50,381 matches
-
pe o scenă de teatru; în ziua inaugurării s-ar fi ridicat cortina, el ar fi apărut printre tablouri și și-ar fi tras un glonte în cap. }inea mult la Madge și o poreclise "Brebenel". Jacques și Coca Béreilh, locuiau pe bulevardul Dacia, chiar vis-ŕ-vis de Institut. Coca ținea să facă portretul lui Claire 4, așa că traversam des strada ca să-i pozeze și aceste ședințe erau adevărate momente de destindere. I-a făcut un portret foarte reușit. Coca era rudă
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
o ridice la sfîrșitul războiului. Pentru a preîntîmpina riscul confiscării micii locuințe, Wendy va recurge la un subterfugiu juridic: va vinde casa unei vecine în care avea destulă încredere pentru a ști că, în calitate de proprietară, ea le va îngădui să locuiască pe mai departe într-una din camerele casei. Și astfel, fosta proprietară devine chiriașă în propria casă, trebuind să primească în incinta ei pe soțul noii proprietare și pe cumnata ei. Era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
apropierea nerostită a iubiților mei părinți." (p. 51) Noica ascultînd Mahler, Noica mîncînd cartofi cruzi, Noica bandajînd rănile copilei Alexandra, sau Noica ducîndu-și fiica cu căruța de la gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul volumului, inedite pentru cititorul român, ne arată succesivele ipostaze ale vieții filozofului: la moșia din Chiriacu alături de Wendy, Adina (sora lui) și
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Un rău pe lângă multe altele săvârșit în marele oraș, dar nu unul oarecare. Scrie inspirat în Dilema veche d-nul Andrei Pippidi : "Există orașe unde pisicile sunt doamne și stăpâne. La Veneția și Roma sau la Atena. Ruinile antice sunt locuite de pisici, a căror vocație filozofică, de mult observată, se potrivește cu un asemenea decor nobil. Grase și autoritare, ca niște sultane, pisicile de la Washington. Nervoase și obraznice , pisicile de la Istanbul. Răsfățate și elegante, pisicile de la Paris. Acestea participă la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
avioane din Germania. I-am cunoscut, de mici. De Radu, se putea spune că "era leit" Gelu - Călin cred că aducea mai curând cu maică-sa, mai gingaș... Prin 1994, trecând prin Brașov, îi făcusem lui Gologan o vizită. El locuia pe strada Warthe la nr. 8, - dar aveau și una apartament în centru, pe Bd. București, - închiriat unui cotidian. Aici mă găzduise Gelu, o noapte... La 30 septembrie 1994, Gelu îmi încredințase un plic pe care scria: "De la Gelu, 30
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
probabil, că n-au văzut nimic și, cu siguranță că s-au ales cu traume psihice, asta mi se pare descalificant. Derbedeii galeriilor de fotbal și pegra în curs de afirmare a Bucureștiului au stricat mașinile parcate ale celor care locuiesc acolo, jucînd tontoroiul pe ele. Și din acest moment începe vina organizatorului, adică Banca Milennium, care nu a avut grijă să ceară suficienți jandarmi și polițiști pentru a preîntîmpina busculadele și huliganismul prilejuite de artificiile și de bradul său care
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
în dezordine absolută, pe marginea patului, pe genunchi. Nu mă deranjează. Cu cercetarea e altceva. La cercetare, îți trebuie la îndemână hârtia, radiera, fișele, cărțile, pentru că manipulezi foarte multă informație. Dar cu poezia e altfel. Îmi amintesc că, odată, pe când locuiam pe strada Jozsa Bela, unde aveam o cameră uriașă, cât tot apartamentul meu de-acum, și stăteam într-o dezordine cumplită - cred că era plin de lenjerie, de lucruri azvârlite în toate părțile, după nu știu câte zile -, am scris un poem
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
Timișoarei, iar vecinii s-au agățat de mine ca de un salvator: "Luați-o dumneavoastră, pentru că alfel o s-o cumpere țiganii și vor începe scandalurile!". Dar mai țin minte și discuția cu un țigan nou mutat pe strada unde am locuit vreo zece ani: "N-o să fim liniștiți până când n-o să luăm noi toate casele de pe strada asta!". N-aș extrage din aceste exemple altă semnificație decât aceea evidentă din simpla parcurgere a frazelor: o foarte slabă dorință, de ambele părți
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
a spune adevărul". Dar, pare-se, mai celebrul demon al teoriei este urmat de un demon al criticii, îmbăiat într-o licoare amară, care-i dă puteri, dincolo de dorința de a-l ucide a celor pe care, o vreme, îi locuiește: "autorii nemulțumiți - și cine ar avea imprudența de a capitula doborât de satisfacție? - pot fi siguri că tristețea criticului e un poem discret furișat printre rânduri; în această confesiune închidem toată slăbiciunea oficiului, în care demonul persistenții e mai puternic
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
că nu au pe listă nici un sfânt Descartes, să țiu minte... Și am ținut minte până astăzi. Nici o biserică din lume nu este a marilor gânditori, oricare ar fi ei și de orice neam... Dimineața, la etajul al șaptelea, unde locuiesc, presar firimituri pe pervazul de la bucătărie; și de multe ori mă gândesc la Sfântul din Assisi și la ideea lui, -ecologistă! - să n-avem vorbe; și care, într-o zi, în viitor, va produce o Revoluție în lume, în natură
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
Bucegi, spațiile generoase de pămînt ce însoțesc construcțiile. Aerul boieresc se simțea peste tot în călătoria noastră. Amănuntele arhitectului Bortnovschi deveneau abundente, semnificative. Îmi nuanțau perspectivele, îmi inițiau ochiul ca să prindă voluptatea formelor, a volumelor, relația cu cel care a locuit acolo, cu structura proprietarului. Din munți, coborau ușor, ușor, către teatru. Și tot cu arhitectura începeam. Cu descrierea clădirilor care adăpostesc spectacolele, cu ce e bine sau complet eronat. Cîteva soluții și variante însoțeau discursul domniei sale pentru mai binele teatrului
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
e vorba de poezie, în asta constă, să ajungi pînă la urmă să ai asemenea revelații, să fii răsplătit pentru că ai găsit o formulă, uneori forțînd puțin limba română, silind-o să devină mai expresivă. "Cănd simt cî subiectul mî locuiește bine" D.P.: Cu alte cuvinte, poezia se află în permanență la purtător... D.F.: Sînt subiecte pe care le port cu mine în permanență, pînă cînd simt că am rezolvat anumite nuclee mai dificile. Eu cred că ele sînt de aceeași
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
să te apuci să scrii pe orice subiect. Toată lumea e superstițioasă în această privință. Mie îmi place să ajung să mă pun în situația de a fi spontan, după ce, la un moment dat, simt că sînt plin, că subiectul mă locuiește bine și că nu-i trebuie decît cîteva cuvinte care să treacă pe-acolo, să-l capteze, să-l scoată la suprafață. D.P.: Obișnuiești să revii asupra textului? D.F.: Bineînțeles că revin asupra textului. Înainte corectam mai puțin, acum îmi
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
veninul fierbe în preajmă" (Cine?). Firește, această pace evocată cu o nostalgie naivă, "cu umilință dar și cu o nețărmurită încredere", după cum observa N. Balotă, posedă și o valență polemică. Ea reprezintă un contrast în raport cu postura actuală a poetului care locuiește într-o metropolă, simțindu-se - cum altminteri? - dezmoștenit, abandonat unui mediu pe care-l percepe în mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini. Pe de o parte pătimirea mai de mult cunoscută a barzilor, în
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
existenței lui, sau care glosează pe marginea succintelor, dramaticelor însemnări de jurnal publicate postum. Păcat că nici unul dintre prietenii vechi nu l-a evocat pe tînărul Virgil Mazilescu - cel entuziast, jovial, jucăuș, bucuros, răsfățat și altruist, cel din perioada cînd locuia într-o vilă frumoasă din Cotroceni sau apoi într-un subsol de prin Dorobanți, sau pe Virgil al vacanțelor la 2 Mai de la începutul anilor ^70, sufletul petrecerilor copilăroase și al discuțiilor serioase. Poate că, atîta timp cît mai are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
În plus, strada pe care puteam privi acum picioarele trecătorilor se numea "Speranței". Acolo am scris piesa Ușa. Piața Rosetti era un loc animat, unde se putea bea o bere sau o cafea, cumpăra un ziar, privi vînzoleala mulțimii. Mai locuiau și cîțiva scriitori prin preajmă, îl întîlneam, de pildă, din cînd în cînd, pe Mircea Sântimbreanu - înalt, impozant, plimbîndu-se cu un cîine mic și bătrîn. ...Rîsul lui ßora și îngenuncherea lui Nichita D.P.: Cît timp ai rămas la doamna Grubach
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
fumam în picioare, vedeam o mulțime de acoperișuri. Acolo am scris Bine mamă... și Călătorul prin ploaie. Cartierul îmi plăcea, avea ceva patriarhal, un frumos amestec de case cu curți și imobile din perioada modernismului interbelic. În plus, nu departe locuia actrița și poeta Ioana Crăciunescu. Casa ei era frecventată, la ora aceea, de crema culturală a Bucureștiului - actori, scriitori, pictori și, bineînțeles, poeții, prozatorii și criticii generației '80 din care făceam și eu parte... În general, cum terminam o piesă
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
lui Gufi. Au urmat apoi alte peregrinări: în 1985, un apartament într-un bloc delabrat de pe strada Cometei, din nou în zona Foișorului, unde am scris Spectatorul condamnat la moarte. După o inundație catastrofală provocată de o bătrînă paralizată care locuia la etaj, a trebuit să fug în pripă și am împărțit un apartament cu poetul Ion Zubașcu, la capătul liniei de autobuz 368, pe Drumul Taberei. Dincolo de bloc se întindea... cîmpul. Cît am stat acolo, în primul an fusese cultivat
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
ea strada Muncii, de fapt se întretaie cu o uliță mică, stradă numită pretențios strada Sgarburei, după pârâu, despre care am spus că șipotește nevăzut mai jos - atenție! că aici numele este scris cu s, Sgarbura, ăștia de sus, unde locuiesc și eu, arătându-se de altă părere: scris cu s, nu cu z, - altceva... Nume vechi, slav parcă, ori cuman... în orice caz, copiii îl strigă... ne ducem... ne jucăm în Sgarbura, pârâul, aici în plin munte având o altă
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
cam umflate, de limba ei cam aspră, dar catifelată, dulce în saliva gurii mele... Locul îmi pria! Am și rămas în el vreo doisprezece ani. D.P.: De cînd? E.B.: Din 1963, cînd mi-am luat repartiția la Dolhasca. Căsătorit acum, locuiam împreună cu soția... D.P.: Fosta colegă? E.B.: Fosta mea colegă cu popou robust și polonez (mama ei era poloneză sadea, vorbea stricat românește, aducea mîncăruri libidinos de gustoase și, în plus, era și destul de arătoasă: fuma, bea păhărele de lichior...), la
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
care avea să deschidă volumul meu de debut. E adevărat că lucrurile s-au complicat, poemul a fost considerat demobilizator și respins, iar redactoarea de carte l-a "salvat" în ultima clipă schimbându-i titlul, fără să mă mai întrebe (locuiam la Cluj, nu aveam telefon...), în Partidului. Evident, și Vadim Tudor, care m-a "demascat" în mai multe rânduri, și tinerii porniți "în căutarea comunismului pierdut" au fost fericiți să-l găsească în paginile mele și nu s-au obosit
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
în curtea Palatului. El trăise sub Ocupația germană în sudul Franței unde condusese mișcarea de rezistență contra nazismului și la această alianță a poetului cu războinicul mă gîndesc de cîte ori mă duc în casa lui pe care azi o locuiesc niște prieteni apropiați. Acolo s-a refugiat partizanul și tot acolo, în munți, l-a primit pe Heidegger în 1948: dincolo de ura între nații, gest de reconciliere între intelectuali înrudit cu acela al lui Vilar care a pus în scenă
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
portulanele portugheze din sec. XII-XIV, cf. dr. Mihai Ionescu) are o istorie în multe privințe spectaculoasă. Iată câteva dintre datele care îi fac originalitatea, selectate de autorii înșiși ai monografiei: Este cel mai vechi oraș din România. Zona a fost locuită încă din preistorie, dovada constituind-o vestigiile culturii materiale neolitice, Gumelnița. Orașul este singura colonie dorică de pe țărmul Pontului Euxin. Aici s-a găsit singurul papirus din Europa, în afară de cele descoperite la Pompei. Unii cetățeni al Callatisului au fost mercenari
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
veche a fost restaurată ̀în 1803 de cuviosul arhimandrit Macarie, iar ̀în 1908 soții Neculai și Eufrosina Gheorghiu o renovează cu fonduri proprii. Casa Kogălniceanu din Bucium Casa Kogălniceanu ne întâmpină la intrarea în șoseaua Buciumului. Aici a locuit cel care avea să spună: „Ceea ce știam mai mult am ̀învățat nu ̀în Germania, ci ̀în Moldova”. El a făcut parte din prima promoție a „Institutului de educație” de la Miroslava. Mănăstirea Socola, Șoseaua Bucium, Nr. 36 Biserica
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
bronz cu acest înscris lipsește. Plopii fără soț. Șoseaua Bucium Acest grup de plopi este unul din cele trei cunoscute la Iași. Primul grup se presupune a fi fost cel din fața casei de pe strada Asachi cu Nr. 14, unde a locuit familia Micle cât timp Ștefan Micle a fost rectorul Universității. Al doilea, se spune că se găsea în poarta „unei case cu cerdac și cu plopi în poartă" din Tătărași unde s-ar fi aflat și un „înger blond". Casa
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]