenia, în ceea ce are mai nobil, penelul său s-a simțit ispitit să-și încerce puterile. Spre deosebire însă de peisaje, florile și naturile sale statice, care au evoluat de la lirismul grav la cel jubilant, euforic, atmosfera generală a portretelor își menține constantă nota de sobrietatesub raport ideatic și afectiv - deși cromatismul a evoluat și aici spre lumină, spre vibrație: Actorul George Popovici, Portret în roșu, Autoportret, Octav Băncilă. Aceleiași condiții
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
care reușește să le mesmerizeze. În această situație se potrivește definiția pe care Paluel- Marmont o conferă eroismului : „l’héroïsme, c’est du lyrisme en action.”<footnote id=”1”> 1. Paluel-Marmont, Héros, Paris, Nouvelle Société d’Éditions, 1934. ,/footnote> . Același lirism îi va anima poate pe studenții lui ’68 în Franța cu butada celebră „il est interdit d’inter- dire”. Pe de altă parte, genul de discurs care-l recomandă pe acest erou al mulțimii stă sub semnul a ceea ce Michel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
celui des grandes orgues de passion”. „Dând frâu liber expresiei și emoției estetice, în toată furia ei, în timp ce, de asemenea, încearcă să împărtășească cititorilor săi acest sentiment intens, el se revarsă în cea mai mare parte a timpului în acest lirism dezordonat, făcut din sincope, din exclamații, din vocative și enumerații, pe care l-am numit lirism fascist. Nu este un lirism într-o cheie minoră, ci acela al marilor orgi ale pasiunii.” (trad. mea, A.M.) Nu este vorba de a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ei, în timp ce, de asemenea, încearcă să împărtășească cititorilor săi acest sentiment intens, el se revarsă în cea mai mare parte a timpului în acest lirism dezordonat, făcut din sincope, din exclamații, din vocative și enumerații, pe care l-am numit lirism fascist. Nu este un lirism într-o cheie minoră, ci acela al marilor orgi ale pasiunii.” (trad. mea, A.M.) Nu este vorba de a face iden- tificări precise sau să stabilim un profil psihologic al lui Coriolan Drăgănescu, profil corespunzător
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să împărtășească cititorilor săi acest sentiment intens, el se revarsă în cea mai mare parte a timpului în acest lirism dezordonat, făcut din sincope, din exclamații, din vocative și enumerații, pe care l-am numit lirism fascist. Nu este un lirism într-o cheie minoră, ci acela al marilor orgi ale pasiunii.” (trad. mea, A.M.) Nu este vorba de a face iden- tificări precise sau să stabilim un profil psihologic al lui Coriolan Drăgănescu, profil corespunzător unor forme de sensibilitate politică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
instalat este consecutiv unui tensiuni nervoase foarte mari, iar Caragiale face apel la o stilistică pe care literatura romantică o consacrase. Știm că îi este impropriu procedeul, de aceea apariția unor astfel de mărci stilistice care vehiculează o mostră de lirism ascund întotdeauna un decalc ironic, și adesea trebuie citite prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deopotrivă a simulării afectului. Apoi retrage minciuna romantică lăsându-ne în fața unei dileme : ce s-a întâmplat cu Lefter, cu acest mic funcționar ? Acest narator ne refuză accesul la metafizică, împiedică istorioara sa să devină un exemplum, blochează accesul la lirism și elegiac, și ne oferă un non-sens, o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Hernani a lui Victor Hugo emblematică pentru estetica romantică. Fără să o spună direct, ceea ce i se pare inac ceptabil la dramaturg este calitatea sa de „poet liric”, sintagma cu care este invocat și care-l legitimează. Cu alte cuvinte, lirismul și retorica au un mariaj dezastruos pentru eco- nomia dramatică întrucât construiesc centrul de greutate nu în jurul cursivității firești a evenimentelor într-o situație presupus reală, ci în jurul unui discurs patetic, declamativ, care devine, de fapt, centrul de greutate al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spiritul causeur al scriitorului în căutarea mai puțin al lui mot juste, cât a lui mot d’esprit. Anticalofilismul caragialian este articulat pe un temperament năvalnic, a cărui revărsare este împie- dicată la marginea foii de hârtie, antiromantismul și anti- lirismul scriitorului devenind semnificative în aceea că blochează mareea și vagul sentimental, retorica și decla- mația care apar doar în decupajul parodic, substanță de contrast iremediabil generatoare de comic. Pornind de la stilistica propusă de Leo Spitzer ar trebui să identificăm etimonul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Gheorghiu, dr. Nicolae Hortolomei, dr. Petre Brânzei și alții. Ca un strălucit componist se relevă Călin Alupi și în tablourile cu flori (Garoafe din Umor, Flori pe fond verde,Garoafeă sau cu naturi statice, iar peisagistica sa este de un lirism învăluitor în Sălcii bătrâne; Colț din Babadag; Uliță în Maramureș; La Bucium; Cetatea Heracleea; Casa Labiș; Femei la Mureș; Case în Sărărie; Sat între dealuri; Uliță în sat, toate la un loc evocând priveliștile pitorești din țară, vestigii ale trecutului
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
a Operei Române din Iași. Toți maeștrii de balet - Nicolae Iacobescu, Anton Romanovschi, Bella Balogh și Marilena Preoteasa Tutova - care au montat spectacole în primele stagiuni aveau în Natalia Vronschi unul din pilonii de bază ai concepției lor regizoral coregrafice: Lirismul ce se degaja din mișcările și trăirile sale în rolurile încredințate erau proprii temperamentului său mereu visător. Odată cu prima premieră coregrafică clasică la 19 februarie 1958, în rolul Swamildei din opera Coppelia de Leó Delibes, Natalia Vronschi-Gașler a creat personaje
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]