22,583 matches
-
că este tare bolnav, răspunse Pripone. Iar din partea noastră a păsărilor și animalelor din ogradă, porcul, cine altcineva? Nu sunt de acord cu porcul, pentru că s-ar putea ca la proces în loc să judece, să guițe că n-a primit destulă mâncare sau să doarmă dacă a primit prea multă, se împotrivi Cocone. -Atunci punem curcanul, propuse Pripone. -Nu, eu zic să punem rățoiul, a fost de părere celălalt. -Nu punem rățoiul, fiindcă are capul mic și creier de loc. -De ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gospodărie un porc pe nume Mozorel. După ce a murit tatăl, Costinel nu-și punea multe întrebări, dar acele cu care își muncea gândul erau foarte importante; Cum se va descurca? Ce va face cu Mozorel? Ce îi va da de mâncare? Și tot întrebându-se, l-a podidit plânsul. Guițatul de foame al lui Mozorel se auzea de departe. La un moment dat glasul nu i s-a mai auzit iar copilul a căzut într-un somn adânc. Noaptea a trecut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
răni, îmbolnăvindu-l grav. La adierea vântului creanga nu se mai legăna, dacă vântul spulbera, frunza nu mai cânta, așa că fagul încetul cu încetul în moarte intra. Costinel era tare necăjit pentru că nu mai avea, ce să-i dea de mâncare porcului. Pe gânduri stând, în somn intrând și lacrimi de pe obraz ștergând, cu fagul de vorbă intrând, în vis Costinel călătorind. Când dimineața s-a trezit, la poartă s-a dus, pe fag să-l întrebe, de ce-i face gândul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șapte zile desfaci cârpa și vei vedea că rănile mele sunt vindecate. -Bine, fagule, așa voi face, numai că nu știu ce să fac cu Mozorel. Mă tem că, până te vindeci tu, moare pentru că n-am ce să-i dau de mâncare. -Du-te la morarul din sat și spune-i că nu ai ce da de mâncare porcului tău vreme de o săptămână. Într-o seară niște oameni stăteau de vorbă, aici pe bancă, și am auzit spunând despre morar că-i
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
voi face, numai că nu știu ce să fac cu Mozorel. Mă tem că, până te vindeci tu, moare pentru că n-am ce să-i dau de mâncare. -Du-te la morarul din sat și spune-i că nu ai ce da de mâncare porcului tău vreme de o săptămână. Într-o seară niște oameni stăteau de vorbă, aici pe bancă, și am auzit spunând despre morar că-i un om tare de treabă, și ajută pe toată lumea. Costinel a ascultat sfaturile fagului și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
învelea în pânză până când ele, neavând aer, mureau și păianjenul avea hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare, aducea câte un boț de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu-se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu-se. Din când în când vecina lui, furnica îi dădea câte ceva de mâncare, din ceea ce-i rămânea ei. Cum venea seara, începea spectacolul. Plimba dinții de-a-lungul aripilor lui și scotea sunete foarte melodioase de nu te lăsa să adormi. Luna stătea în loc multe nopți de vară ascultându-l în așteptare să treacă norii
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
repaus, Omul s-a gândit să-l are. A trecut o zi au trecut șapte și furnica se întreba cu îngrijorare de ce greierul nu mai cântă și păianjenul nu mai lucrează. -Ce-or face? se întreba furnica ..... A luat câte ceva de mâncare și s-a hotărât să bată la poarta adăpostului unde locuia cântărețul întunericului. -Boc! Boc! Rostoboc! ..... ..... -Măi, ce să fie? Ce să fie?...de vecinul meu nu răspunde? Bătea furnica în poartă și se tot întreba. Într-un târziu se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Să încerc să-i vorbesc mai de-aproape. -Bună ziua, cântărețule! -A! bună să-ți fie inima! Te rog, vorbește mai tare și mai aproape de mine. Ce mai faci? -Ce să fac, cântărețule. Am venit să-ți aduc ceva de mâncare și să văd ce este cu tine că nu te-am mai văzut de multă vreme. De cântat, nu mai cânți.. -Așa este, răspunse greierul resemnat. Nu mai cânt pentru că, sunt terminat, zise abia trăgându și respirația. -De ce? Ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine de vecină, o să te ajut cum pot, cu mâncare. -Mulțumesc, vecino! Ce mă făceam dacă nu veneai? Mi ai dat speranță de viață...Cât privește pe vecinul nostru, păianjenul, nu prea am bază, nici c-a venit să mă vadă..... -Știi că ai dreptate, nici eu nu l-am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Vasile și cu vocea redusă l-a întrebat: -În satul vostru, nu are nimeni de lucru? Vasile a stat puțin pe gânduri apoi i-a răspuns: -Noi avem nevoie de ajutoare și dacă te interesează, te plătim bine, îți asigurăm mâncare de trei ori pe zi și loc pentru dormit. Dacă vrei, vino să te cunoască și ai mei, apoi îți voi arăta și animalele de care va trebui să ai grijă. Dondică, a început din nou să țopăie de bucurie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trebuință pentru începerea lucrului. Dondică a înjugat boii și a plecat după fânul cosit de curând și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din porci făcea din nou mizerie, călcând pe gunoiul adunat grămadă și împrăștiindu-l. Lui Dondonel nu-i plăcea, de aceea l-a mai înțepat cu furca, l-a mai lovit cu lopata, dar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gunoiul adunat grămadă și împrăștiindu-l. Lui Dondonel nu-i plăcea, de aceea l-a mai înțepat cu furca, l-a mai lovit cu lopata, dar fără rezultat. Cu toate acestea a terminat de curățat și a adus apă și mâncare. Același porc nu stătea locului, călca pe locul în care s-a adus mâncarea. Atunci Dondonel n-a mai putut răbda și s-a gândit că porcul acela trebuie pedepsit. A căutat prin camera unde urma să locuiască cu Dondică
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a mai înțepat cu furca, l-a mai lovit cu lopata, dar fără rezultat. Cu toate acestea a terminat de curățat și a adus apă și mâncare. Același porc nu stătea locului, călca pe locul în care s-a adus mâncarea. Atunci Dondonel n-a mai putut răbda și s-a gândit că porcul acela trebuie pedepsit. A căutat prin camera unde urma să locuiască cu Dondică și a găsit un brici. S-a luminat de bucurie și cu gândul răzbunării
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
privească în pământ, dar cu gândurile frământându și capul la nevoile vieții care-l punea la grele încercări. -După câte văd, ești tare necăjit, zise Crângul, încercând un dialog cu Omul. -Așa este, sunt tare necăjit, am mulți copii, de mâncare nu prea mai am ce să le dau, vine iarna amuș, lemne nu am, și tot așa ... Când vin necazurile, te gândești în ce parte s-o iei, dar răspuns, pace nici că primești. -Și dacă tot stai așa supărat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ne vor ajuta în rezolvarea unor proiecte pentru comunitatea noastră. -Domnule primas, cred că nu sunt probleme, pentru că fiecare își vede de treaba lui. Pentru a ne prezenta românește, zic să mă duc la restaurantul „Paharul curat” să pregătească ceva, mâncare, băutură ... -Ce să pregătească? Pentru ce să pregătească? Și mai ales, pentru cine să pregătească? -Dumneavoastră ați spus că vin niște musafiri, pentru care m-am gândit să fim și noi gazde onorabile deși nu prea stăm bine cu situația
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
i-a luat vorba din gură: -Ai aflat unde sunt bărbații? -Regele Hapcău i-a prins pe toți și i-a închis într-un adânc unde lucrează doar pentru el. Cine reușește să evadeze, când este prins, e dat de mâncare lupilor cu șapte capete care-i ține într-o stare de înfometare aspră ca atunci când le dă ceva de mâncare, să nu mai bea și apă. -Și eu ce amestec am, că acel rege, peste faptul că este hapsân, este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a închis într-un adânc unde lucrează doar pentru el. Cine reușește să evadeze, când este prins, e dat de mâncare lupilor cu șapte capete care-i ține într-o stare de înfometare aspră ca atunci când le dă ceva de mâncare, să nu mai bea și apă. -Și eu ce amestec am, că acel rege, peste faptul că este hapsân, este zgârcit și crud? a întrebat craiul. -Este de datoria crailor să facă bine pentru cei neajutorați, răspunse crăiasa. -Bine, așa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ochiul stâng. -Asta fac de când mă știu. Căiță s-a uitat la Buburuza și văzând că aceasta nu face altceva decât să zâmbească, a hotărât: -Bine, ia-ți și prietenul cu tine. În cazul în care nu vei avea de mâncare îl ai pe prietenul tău, Ciric.. -Pe alt șoricel aș mânca eu, dar pe Ciric, nu. -Hei, de când atâta credință și prietenie sufletească între o pisică și un șoricel? a întrebat în derâdere Buburuza. -De când m-a salvat din
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atunci când vom ajunge pe Tărâmul târâtoarelor mai precis la Hârtopul șerpilor pentru că pe acolo vom trece mai întâi, zise Buburuza. -Până atunci trebuie să-l alimentezi numai cu lapte de iapă tânără care a fătat pentru prima dată. Iar de mâncare să-i dai doar ovăz încolțit. -Așa voi face, tu știi mai bine, zise cu împăcare Căiță. Din acea clipă în gospodăria lui Căiță a început o activitate febrilă. Zvârluga își ascuțea ghearele, Ciric își ascuțea dinții, Buburuza își lustruia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Bine, stăpâne, dar să știi că m-am supărat pe tine, a zis Stup. -Și ce dacă te-ai supărat n-ai decât să rămâi acasă, că eu te voi suplini ușor. Apoi nu trebuie să-mi dea cine știe ce de mâncare, mă descurc și singură la o adică, pe când ție trebuie să-ți care în spinare de acasă. -Știi ceva, te rog frumos nu stabilești tu cine să meargă și cine nu. Eu am fost primul în gândul lui Căiță să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și momente când nimeni nu se putea înțelege, în niciun fel cu ea. Din cauza singurătății, în timp starea sănătății ei s-a degradat. Mai tot timpul anului era singură, cu excepția păsărilor cerului care o mai vizitau atunci când căutau ceva de mâncare sau se deplasau dintre un loc în altul și făceau o mică pauză pe vârful acoperișului casei ei. Și stătea femeia în căsuța ei așa, urmărind ticăitul unui ceas vechi, așteptând să treacă timpul în speranța că cineva sau ceva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și încununată de succese, în sensul cel mai clar și serios al expresiei, la sfârșit fiind respectat de cei puternici; doctrina lui se răspândise, iar numărul discipolilor săi creștea enorm. Murise la venerata vârstă de optzeci de ani prin otrăvirea mâncării, dar și în acest caz total liniștit, înconjurat de discipolii săi. Până astăzi statuile lui Buda răspândite în lume continuă să dea mărturie despre calmul său, despre liniștea, pacea interioară, armonia profundă și seninătatea sa. Nu este dificil să înțeleg
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau Raiu și aici, în grădina Raiului a așezat pe Adam "ca s-o lucreze și s-o păzească" (Facerea II 13). Grădina aceasta, udată de râuri și plină "de tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni de mâncare", avea în mijloc "pomul vieții" și "pomul cunoștinței binelui și a răului"(Fac. II 9). Ce mister ascundeau în ei acești doi pomi? Aflăm din Scriptură: 1. Cine ar fi gustat sau chiar s-ar fi atins de "pomul cunoștinței
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mare osteneală pentru ziua reînvierii. Ceremonii la moarte. Corpul celui mort era dus la îngropare pe o targă (năsălie) încărcată cu proviziuni pentru trebuința celuilalte vieți. La ducerea pe drum, una dintre rudele mortului îi sufla în gura ceva de mâncare printr-un instrument (o țeavă), convinși fiind că fără un asemenea ajutor mortul nu ar putea suporta osteneala călătoriei. Canadienii. Aceștia credeau în transmigrarea sufletelor și-n nemurirea lor, dar presupuneau că înainte de a fi conduse la ultima lor locuință
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]