547,468 matches
-
fi persoana? se întreabă Cronicarul. Evenimentul zilei titrează ironic „Lia cruciata” pornind tot de la o afirmație a lui Dick Morris, că dacă Lia Roberts va intra în competiția prezidențială, ea va face o cruciadă anti-corupție. Ziarul lui Cornel Nistorescu a luat rapid reacții din partea prezidențiabililor și a unor oameni de încredere ai acestora. Theodor Stolojan nici măcar n-a rostit numele Liei Roberts sau pe cel al lui Dick Morris: „principalul meu contracandidat la Cotroceni este reprezentantul PSD, adică cel mai probabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
este o opinie absolut izolată în sînul partidului nostru. Notă Cronicar: asemenea negocieri nu se suspendă de pe o zi pe alta, indiferent cîte bube în cap are o țară candidată. Acesta e, de altfel, motivul pentru care premierul Năstase a luat peste picior presupunerile că Uniunea Europeană va întrerupe negocierile cu România. Dar faptul că negocierile ar putea continua sub stricta monitorizare a României, cum a declarat Wilfried Martens, președintele PPE, ar trebui să dea serios de gîndit autorităților de la București. Acesta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
prolixitate (nu atît de evidentă ca în primele sale romane, dar încă vizibilă), ideile par bine învăluite în straturi succesive de cuvinte, astfel încît niciodată nu poți fi sigur că ai înțeles exact ceea ce a vrut să spună autorul. Fraza ia uneori aspect de litanie, ca în acest fragment luat la întîmplare: „În care dintre aceste ciudate chipuri ale naturii avea să se întoarcă spre a-și reîncepe viața după ce ar fi uitat ce lăsase în urmă, acolo, în stația de
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
romane, dar încă vizibilă), ideile par bine învăluite în straturi succesive de cuvinte, astfel încît niciodată nu poți fi sigur că ai înțeles exact ceea ce a vrut să spună autorul. Fraza ia uneori aspect de litanie, ca în acest fragment luat la întîmplare: „În care dintre aceste ciudate chipuri ale naturii avea să se întoarcă spre a-și reîncepe viața după ce ar fi uitat ce lăsase în urmă, acolo, în stația de metrou, cînd ridicase piciorul și călcase peste fața propriului
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
din partea Puterii că s-a terminat cu găștile, că judecătorii care împart dreptatea după ureche trebuie să-și teamă scaunele. Că procurorii care își confundă rolul cu cel al avocaților au de ales între șomaj, avocatură și funcția pentru care iau bani din partea contribuabilului și, în sfîrșit, că polițiștii care n-au chef să facă cercetări împotriva anumitor persoane au drumul larg deschis spre alte îndeletniciri.
Drobul de sare al Justiției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13178_a_14503]
-
la un punct critic. La o analiză atentă, constați că pesedeii nu conduc de fapt societatea românească. Ei se află la volanul unei mașini ce nu mai răspunde la comenzi. Poate Adrian Năstase să declare orice, să amenințe că va lua măsuri, că va demite și va tăia în carne vie. Rezultatul e nul. El nu controlează de fapt, absolut nimic. Naș edentat într-o lume de mafioți duri, el e privit ironic de către parveniții plini de bani. Știind cât îi
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
e nul. El nu controlează de fapt, absolut nimic. Naș edentat într-o lume de mafioți duri, el e privit ironic de către parveniții plini de bani. Știind cât îi e de fragilă puterea, el nici nu încearcă, de fapt, să ia vreo măsură. Se rezumă la transmiterea, prin televizor, a unor mesaje despre care toată lumea știe că vor rămâne vorbă goală. Urlă Europa, de ani de zile, că la Justiție se petrec aberații, dar Năstase nu e capabil s-o schimbe
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
într-un timp record, așa cum cere Uniunea Europeană, întregi sectoare infestate de purulența corupției? Baba-oarba jucată de pesedei cu funcționarii europeni s-a împotmolit rău de tot. Din acest moment, când Occidentul își dă seama ce probleme e pe cale să-și ia pe cap și pe cine admite în casă, orice menajamente vor fi lăsate de-o parte. Frumoasa perioadă a intențiilor nobile, neurmate de nici un gest practic, a apus. De-acum, vorbăria e înlocuită cu o militărească cercetare a celor mai
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
conceapă, să scrie și să editeze un manual cap-coadă în... două săptămîni! Nu mai merge reforma? Nu înflorește, ca ghioceii sub pătura de nea, „piața liberă” a manualelor, apropiindu-ne an de an de idealul suprem al manualului unic? A luat-o reforma îndărăt? Nu continuă descentralizarea sistemului de învățămînt? S-a pierdut autonomia școlară? Ba a ajuns atît de departe încît școlile primesc angajații de care au nevoie livrați la pachet prin ceea ce odinioară se numea „repartiție națională”. Aici însă
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
poeților clasici, romantici sau moderni. Dar, dacă nu există nici un vers-vedetă (și în poezia lui Mircea Ivănescu chiar nu există astfel de tresăriri de orgoliu ale expresivității), atunci și poemele se uniformizează, atât în sensul omogenității interne a fiecărui poem luat în parte, cât și în sensul perfectei egalități a unui poem cu alt poem. Prin urmare, nu ar fi cu nimic mai îndreptățit să fie ales din serie unul în detrimentul altuia, ca mai reprezentativ. Poezia lui Mircea Ivănescu este, în
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
de trei decenii, de la debutul său în 1968 cu volumul versuri (așa își va scrie consecvent titlurile, fără inițială majusculă) și până în 1996, când propune prima selecție, tot cu titlul versuri, Mircea Ivănescu nu a publicat nici o antologie, dacă nu luăm în seamă traducerile în engleză realizate de Ștefan Stoenescu, în 1983, în other poems other lines, la Editura Eminescu. A acumulat, până în 1989, cu o rată ritmică de productivitate egală, netulburată, douăsprezece volume proprii și două în colaborare (amintiri, unde
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
a căzut nasturele, s-a dus un fir. Era tot timpul ocupată, obiectele îi dădeau de lucru, ca și copiii cărora trebuie să le acorzi atenție mereu. Și, dacă uneori îi dădeau liber, sau dacă se hotăra ea să-și ia liber, se urca în tramvai și făcea un tur al orașului. În lunile mai călduroase își scotea permis pentru vârsta a treia și se plimba. Iarna nu merita, era frig și imediat începea să plouă, așa că prefera să nu iasă
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
puțin și-și ștergea întruna sudoarea de pe față cu o batistă. - Aici e? au întrebat. Ea a spus că da și i-a poftit să intre. Păreau obosiți, sigur că umblaseră mult, de acolo de unde veneau. Le-a oferit să ia loc pe o banchetă, după ce a șters-o repede de praf cu poala șorțului. S-a dus să le aducă pâine și brânză și câte un pahar cu vin fiecăruia, și s-a așezat de cealaltă parte a mesei, privindu
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Sincer vorbind, sunt foarte curioasă să știu ce e de partea cealaltă. Îngerii n-au răspuns și au mai sorbit din vin. - Doar că de acolo dinăuntru n-o să văd nimic, a spus bătrâna, reflectând puțin. Aș prefera să mă luați împreună cu casa și cu toate obiectele... - Nu e p-posibil, a spus unul dintre îngeri. - Dar, dacă preferați, putem să vă luăm așezată pe scaun, a spus celălalt. Și deodată se afla deja afară din casă, pe acoperiș, așezată pe
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Doar că de acolo dinăuntru n-o să văd nimic, a spus bătrâna, reflectând puțin. Aș prefera să mă luați împreună cu casa și cu toate obiectele... - Nu e p-posibil, a spus unul dintre îngeri. - Dar, dacă preferați, putem să vă luăm așezată pe scaun, a spus celălalt. Și deodată se afla deja afară din casă, pe acoperiș, așezată pe scaun, cu îngerii care împingeau, fiecare dintr-o parte, putea vedea acoperișurile celorlalte case, străzile care deveneau tot mai mici, ca și cum s-
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
așezată pe scaun, cu îngerii care împingeau, fiecare dintr-o parte, putea vedea acoperișurile celorlalte case, străzile care deveneau tot mai mici, ca și cum s-ar fi aflat în avion, își imagina că așa trebuie să fie când zbori cu avionul, luând înălțime. A zâmbit de fericire, fiindcă în viața ei nu zburase cu avionul, și era o experiență ciudată. Deodată și-a amintit de găini: - Așteptați, așteptați, le-a strigat îngerilor, nu pot lăsa găinile. - Imposibil să ne întoarcem, a spus
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
au înălțat tot mai mult și bătrâna a mulțumit, foarte satisfăcută, văzând totul atât de limpede de acolo de sus - copacii, acoperișurile, casele, mașinile foarte mici pe șosele, râurile și pădurile, malul mării, ogoarele semănate, munții, și pe urmă au luat mai multă înălțime și nu se mai vedeau decât nori, zburau peste o mare de nori, până în zare și asta era o priveliște care nu putea să existe pe lume și bătrâna s-a gândit, minunându-se, că vecinele n-
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
a făcut Însă că Într-o zi să-l văd murind, aș putea zice, pe brațele mele... Venisem la Șuțu, cam pe la 3 după amiază. Pe la vreo 4, cum era cald În cameră, Eminescu zice uitându-se lung la mine: „Ia asculta, Dumitrache, hai prin grădină, să ne plimbăm și să te Învăț să cânți Deșteaptă-te, Române!” Eu care știam că nu e bine să-i fac Împotriva am ieșit cu el În grădina, unde se vede că-l trăgea
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
o cărămidă pe care o avea În mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiruindu-i pe haine, spunându-mi: „Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc...Asta m-a omorât!” L-am luat În brațe și l-am dus În odaia lui, unde l-am Întins pe canapea. I-m potrivit capul pe pernă, și când am tras mâna, Îmi era plină de sânge. Au venit doctorii, cu Șuțu În cap, și ne-
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
votată cu un an Înainte În Camera Deputaților, apoi, În toamna lui 1888, votată și În Senat) pentru ridicarea căreia trebuie să se instituie o curatela, vezi mai jos). Interesant este că poetul reține, În interogatoriul pe care i-l ia Ghiță Brusan la 12 iunie 1889 ca să-i dovedească juridic incapacitatea mintală, că l-a lovit la cap Petrea Poenaru. Se știa despre acesta că este tenor, deci un artist dramatic, dar D. Cosmanescu afirmă că era profesor sau director
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
poetului, consemnează Într-o scrisoare că fratele ei l-a vizitat Într-o zi acasă și au zăbovit la un pahar În plus de vin. Fiind toți purtătorii acestui nume botoșăneni, prezența lor În jurul lui Eminescu se justifică. Nici unul nu ia cuvântul pentru a Întări sau dezminți textul din Universul. 4. În acești ani (1920-1930) apar multe informații necontrolate despre Eminescu. Doctorul Vines va scrie amintirile sale În 1931, G. Călinescu În 1932,etc. Iată cum prezintă, În prima ediție a
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
exagerările lui Scipione Bădescu, redactorul de la Curierul român din Botoșani care și cât timp a stat poetul În urbe (9 aprilie 1887 9 aprilie 1888) a scris prăpastii despre boala să. Din această „vulgara declamațiune”, Însă, G. Călinescu putea să ia referirea la lovitură mortală dată poetului care concorda cu mărturia Hanriettei Eminescu și, peste ani, cu cea a lui Dumitru Cosmanescu. În același număr din „Universul” unde se publică amintirea fostului frizer, pe aceeași pagina, scrie și G. Călinescu un
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
În biografiile ulterioare ale poetului. 5. Oricum, nu se Împacă de loc „pietricica” medicilor cu această „cărămidă” a frizerului. Primul lucru pe care ești tentat să-l faci este să-l consideri pe acest Dumitru Cosmanescu un accident târziu: el ia cuvântul la aproape 40 de ani de la moartea lui Eminescu. Dar...ce interes ar fi avut să mintă? Amestecă el lucrurile În aceste amintiri târzii ? În ipoteza că-l luăm În seamă o modalitate de a Împăca afirmațiile lui cu
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
-l consideri pe acest Dumitru Cosmanescu un accident târziu: el ia cuvântul la aproape 40 de ani de la moartea lui Eminescu. Dar...ce interes ar fi avut să mintă? Amestecă el lucrurile În aceste amintiri târzii ? În ipoteza că-l luăm În seamă o modalitate de a Împăca afirmațiile lui cu cele ale specialiștilor care vor lua cuvântul mai tarziu ar fi, totuși. Am În vedere ultimele cuvinte ale lui Eminescu:” Asta m-a omorât!”: ar Însemna că au mai fost
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
ani de la moartea lui Eminescu. Dar...ce interes ar fi avut să mintă? Amestecă el lucrurile În aceste amintiri târzii ? În ipoteza că-l luăm În seamă o modalitate de a Împăca afirmațiile lui cu cele ale specialiștilor care vor lua cuvântul mai tarziu ar fi, totuși. Am În vedere ultimele cuvinte ale lui Eminescu:” Asta m-a omorât!”: ar Însemna că au mai fost și altele decât asta. Este posibil ca pe la sfârșitul lui mai poetul să fi fost atins
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]