9,030 matches
-
de ilustrată în activitatea medicală, este gândire dinamică (Aristotel), este contemplare ideatorie (Platon) și constituie nivelul superior al cunoașterii medicale, de aceea John Locke o situează deasupra cunoașterii demonstrative. Rolul intuiției, în dezvoltarea medicinei ca știință, este capital. Kant o localizează sensibilității umane, căreia cunoașterea, gândirea, inteligența îi sunt implicate luminând percepția descoperitoare de soluții, creatoare de conexiuni, pentru că ea este înțelegere pe bază de cunoștințe corect asimilate și de experiență autentică, productivă. Intuiția este expresia spiritului medical, gata oricând să
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Africii creatori de religii și interpreți de miracole, practicieni sincretici și iubitori de fast, arabii, s-au constituit în centru iradiant de cultură și civilizație. Urmașii lui Sem biblicul și ai lui Ismail, fiul lui Abraham (Ibrahim), acești semiți localizați la un moment dat în Arabia peninsulară și deșertică, vecină cu Palestina, Siria, Mesopotamia, Africa, și despărțită de Asia de munții Anatoliei și ai Persiei, au gândit și creat pe puzderia de infinituri ale nisipurilor și sub cea a astrelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dumnezeu deschizător de noi drumuri și șanse, de perspectivele unei vieți care să le afirme prezența în lume. Trebuiau să se stabilizeze undeva. Peninsula Arabia este ca un continent. Condițiile stabilității le ofereau extremitățile ei. Aici viața putea deveni sedentară, localizând specificul unei culturi și civilizații. în adevăr, Arabia Fericită se edifică pe coasta de sud-est, în Yemen: sol bogat, climă blândă, turme și cirezi de animale, plante aromate, păduri umbroase, lemn de tămâie și smirnă, scorțișoară, hrănitorii palmieri. Un fel
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ieșit, oarecum, de sub influența religioasă și a intrat sub cea filosofică. Medicina în India antică, onorată prin texte, colecții medicale = sanhita, nedatate și atribuite străvechilor Bhela, Charaka și Sucruta, avea o fundamentare mitico- triunghiulară: aerul - umorile - bila. Sediul vieții era localizat în ombilic de unde ar pleca nervii și canalele sanguine. Un interes deosebit era acordat vieții intrauterine. în aceleași texte sunt prezente și manifestările bolilor precum: tuberculoza, lepra, icterul, hemoroizii, variola, reumatismul poliarticular, diabetul, maladiile febrile etc. În registrul terapeutic sunt
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
meargă mai științific și mai rodnic mai departe, ceea ce a și realizat. Rigoarea experimentală se unește cu cea ideatică într-o sinteză științifică ce-i aparține structural. Investighează laringe, esofag, intestine, căi biliare, plămâni, țesuturi musculare adipoase, tulburări clinice, anomalii localizate prin autopsiere. După mai bine de o jumătate de secol de cercetare publică la Veneția, în 1761, capodopera sa și primul tratat de anatomie patologică, intitulat De sedibus et causis morborum per anatomen indigatis (Despre locul și cauza bolilor relevate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
românul Victor Babeș care, în premieră mondială, afirmă posibilitatea vaccinării toxinei imunizante în amestec cu ser (1895). Din momentul în care Pasteur izolează microorganismele patogene anaerobe, își mobilizează elevi ca Roux și Chamberland să cerceteze microbii bolilor umane. în 1878, localizează stafilococul osteomielitei, în 1879 streptococul. în 1886 rusul Nikolaev Artur izolează germenele tetanosului, Yersin descoperă la Hong-Kong (1894) agentul pestei. Numărul descoperirilor de coci crește în jurul anului 1900. Dar, pe lângă coci și bacterii mai sunt însă și alți agenți patogeni
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în practica medicală termeni precum: convulsivoterapie, psihochirurgie, tulburări psihice cu leziuni organice, simptome funcționale (palpitații, migrene etc.), lobotomie, corticosubcortical, act reflex ș.a. Începând cu primele trepanații ale medicilor arhaici, lumea a căutat cu orice preț, să scape de durerile insuportabile localizate în sfera cerebrală. Numeroase concepții neurologice s-au contrazis și se opun. Altele converg. Misterele sistemului nervos și al reactivității sale nu și dezleagă tainele așa ușor. Biochimia și în acest domeniu este foarte productivă. Cum reflexul este manifestarea ilustrativă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
central dintre sistemul nervos somatic și acela al vieții vegetative, este de menționat că încă din 1866, Cyon și Ludwig au semnalat efectele hipotensoare ale excitării centripete a nervului aortic la iepurele vagotomizat, ca urmare a scăderii tonusului centrilor vasomotori, localizați de Dittman (1873) în bulb. Numeroase elemente vegetative au fost găsite în coloana intermediolaterală a măduvei dorsolombare și diencefal. Karplus și Kreidl (1909), folosind tehnica excitării și distrugerii unor nuclei diencefalici, au stabilit prezența de formațiuni simpatice în hipotalamus; François-Franck
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vegetative. În primul caz, centrii sunt etajați de-a lungul întregului sistem nervos cerebrospinal, iar în cel de al doilea predomină în anumite sectoare ale nevraxului, cu localizare specifică pentru nucleii de origine ai simpaticului și parasimpaticului. Spre deosebire de centrii simpatici, localizați în coloana inter-mediolaterală a măduvei dorsolombare, nucleii parasimpatici au sediu craniosacrat. De la nivelul centrilor medulari pornesc căile eferente motorii formate dintr-un singur neuron în cazul fibrelor somatice și din doi neuroni în cazul căii vegetative. Aceștia din urmă se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpaticului sacrat. Integrarea aferențelor viscerale sosite pe diverse căi la nivelul nucleului bulbar al tractusului solitar talamusului și hipotalamusului are loc la nivelul cortexului insular și provoacă reacții vegetative, endocrine și comportamentale de diferite intensități și durate. Spre deosebire de centrii simpatici localizați în hipotalamus și coloana intermedio-laterală a măduvei dorso-lombare, nucleii parasimpatici au sediul cranio-sacrat. Efectele lor centrale și periferice se exercită, după cum vom vedea ulterior, prin intermediul unor factori umorali specifici de tipul acetilcolinei și catecolaminelor (adrenalină, noradrenalină). Descoperirea particularităților morfochimice ale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în producerea reacțiilor somato-vegetative comportamentale, fenomenului ciclic de veghe și somn și chiar în stocarea informațiilor (Olson și Fuxe, 1971). În bulb, se găsesc numeroase elemente vegetative proprii, începând cu nucleul salivar inferior și sfârșind cu nodul cardiopneumoenteric. Primul este localizat în vecinătatea fasciculului solitar și controlează prin filetele parasimpatice ale glosofaringianului și auriculotemporalului secreția glandei parotide, iar cel de al doilea, denumit și nucleul dorsal al vagului, asigură inervația vegetativă parasimpatică a viscerelor toraco-abdominale. Acesta din urmă este de fapt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
D1-D2 pentru cap și gât, D2-D3 în cazul toracelui, D4-D8 pentru membrele inferioare. Centrii adrenalino-secretori corespund emergenței marelui splanhnic. La rândul lor, centrii vasodilatatori sunt dispuși în imediata vecinătate a canalului ependimar, de-a lungul întregii măduve. Coloana parasimpatică este localizată între segmentele S2-S4 în partea medială a bazei cornului ventral. Ea conține neuroni preganglionari ai aferenței parasimpatice sacrate și reprezintă sediul centrilor de micțiune, erecție și defecație. În măduva sacrată, se găsesc centrii reflecși anospinal al defecației (S)-S3) și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o rețea plexiformă de fibre vegetative de natură predominant simpatică, care reglează funcția secretorie a glandei tiroide. Unii autori au pus în evidență un fin plex simpatic și în jurul arterei tiroidiene inferioare, cu rol doar vasomotor. În regiunea toracică sunt localizate plexurile prevertebrale cardiac și pulmonar. I.2.1.22. Plexul cardiac Situat la baza inimii, înainte și pe părțile anterolaterale ale coloanei dorsale superioare, plexul cardiac este format din nervi cardiaci superiori, mijlocii și inferiori, ce provin din cei trei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt comune ambelor sexe. Din plexul vezical, situat pe suprafața laterală a vezicii urinare, pleacă ramuri intravezicale, ureterale și uretrale. La rândul său, plexul hemoroidal mijlociu înfășoară artera hemoroidală mijlocie, anastomozându-se cu plexul hemoroidal superior. La bărbat, plexul prostatic este localizat pe fața dorsolaterală a prostatei. În afara ramurilor care merg la prostată, el emite filete la canalul deferent și se continuă cu plexul cavernos. La femeie, plexul uterovaginal este în strânsă relație cu porțiunea cervicală a uterului și vaginului. Ramurile sale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din inimă și tubul digestiv. Ei sunt sinaptic conectați cu filetele preganglionare vagale, care împreună cu terminațiile celui de al doilea neuron simpatic formează plexurile viscerale bronhice, subepitelial și profund, implicate în menținerea tonusului muscular al arborelui - bronhie. Plexul profund, fiind localizat între lamele cartilajelor bronhiolare și parenchimului pulmonar, prezintă conexiuni și cu ganglionii intrapulmonari. Plexurile enterice sunt structuri nervoase sincițiale localizate de-a lungul întregului tub digestiv, de la nivelul esofagului până la regiunea anorectală. Ele sunt formate din ganglioni și filete nervoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuron simpatic formează plexurile viscerale bronhice, subepitelial și profund, implicate în menținerea tonusului muscular al arborelui - bronhie. Plexul profund, fiind localizat între lamele cartilajelor bronhiolare și parenchimului pulmonar, prezintă conexiuni și cu ganglionii intrapulmonari. Plexurile enterice sunt structuri nervoase sincițiale localizate de-a lungul întregului tub digestiv, de la nivelul esofagului până la regiunea anorectală. Ele sunt formate din ganglioni și filete nervoase de legătură intim intricate, dispuse sub forma unei complexe rețele plexiforme între musculatura netedă longitudinală și circulară în cazul plexului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
recente de enteroneurobiologie au reușit să coreleze criteriile morfologic și fiziologic în profile funcționale care au permis clasificarea neuronilor enterici în enteroneuroni motori, neuroni senzitivi intrinseci sau intrinseci aferenți primari (IPAN) și interneuroni. I.2.2.10. Neuronii motori Sunt localizați mai ales în plexul mienteric, dar și în plexul submucos superficial din esofag, stomac, colecist, intestinul subțire și gros. Fiecare structură musculară a peretelui tubului digestiv, respectiv musculatura longitudinală, circulară și muscularis mucosae este inervată de cupluri de enteroneuroni motori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
axon are forma unei mici insule patrulatere lungă de 2 mm și lată de 1 mm. Dimensiunile reduse ale acestor teritorii explică numărul mare al acestor neuroni, aproape 25% din plexul mienteric (33, 34). Neuronii motori ai muscularis mucosae sunt localizați în plexul submucos profund și sunt de asemenea excitatori și inhibitori fapt demonstrat experimental și imunohistochimic, dar neurobiologia rămâne să fie elucidată. Enteroneuronii vaso- și secretomotori. Deoarece secreția exocrină, care implică transferul apei și electroliților din sânge spre lumenul intestinal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
enteroneuroni dintre care 650 IPAN iar în plexul submucos 1100 enteroneuroni dintre care 100 IPAN. Funcțional se clasifică în IPAN stimulați de chimismul luminal care se găsesc numai în plexul submucos și IPAN, care răspund la distensia și deformarea parietală localizați în ambele plexuri. Există și IPAN polimodali care răspund atât la stimuli chimici, cât și mecanici și în plus au și rol nociceptor participând la declanșarea unor reflexe entero-enterice exagerate (diaree) în prezența endoluminală a unor bacterii patogene sau a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a corpului celular și sunt denumite calice sau coșulețe. Când o sinapsă se găsește pe segmentul inițial al axonului sau este adiacentă conului de emergență axonală este denumită sinapsă a segmentului inițial. Datorită rolului acestui segment în inițierea impulsului, sinapsa localizată lângă sau la nivelul segmentului inițial intervine în procesul de descărcare a impulsurilor. Aceste sinapse sunt de tip simetric și exercită, în general, un efect inhibitor asupra celulei postsinaptice. Sinapsele axo-axonale Când terminația unui axon stabilește contact cu alt axon
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Ca2+ din depozite, deschiderea canalelor de Ca2+ și contracția (pentru detalii vezi, de exemplu, reglarea activității vasculare). I.5.2.3. Mecanismul contractil al miocitului neted Mușchiul neted nu prezintă aspectul striat, caracteristic mușchiului scheletic. În organism, mușchiul neted este localizat vascular sau non-vascular; în peretele viscerelor cavitare (gastro-intestinal, traheo-bronșic, uretero-vezical, tubar-uterin) sau în structurile globului ocular (iris, mușchi ciliar). Funcția contractilă a miocitelor netede din structuri de tip parietal este de a controla tensiunea mecanică parietală și volumul cavitar, cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inozitoltrifosfat (IP3) eliberator de Ca2+. Referitor la distribuția receptorilor muscarinici s-a stabilit că receptorii M1 se găsesc în ganglionii vegetativi și glandele secretorii, receptorii M2 predomină în miocard și celulele endoteliului vascular eliberator de NO, în timp ce receptorii M3 sunt localizați în musculatura netedă viscerală. În creier au fost identificate toate cele cinci subtipuri de receptori muscarinici. În general, majoritatea țesuturilor și organelor conțin mai multe subtipuri, stimularea lor inducând numeroase efecte vegetative: bradicardie, vasodilatație, secreții salivare și mucoase, sudație, mioză
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
agoniști și antagoniști este diferită, fiind mai mare pentru noradrenalina în cazul receptorilor 1-adrenergici decât pentru adrenalină în unele țesuturi și organe (fig. 50). Localizarea lor, de asemenea, diferă la nivelul sinapselor interneuronale și neuro-efectoare. Receptorii 1- și -adrenergici sunt localizați postsinaptic în unele din organele efectoare periferice prevăzute cu funcții vegetative (cord, vase, rinichi, splină, tub digestiv, vezică, uter, piele etc.), în timp ce receptorii 2-adrenergici se găsesc atât presinaptic, cât și postjoncțional. La nivelul cerebro-spinal, numeroase grupe neuronale conțin atât echipamentul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5-HT2C și respectiv 5-HT3A, 5-HT3B și 5-HT3C. Identificarea acestora s-a realizat în funcție de răspunsul diferențiat la diverșii agoniști și antagoniști ai efectelor serotoninei. În timp ce toate subtipurile 5-HT1 și 5-HT2 se găsesc în creier, cele trei subtipuri de receptori 5-HT3 sunt localizate numai în sinapsele vegetative periferice. Receptorii 5-HT1 au, de regulă, localizare presinaptică. Cuplați cu proteina Gi, ei determină hiperpolarizare potasică membranară și inhibiție presinaptică, însoțită de scăderea eliberării de serotonină. Făcând oficiul de autoreceptori sinaptici, receptorii 5-HT1 participă astfel la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
determină hiperpolarizare potasică membranară și inhibiție presinaptică, însoțită de scăderea eliberării de serotonină. Făcând oficiul de autoreceptori sinaptici, receptorii 5-HT1 participă astfel la controlul prin feedback negativ al eliberării de serotonină de la nivelul terminațiilor nervoase serotoninergice. Receptorii 5-HT2 dimpotrivă, sunt localizați postsinaptic, fiind cuplați cu fosfoinozitidele generatoare de IP3 și DAG. Activarea lor determină depolarizare membranară, însoțită de excitarea celulei subsinaptice nervoase sau musculare (vasculare, ileale, uterine etc.). Cortexul cerebral și îndeosebi stratul al III-lea al acestuia, prezintă o mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]