2,977 matches
-
3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? Nu putem însă răspunde la aceste întrebări înainte de a lua act de fenomenul reformalizării logos-ului, determinat de proiectarea și reproiectarea logicii simbolice. 4.8. Fenomenul reformalizării logos-ului; redistribuirea sensurilor predicative în "formele" logicii simbolice Lui Wittgenstein i se recunoaște întâietatea privind utilizarea în reconstrucția sa filosofică mai cu seamă în Tractatus logico-philosophicus a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? Nu putem însă răspunde la aceste întrebări înainte de a lua act de fenomenul reformalizării logos-ului, determinat de proiectarea și reproiectarea logicii simbolice. 4.8. Fenomenul reformalizării logos-ului; redistribuirea sensurilor predicative în "formele" logicii simbolice Lui Wittgenstein i se recunoaște întâietatea privind utilizarea în reconstrucția sa filosofică mai cu seamă în Tractatus logico-philosophicus a convențiilor logicii simbolice. Dar înaintea sa, Frege, Husserl, Russell au tematizat judecata și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
turn, judecata a fost recondiționată categoric și radical ca propoziție, enunțare, deși acest sens al ei, preeminent lingvistic, nu i-a fost nciodată străin, de la inventarea științei logicii de către Aristotel. Accentul mutat pe expresie -vizibil, cum arătam, încă de la formalizarea logos-ului în logica aristotelică, judecata fiind "enunțare" (logos apophantikos) provoacă "eliberarea" gândului (a elementului propriu-zis logic). Abia acum expresia (sau "formula", "carcasa lingvistică") are suficientă autonomie pentru a conta și fără conținutul propriu, "gândul"; deși, pe de altă parte, date
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca propoziție, enunțare, deși acest sens al ei, preeminent lingvistic, nu i-a fost nciodată străin, de la inventarea științei logicii de către Aristotel. Accentul mutat pe expresie -vizibil, cum arătam, încă de la formalizarea logos-ului în logica aristotelică, judecata fiind "enunțare" (logos apophantikos) provoacă "eliberarea" gândului (a elementului propriu-zis logic). Abia acum expresia (sau "formula", "carcasa lingvistică") are suficientă autonomie pentru a conta și fără conținutul propriu, "gândul"; deși, pe de altă parte, date fiind cercetările din filosofia limbajului și cele din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o anumită expresie, care devine a sa, iar el, (numai) al acesteia. La o primă observație, din acest simplu fenomen al inversării relației de dependență dintre gând și expresie decurge, de fapt, ceea ce am putea numi "a doua formalizare a logos-ului" (după cea dintâi petrecută în logica aristotelică). Fiind a doua, formalizarea aceasta este, desigur, și mai adâncă decât cea anterioară. Conștiința evaluativă, care, pe baza unor scheme logice întemeiate în "principii logice", atunci când nu sunt chiar scheme ale acestora
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și aceasta chiar dacă se multiplică aparițiile sensului înțeles, judicativ, ca plinătate obiectuală a unei durate prin veritabile ipostaze ale sale: "semnificație", "referință", "idee", "gând", "adevăr", toate "obiecte" propriu zise acum, spre deosebire de statutul lor de "proprietăți" după convențiile primei formalizări a logos-ului, și chiar atunci când ea refuză, din perspectiva anumitor "teorii semantice", orice sens pentru "sens". Fără îndoială, cercetările semantice pe care le invocam mai devreme scot la iveală "sensuri" pentru toate instanțele (constituiri obiectuale ale unei conștiințe evaluative) enumerate mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scot la iveală "sensuri" pentru toate instanțele (constituiri obiectuale ale unei conștiințe evaluative) enumerate mai sus și diferențe între ele, confruntări de puncte de vedere privind rostul pragmatic al unora sau al altora etc. Toate acestea sunt firești în orizontul logos-ului formal (și al celui re- formalizat, doar sugerat pană acum). În plus, ele acreditează ideea că expresia, în ciuda posibilităților pe care le are formalizarea excesivă, nu poate fi izolată de elementele sale semantice, că, în fapt, o sintactică pură
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt, o sintactică pură este imposibilă, iar dacă ar fi, totuși, posibilă, ea ar fi inutilă. Știm că de la bun început unitățile de viață omenească s-au aflat într-o mișcare neîntreruptă către "sensuri", "rosturi" etc. Situația pe care reformalizarea logos-ului o generează nu contrazice acest fapt; am putea spune că "natural-istoric" ea aparține "lumii vieții", așa cum aparține și cea dintâi formalizare. Toate aceste probleme introductive în discuția despre reformalizarea logos-ului vizează, deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
neîntreruptă către "sensuri", "rosturi" etc. Situația pe care reformalizarea logos-ului o generează nu contrazice acest fapt; am putea spune că "natural-istoric" ea aparține "lumii vieții", așa cum aparține și cea dintâi formalizare. Toate aceste probleme introductive în discuția despre reformalizarea logos-ului vizează, deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția" timp, de exemplu, cu câteva rosturi ontologice evidente în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natural-istoric" ea aparține "lumii vieții", așa cum aparține și cea dintâi formalizare. Toate aceste probleme introductive în discuția despre reformalizarea logos-ului vizează, deocamdată, aspectul formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția" timp, de exemplu, cu câteva rosturi ontologice evidente în cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este" nu mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formal al judicativului. Fără îndoială, aspectul alethic este și el recondiționat prin a doua formalizare a logos-ului, fără a se trece dincolo de limitele constitutivității judicative. "Poziția" timp, de exemplu, cu câteva rosturi ontologice evidente în cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este" nu mai contează decât ca o relicvă a vechii logici și a structurii predicative a "propoziției categorice" (judecății de predicație); angajamentele ontologice ale "expresiilor" și "gândurilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și a structurii predicative a "propoziției categorice" (judecății de predicație); angajamentele ontologice ale "expresiilor" și "gândurilor" rămânând, totuși, surse inepuizabile de întrebări, probleme, aporii, "puzzles" etc. De fapt, "este" are "locul" său potrivit în orizontul acestui fenomen de reformalizare a logos-ului, însă el nu mai apare cum apărea ca element judicativ privilegiat de actele de timporizare, fapt care îl expune interpretărilor non-ontologice în sens semantic (sintactic, el rămâne "ceva"). Și atunci, ce sens ar mai putea căpăta, în acest nou
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nou orizont de constituire judicativă, ființarea, ființa ființării, ființa, obiectualități pline de sens în orizontul primei formalizări, evidențiate de reducția judicativă? Către un răspuns ne îndreptăm acum. În orice caz, de-ontologizarea lui "este" ar putea veni din faptul că reformalizarea logos-ului provoacă mutații veritabile în privința tuturor actelor de timporizare judicativă ale timpului, elementul "logic" pereche al verbului (al lui "este") din structura aspectului alethic al judecativului. Ce anume a fost retras, în primul rând, de sub constitutivitatea temporală, pentru a-și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o primă vedere, tocmai aspectul alethic al judecății, adică verbul și timpul în legătura lor semnificativă prin raportare la adevăr, a suportat această relocare. În fapt, suspendarea operațiilor timporizatoare a atins valoarea de adevăr, exprimată, potrivit convențiilor primei formalizări a logos-ului, prin aspectul alethic în sinteza sa, și legată în mod necesar de "ceva ce este": "fapt", "lucru", "obiect", "stare de lucruri", "lume". Nefiind dată ca ceva inerent structurii formale a judecății (propoziției), așa cum se va întâmpla în cazul reformalizării
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-ului, prin aspectul alethic în sinteza sa, și legată în mod necesar de "ceva ce este": "fapt", "lucru", "obiect", "stare de lucruri", "lume". Nefiind dată ca ceva inerent structurii formale a judecății (propoziției), așa cum se va întâmpla în cazul reformalizării logos-ului, valorea de adevăr și actul prin care ea este stabilită rămâneau condiționate de "ceva ce este" și de felul în care acesta era constituit prin judecată. Valoarea de adevăr capătă o altă "poziție" în orizont logic, datorită reformalizării logos
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logos-ului, valorea de adevăr și actul prin care ea este stabilită rămâneau condiționate de "ceva ce este" și de felul în care acesta era constituit prin judecată. Valoarea de adevăr capătă o altă "poziție" în orizont logic, datorită reformalizării logos-ului; este vorba acum despre o vaoare de adevăr "tehnică", dependentă de anumite reguli formale, puse la punct de "principiul compoziționalității limbajului" ori prin alte principii, fără o relație directă cu "faptele", "lucrurile", "obiectele", "stările de lucruri", "lumea", "lumile", cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dependentă de anumite reguli formale, puse la punct de "principiul compoziționalității limbajului" ori prin alte principii, fără o relație directă cu "faptele", "lucrurile", "obiectele", "stările de lucruri", "lumea", "lumile", cu "este", adică; și, desigur, cu timpul. Pentru prima formalizare a logos-ului, valoarea de adăvăr apărea ca un "obiect" sintetic, posibil prin timporizarea verbului (sau prin "verbalizarea" timpului). De altfel, valoarea de adevăr nu poate fi ceva nu poate avea vreun sens în afara verbului și a timpului și a relațiilor dintre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
știut fiind că o anulare a sa ar provoca restrângerea competențelor judicativului constitutiv, poate chiar slăbirea autorității dictaturii judicativului? Celălalt aspect, formal, ar putea susține singur judicativul; totuși, dictatura judicativului, așa cum ea s-a ivit prin cea dintâi formalizare a logos-ului, adună cele două aspecte într-o unitate ființială și funcțională, care dictează reguli discursului (faptului de a gândi, faptului de a rosti și făptuirii înseși). Ceea ce înseamnă că retragerea unuia dintre cele două aspecte poate atrage dispariția celuilalt. Dacă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două aspecte într-o unitate ființială și funcțională, care dictează reguli discursului (faptului de a gândi, faptului de a rosti și făptuirii înseși). Ceea ce înseamnă că retragerea unuia dintre cele două aspecte poate atrage dispariția celuilalt. Dacă, prin reformalizarea logos-ului, aspectul alethic dispare, și aspectului formal trebuie să i se întâmple la fel. Numai că, în cazul reformalizării logos-ului, adică al constituirii logicii simbolice, aspectul formal este întărit; a-l întări nu înseamnă a da celor două "poziții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rosti și făptuirii înseși). Ceea ce înseamnă că retragerea unuia dintre cele două aspecte poate atrage dispariția celuilalt. Dacă, prin reformalizarea logos-ului, aspectul alethic dispare, și aspectului formal trebuie să i se întâmple la fel. Numai că, în cazul reformalizării logos-ului, adică al constituirii logicii simbolice, aspectul formal este întărit; a-l întări nu înseamnă a da celor două "poziții" ale sale, subiectul și predicatul, sarcini noi, ci a reconstitui pozițiile, în așa fel încât tocmai sarcinile exersate și devenite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
general (a generaliza predicatul, pentru a-l putea muta de pe un substart pe altul). Toate aceste mișcări aveau ele însele un sens constitutiv, fiindcă presupuneau acte "logice" de constituire, instituind și modificând obiectul intențional corelativ. Dispar toate acestea prin reformalizarea logos-ului? La o primă vedere, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă sunt generalizate: variabilă va fi tocmai propoziția, iar simbolul ei are natura posibilului trecut în act prin interpretarea sa. Ceea ce înseamnă, potrivit unor teorii logice modale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi depășit orizontul operațional al judicativului constitutiv; așadar, ele nu sunt scoase din uz. Desigur, aceste lucruri trebuie adâncite. Nu însă înainte de a formula câteva observații mai generale. Și prima dintre ele se referă la faptul că, odată petrecută reformalizarea logos-ului, devine firească reatribuirea aspectului formal nu doar judecății, ci judicativului însuși; desigur, și până acum am procedat la fel, însă de acum încolo "judecata" ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca formă logică pierde din semnificație, "propoziția" (mai bine zis, enunțarea) fiind cu mult mai semnificativă; însă este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din re-formalizarea logos-ului ale faptului de a fi posibil, statutului de variabilă, ale "substratului" și "generalului". Prin reformalizarea logos-ului și recondiționarea formală a valorii de adevăr, aspectul alethic al judecății este formalizat într-un mod accentuat. Care este consecința acestui fapt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este vorba despre propoziția (enunțarea) ca element al judicativului, încărcată cu sensurile cunoscute ale dictaturii judicativului și cu sensurile noi provenite din re-formalizarea logos-ului ale faptului de a fi posibil, statutului de variabilă, ale "substratului" și "generalului". Prin reformalizarea logos-ului și recondiționarea formală a valorii de adevăr, aspectul alethic al judecății este formalizat într-un mod accentuat. Care este consecința acestui fapt? Pe de o parte, restrângerea valabilității adevărului-corespondență și intensificarea intervenției structurante, pentru întregul judicativ, a adevărului-coerență (de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea și ființă), rodul în-ființării (constituirii) prin timp, nu mai are nici un temei, dar, chiar în aceste condiții, propoziția este ea însăși o ființare. Această aporie trebuie tematizată din perspectiva noului statut predicativ al celor doi termeni fundamentali în reformalizarea logos-ului: propoziția și starea de fapt (primul preluând funcții de predicare, al doilea, funcții de substrat, de "subiect" timporizat). Menționez că ideea de corespondență nu se află în raport de excluziune cu ideea de coerență; dimpotrivă, aceasta din urmă își
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]