KorAP: Find »[drukola/base=lord & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...184 >

4,594 matches

Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

un nou Tratat, care să anuleze prevederile celui de la UnkiarIskelessi și care să instituie o garanție colectivă asupra Turciei. Aceasta nu a avut loc din cauza opoziției Rusiei, dar într-o depeșă din 10 octombrie, trimisă noului ambasador englez la Constantinopol, lordul Clarincade, Palmerston sublinia că soarta Imperiului otoman nu se putea decide „prin imixtiunea singulară și independentă a unei Puteri, acționând din proprie inițiativă, fără concertul altei Puteri”. Rusia părea acum izolată pe tărâmul chestiunii orientale: o înțelegere franco-rusă nu mai

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
măreției Imperiului Bizantin, cu un substrat grec, va continua să genereze tulburări în teritoriile grecești rămase sub administrație otomană, dar va antrena replica fermă a Angliei, care considera această chestiune rezolvată. Odată cu eșecul în alegeri a cabinetului whig, condus de lordul Melbourne, Palmerston a fost nevoit să demisioneze, eveniment care a produs o mare bucurie în mediile diplomatice țariste, încrezătoare într-o politică mai conciliatoare a Angliei, într-un retur la pasivismul care caracterizase precedentul guvern conservator al ducelui de Wellington

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
în termeni geopolitici, în cazul celor din Europa est-centrală, unde ar putea fi suspectată chiar de alunecare în conservatorism. în cadrul unei dezbateri, care a avut loc la 20 martie 1849 în Camera Comunelor, în replică la o moțiune introdusă de lordul Dudley Stuart, Palmerston declara: „Rusia are anumite relații cu acele Principate (Române) ca Putere protectoare în virtutea tratatelor, și de aceea nu este vorba despre intrarea trupelor unui guvern în țara altuia cu care nu are nimic de-a face. Intrarea

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
țarul avea și un plan secret, care cuprindea o înțelegere cu Austria, prin care Rusia să controleze militar Bosforul, iar Austria - Dardanelele 184, și nici că viza anexarea cu prima ocazie a Principatelor împreună cu Dobrogea și cu nordul Bulgariei. Răspunsul lordului Russell a fost categoric negativ, acesta arătând ca dezmembrarea Turciei este o perspectivă îndepărtată și că o înțelegere bilaterală asupra acestei chestiuni ar putea mai curând să contribuie la declanșarea unui război decât la prevenirea lui, stârnind opoziția Austriei și

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
al armatei a V-a ruse, staționate în Basarabia și un ofițer superior din flota Mării Negre. Sesizând gravitatea situației, sultanul a cerut sprijin pe canale diplomatice. La 19 martie 1853, ministrul de externe francez, Drouyn de Lhuys îl informa pe lordul Cowley că preconiza trimiterea flotei franceze la Smirna, „nu cu o intenție imediat ostilă, ci pentru a fi pregătită pentru orice eventualitate”. Cowley a refuzat să sprijine inițiativa franceză, neputându-și ascunde iritarea: „Dacă integritatea și independența Imperiului otoman sunt

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Austriei: a Franței pentru că a ridicat fără discernământ chestiunea Locurilor Sfinte, care i-a dat Rusiei pretextul acțiunilor prezente, și a Austriei care a dat un exemplu de amenințare și de intimidare”. între timp, la Foreign Office a fost numit lordul George William Clarendon, iar la 5 aprilie 1853 a fost numit din nou ca ambasador la Constantinopol lordul Stratford Canning de Redcliffe, ale cărui convingeri antirusești erau cunoscute. Pentru a nu comite vreun act ireparabil, instrucțiunile sale stipulau că „în

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
prezente, și a Austriei care a dat un exemplu de amenințare și de intimidare”. între timp, la Foreign Office a fost numit lordul George William Clarendon, iar la 5 aprilie 1853 a fost numit din nou ca ambasador la Constantinopol lordul Stratford Canning de Redcliffe, ale cărui convingeri antirusești erau cunoscute. Pentru a nu comite vreun act ireparabil, instrucțiunile sale stipulau că „în caz de iminent pericol pentru existența statului turc”, el trebuia să „trimită imediat un mesager în Malta, să

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
a debarcat împreună cu forțele navale franceze în Insulele Aaland, ocupând Bormasund. Ulterior, în luna august, escadrele anglo-franceze din Oceanul Pacific au făcut o tentativă de a ataca Peninsula Kamceatka, eșuată în fața rezistenței orașului Petropavlovsk. La 5 aprilie, forțele britanice conduse de lordul Fitzroy Somerset Raglan au debarcat în Gallipoli, precedate fiind de corpul expeditionar francez în frunte cu maresalul Achille Leroy de Saint-Arnaud. După jonctiune, aliații au intrat în Varna. Toate acestea reprezintă tentative ale Angliei și Franței de a lărgi scena

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Sir Steven Lakeman). Omer Pașa se autointitula „guvernator al provinciilor reocupate”, infatuarea sa dând naștere unui conflict cu feldmareșalul Johann von CoroniniCronberg, comandantul celor 12 000 de soldați austrieci intrați în Principate concomitent cu turcii. După evacuarea Principatelor de către Rusia, lordul Clarendon a subliniat, la 22 iulie 1854, că aliații nu mai pot accepta doar o restaurare a status quo ante bellum, afirmând că Rusia trebuie să adere la „cele patru puncte” elaborate de diplomația austriacă și adoptate de diplomațiile franceză

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
o rezolvare a chestiunii orientale, după cum o va dovedi izbucnirea, cu forță, a chestiunii românești. Inițial Anglia nu a respins eventualitatea unirii Principatelor, sperând în formarea unui stattampon în calea expansionismului rusesc. Comitetul emigranților români a adresat încă din 1855 lordului Ellenborough un memoriu, propunând unirea Principatelor „întrun stat neutru, asemănător Belgiei, sub garanția dreptului public european”. Walewski, ministrul de externe francez, declara la 5 aprilie 1856: „Dorim unirea și Anglia, care era la început nehotărâtă, o dorește și ea (...) Maiestatea

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
temerea sa că, odată unite, Principatele vor ajunge sub un principe rus, ceea ce ar însemna „un pas pe care guvernul turc îl privește, cum socotesc că orice om înțelept l-ar privi, ca fiind primul pas spre dezmembrarea acestui imperiu”. Lordul John Russell a căutat să se situeze pe o poziție de mijloc, declarându-se pentru unire, dar sub un principe pământean. Voturile au dat câștig de cauză Partidului Conservator, pentru moțiunea lui Gladstone pronunțându-se doar 114 deputați, în timp ce 292

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
repliat însă repede și, în contextul războiului franco-sardo-austriac, declanșat în mai 1859, a încercat să „stingă” cât mai repede criza care amenința să „incendieze” Balcanii, cu atât mai mult cu cât situația devenise explozivă și în Serbia, Muntenegru și Herțegovina. Lordul Malmesbury, noul secretar de stat britanic la Foreign Office, care primea rapoarte din ce în ce mai alarmante de la consulii săi din Principate, a exercitat presiuni asupra Porții să-l recunoască pe alesul românilor ca domn al Principatelor Unite. Acest demers a avut o

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
reprezentant consular la București, era Marea Britanie. Trăgând învățăminte din situația critică, creată de expediția lui Napoleon în Egipt, și din încercările împăratului de a insurecționa Balcanii prin ajutorul acordat pașei din Vidin, Osman Pazvantoglu (care nu mai recunoștea autoritatea Porții), lordul Thomas Elgin, ambasadorul britanic la Constantinopol l-a trimis, pentru început, cu titlu personal, pe Francis Summerers, ca emisar personal al său în Principatele Române. în trecut au existat și alte demersuri de acest gen, dar acestea nu au dat

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Române și Bulgariei și preturile avantajoase la care Anglia ar putea importa cereale și cherestea din aceste „țări ale Turciei”, în schimbul produselor manufacturate, postavurilor sau colonialelor, care aveau mare căutare aici. într-un raport din 10 noiembrie 1803, adresat atât Lordului Hawkesbury, secretar de stat la Foreign Office, cat și direcției Companiei Indiilor, Francis Summerers reiterează principalele argumente avansate și de Lordul Elgin, in momentul numirii sale, asupra necesității înființării unui consulat britanic la București: 1. situația dezavantajoasă a Angliei, în comparație cu

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
produselor manufacturate, postavurilor sau colonialelor, care aveau mare căutare aici. într-un raport din 10 noiembrie 1803, adresat atât Lordului Hawkesbury, secretar de stat la Foreign Office, cat și direcției Companiei Indiilor, Francis Summerers reiterează principalele argumente avansate și de Lordul Elgin, in momentul numirii sale, asupra necesității înființării unui consulat britanic la București: 1. situația dezavantajoasă a Angliei, în comparație cu Rusia, Austria, Prusia și Franța, care, prin misiunile lor consulare, își puteau promova eficient interesele lor politice și economice; era nominalizată

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
ar fi putut să cadă în mâinile agenților francezi; 3. întreținerea unei corespondențe active cu celelalte consulate din Imperiu; 4. încurajarea comerțului britanic în Principate; 5. asigurarea asistenței și jurisdicției consulare pentru supușii britanici rezidenți sau în tranzit prin Principate. Lord Elgin a considerat absolut necesar să dovedească faptul că guvernul Maiestății Sale are aceleași drepturi ca și alte guverne care și-au numit consuli și funcționari de toate categoriile, în porturi și orașe ale Imperiului otoman; dar întrucât interesele britanice

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de Nicopole, Paolo Dovanlia, a cărui dioceză cuprindea și Muntenia. în aceeași măsură, Summerers s-a făcut stimat de cei doi domni români, fapt care va conta de altfel în decizia Porții de a emite beratul de acreditare, la solicitarea lordului Elgin. Pacea turco-franceză din vara anului 1802 a generat multă îngrijorare la Londra, atât prin prevederile politice, care permiteau redeschiderea consulatelor franceze din Balcani, cât și prin cele economice, prin care Marea Neagră era deschisă comerțului liber francez. în acest context

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
1802 a generat multă îngrijorare la Londra, atât prin prevederile politice, care permiteau redeschiderea consulatelor franceze din Balcani, cât și prin cele economice, prin care Marea Neagră era deschisă comerțului liber francez. în acest context, după consultări cu marchizul de Wellesley, lordul Elgin a hotărât să creeze o bază de legitimitate consulatului britanic de la București, și a cerut emiterea unui Berat de acreditare pentru Summerers, precum și a unui Firman de recunoaștere a misiunii engleze în Principate. Concomitent, salariul consulului a fost majorat

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
era mai mare în Țara Românească decât în Moldova. în perioada de referință au existat doi consuli generali englezi la București: E. L. Blutte (1826-1834) și Robert Colquhoun (1835-1859). Rapoartele lui Blutte erau adresate, cu precădere, ambasadorilor englezi la Viena, lord Cowley până în august 1831, Forbes până în februarie 1832 și F. Lamb până în septembrie 1834; cele ale lui Colquhoun erau, de asemenea, îndreptate către ambasadorul englez la Viena, Fox Strangways, dar și direct, către vicontele Palmerston. Misiunea consulilor englezi nu era

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
conscripției. Emisari turci străbăteau Țara Românească pentru a grăbi punerea în aplicare a acestui acord. Unul dintre cele mai interesante rapoarte ale lui Blutte este cel din 29 ianuarie 1830, în care acesta publica o scrisoare adresată de Mihail Sturdza, lordului Heytesbury, pe care îl cunoscuse pe când se afla în trecere prin Iași, doi ani mai devreme. Blutte îl caracterizează pe Sturdza ca fiind „cel mai bogat, mai influent, și unul dintre cei mai luminați boieri ai Moldovei și Țării Românești

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
loc însă în luna mai, când Blutte este singurul consul general neinvitat la un dineu de gală pe care Kisseleff îl organizează cu prilejul aniversării reginei Angliei. în aceste circumstanțe, ambasadorul englez la Viena, Lamb, trimite copiile rapoartelor lui Blutte lordului Heytesbury, ambasadorul englez la St. Petersburg, și primului ministru, Palmerston. Nesselrode îi răspunde lui Heytesbury că aceste evenimente erau niște „malentendus”, apărute din neânțelegeri personale, și că ele vor fi corijate. Și întradevăr, în 1833, conform Manualului administrativ al Moldovei

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
și alte indicii prevestind o apropiată numire a domnilor, cum ar fi beratul de acreditare a consulului francez la Iași, Mimaut, în care numele domnului este lăsat în alb. Prima confirmare oficială venea de la Conferința ruso-turcă de la St. Petersburg, de unde lordul Ponsonby îl informa pe Palmerston că domnii urmau să fie numiți la două luni după schimbarea ratificărilor, iar trupele rusești urmau să se retragă din Principate două luni mai târziu. Blutte descrie și primirea caldă pe care boierii moldoveni au

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
ca această idee fusese sugerată de ruși, conștienți de imposibilitatea tehnică a unei asemenea întreprinderi. Colquhoun mergea mai departe, afirmând că Rusia dorea astfel să-și deplaseze granița mai la sud, dacă totuși canalul ar fi fost construit. La cererea lordului Palmerston, Colquhoun a întreprins o călătorie în Dobrogea, între Cernavodă și Constanța, întocmind și o schiță topografică. El și-a întărit convingerea imposibilității construirii unui canal în solul argilornisipos, specific acestei părți a Dobrogei, propunând în schimb construirea unei șosele

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
în evidență dezavantajele unei asemenea optici pentru comercianții englezi, în timp ce Gardner sublinia că „provincia (Moldova) are un caracter separat și distinct de alte provincii ale Imperiului otoman și de aceea este plasată în afara sferei directe a Convenției comerciale”. în final, lordul Palmerston recunoștea că „avantajele de a insista asupra aplicării convenției ar fi neînsemnate, în timp ce dezavantajele ar fi foarte mari”. Creșterea traficului vaselor britanice și anglo-ioniene pe Sulina, l-a determinat pe Cunningham să susțină necesitatea înființării unei companii care să

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
Prusiei, cel al Angliei găsindu-se într-o poziție delicată, de a acționa împotriva propriilor instrucțiuni sau de a fi părtaș la ilegalitățile comise. Basily, reprezentantul Rusiei, arăta ca „Sir Henry Bulwer împărtășește părerile noastre, dar este reticent de frica lordului Stratford”. Pe de altă parte, Bulwer avea parțial dreptate de a acuza lipsa de informații veridice care săl ajute să ia o decizie în cunoștință de cauză. Așa cum arătam mai sus, rapoartele lui Gardner sunt succinte, prezentând faptele laconic, fără

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]