10,420 matches
-
Acasa > Strofe > Delicatete > LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINȚA Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința prea plină, prea goală, rug aprins al speranței tăvălește amintiri, fierbe iluzii și sânge, atinge cu sete gânduri înfrigurate, le conduce, vulcanic, prin vene firave cu strigăt de luptă. Unghii ascuțite de suferință se-nfig în clipe uzate, rup
LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINŢA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349469_a_350798]
-
la micul dejun în tandem cu prejudecăți arse. Strâng totul într-un ghem încâlcit, nici eu nu știu cum, îl ascund de simțirile tale, de apăsătoare neliniști, caut o breșă de uitare să-l pot arunca. Referință Bibliografică: Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1300, Anul IV, 23 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINŢA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349469_a_350798]
-
și eu cândva Și toamna-și arunca veșmântul în risipiri de galben pur, Bătrânul vânt venit din nord se auzea cum fluiera, Era o noapte de poveste cum este noaptea din Jaipur. În despletirea mătăsoasă a unei toamne orbitoare Îți mângâiam rotula dulce și sânii tăi atât de sfinți, Tulpinile-adolescentine a două trupuri în candoare Și blestemați de tot pe viață și de părinții din părinți. Și azi miroși a floare rară și a miresme de poiană Și-ți preamăresc coapsa
FEMEIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349506_a_350835]
-
-și regăsească liniștea sufletească în brațele lui Cris. Îi era dor după două săptămâni de când nu s-au văzut. Simțea lipsa înbrățișărilor și a sărutărilor sale pline de pasiune. Simțea lipsa fiorilor ce o cuprindeau când mâinile sale tandre o mângâiau pe tot corpul și buzele sale dulci îi transmiteau fluturași prin stomac. Îl iubea și îl dorea alături de ea. Acum venea cu părinții după ea ca să le dea binecuvântarea, fără de care se simțea mereu vinovată de iubirea sa pentru el
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
de exprimat în cuvinte, care se produc la nivelul scoarței cerebrale. Pe față i se citea profunda adorație către Dumnezeu. Fiind într-n dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită ... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copiii plâng și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată! Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
-ți mijlociul, apoi cu toata tandrețea de care ești capabilă, pune culoarea Dragostei pe inelar, iar degetului mic oferă-i o ușoară tentă de Inefabil. Așa. Acum, iubito, așază-ți palmele pe tâmplele mele. Coboară încet de-a lungul obrajilor. Mângâie-mi umerii, precum zeița desveșmântării. Îngenunchează iubito. Lent, cât mai lent, coboară-ți palmele și odihneste-le pe pieptul meu. Așa. Rămâi așa. Referință Bibliografica: Așa / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1307, Anul IV, 30 iulie 2014
AŞA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349544_a_350873]
-
aprige ? Arborele îți dă mângâiere la umbra sa când dai semne de osteneală. Îți face sufletul plin de candoare când vântul doinește prin frunza sa ce se apleacă cu dor peste chipul tău. Prin parfumul dulceag al florilor, arborele te mângâie și te alină precum omul. Asemeni vinului; cu cât are mai mare vechime, cu atât are buchetul mai îmbătător și mireasma mai tare. Așa și omul, el poate ascunde cuvinte sau poate dărui cuvinte despre sine, ducându-și gândul până la
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]
-
atât de ocupată cu acțiunile de prevenție, ci se lăsa cu plăcere în vraja dulcelui joc al dragostei. Cristian începu să-i sărute gâtul centimetru cu centimetru, apoi își îndreptă atenția asupra lobului urechii. În același timp mâinile sale harnice mângâiau cu delicatețe merișoarele coapte ale fetei. Melcișorii și-au ridicat imediat cornițele. Andrada gemea de plăcere și se lăsă furată de starea momentului în brațele tânărului. Savura jocul dragostei și abia acum îi simțea fiorii. Când deschise ochii și văzu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
cât mai ales pofte de nestăpânit pe care în alte împrejurări nici nu ar fi avut curajul să le gândescă, dar să le mai și trăiască. Când arătătorul tânărului s-a insinuat pe sub bikini-ul roșu ca și trandafirii dăruiți, mângâind cu delicatețe pețiolul ascuns de catifelata matase încârlionțată, aceasta a tresărit ca atinsă de tensiunea a mii de volți. - Cris... ce-mi faci..., te rog..., nu..., nu mă chinui, știi că nu-i bine ce facem. Nu profita de mine
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
bikini-ul, îi acoperea cu sărutări pulpele transfigurate de senzații și plăcere. Fata ținea cu o rezistență din ce în ce mai slabă de bikini-ul care cobora fără mare împotrivire spre covorul persan al dormitorului. - Nu, Cris, nu, nu vreau, murmura mereu fata, mângâindu-l și răsfirându-și degetele cu afecțiune prin părul lui, dar tânărul îi acoperi cu sărutări din nou buzele, iar limba îi inundă cerul gurii mângâindu-l cu delicatețe și voluptate. Frământa neîncetat când sânii și mugureii, când zona pubiană
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
împotrivire spre covorul persan al dormitorului. - Nu, Cris, nu, nu vreau, murmura mereu fata, mângâindu-l și răsfirându-și degetele cu afecțiune prin părul lui, dar tânărul îi acoperi cu sărutări din nou buzele, iar limba îi inundă cerul gurii mângâindu-l cu delicatețe și voluptate. Frământa neîncetat când sânii și mugureii, când zona pubiană, trecând cu delicatețe peste micuțul său pistil nervos și predispus la joaca erotică. Încercă o ușoară penetrare a ușiței cuptorului fierbinte, să afle dacă este pregătită
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
pubiană, trecând cu delicatețe peste micuțul său pistil nervos și predispus la joaca erotică. Încercă o ușoară penetrare a ușiței cuptorului fierbinte, să afle dacă este pregătită să primească ofranda. Ușița era încă închisă, așa că din nou începu să-i mângâie intrarea cuptorului pentru a nu o speria pe fată. Se juca cu răbdare apoi încercă din nou cu delicatețe să pătrundă în tainele necunoscute ale divinității. A fost întâmpinat cu un ușor scâncet și cu o mușcătură a umărului stâng
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
întâlneam frecvent oriunde Și-n Univers eram doar noi. Pe străzi pustii,mână în mână, Uitând de toate ne plimbam Și în seri reci,dar ce frumoase, Unul de altul ne-ncălzeam Și ne vorbeam cu pasiune. Cu ce plăcere mângâiam Fata cu ochi cu-ai mei,pereche Și cât de mult o admiram! M-a uluit această fată Cât de intens poate iubi Și cât de nobil și ce gingaș Clipe de vis a dărui Și lângă ea,cu venerare
EA- de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349549_a_350878]
-
de exprimat în cuvinte, care se produc la nivelul scoarței cerebrale. Pe față i se citea profunda adorație către Dumnezeu. Fiind într-n dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copiii plâng și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Spălând tristeți în albăstrimea-i lină Din toporași firavi culeg iubirea În ochi cu lacrimi calde de lumină Străină mi-e de-a pururi rătăcirea! Suspină iarba când îmi simte pașii Și firele se frâng sub bobi de rouă Mă mângâie în treacăt fluturașii Pe-aripi pictați cu praf de lună nouă Când cântă-n coruri sfinte îngerașii. Suspinul ierbii-l mai aud în mine Când vălurile nopții de mătase Aștern iluzii...iar în zări senine Stelele-și făuresc din vise
SUSPINUL IERBII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349583_a_350912]
-
timid la uși închise Și-s nevoiți s-apuce căi străine. O țară-n care-i rege-acum minciuna Bătrâni cerșind - cu lacrimi ruginite - Un colț de pâine... și doar mătrăguna Cu-amar le umple cupele-alămite Din care sorb când îi mângâie luna. Indiferenți, în jilțuri aurite Sfidează un popor și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La disperarea țării de puteri sleite... Frici răzlețite-n suflet, disperare Cozi
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
de exprimat în cuvinte, care se produc la nivelul scoarței cerebrale. Pe față i se citea profunda adorație către Dumnezeu. Fiind într-n dialog cu o lume fantastică, asculta cum îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copiii plâng și-treabă, dacă tata o să vină;/ Soartă crudă, blestemată!... Inima ta nu suspină?/ Nu se frânge de durere, iar de mine nici că-ți
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > INFINITELE NUANȚE Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 119 din 29 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului NUANȚE Pe stânci albastre, pescăruși țintesc nemărginirea și marea strălucind în larg, le mângâie privirea. Valurile înspumate poartă midii către țărm, în nisip rămâne perla ce o ne-o disputăm. De n-ai văzut marea, te îndemn s-o faci acum să simți frenezia, și al brizei parfum. O paletă de culoare de albastru
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
un bărbat pe plajă doarme. El, bătrânul Lup-de-mare, cu-a lui frumusețe pe fete le ademenește ca să îl răsfețe: „Vino langă mine, te aștept demult, îmi vei fi iubită, hai, dă-mi un sărut! Strânge-mă în brațe, te voi mângâia, îți voi umple viața cu iubirea mea!” Și pe creste înspumate ei plutesc purtați de val... și își dăruiesc iubirea în flux estival. La țărm așteaptă lotca și Luna îi veghează, dintr-un mănunchi de stele un far trimite o
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
împestrițat. Ce frumoasă, ce splendoare Marea Neagrămi se pare, o cunosc din altăviață și de-aceea mă răsfață... uneori un val mai mare mătrimite la plimbare. Nisipul ei este fin, pare un covor divin, cu cochilii presărat, când pășești ești mângâiat și dacăvântul adie plaja-n valuri se mlădie. Marea Neagră e albastră, nici o mare nu-i ca ea, o iubesc și-s fericită, nu se poate compara... VIS... Măcuprindeai timid în brațe, măsărutai, mădezmierdai și îmi șopteai cuvinte tandre, cuprins de
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
trei încăperi luminoase, înalte, unde soarele pătrundea pe la amiază, printre crengile a patru pruni, parte din livada din spatele casei, cotrobăind indiscret prin toate colțurile odăilor. Îmi plăcea să mă așez pe pat, cu fața în sus, și să mă las mângâiat de razele lui blânde și calde. Era o viață a mea, clipe de care acum îmi amintesc cu atâta nostalgie. Încă de pe atunci îmi formasem o lume proprie, în care mă refugiam, vorbind despre planurile mele de viitor sau despre
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
să n-o furi. Într-un ungher de ceas mai sunt vreo trei minute Încerc ca să dezleg mereu necunoscute, Rutina-și plimbă pașii pe tâmpla de argint Mă pierd de atâtea ori prin foi de labirint. Un mac însângerat îmi mângâie apusul Când înserarea bate la porțile de dor, Un vals în plină toamnă îmi cântă iar arcușul Așa după ureche,... ca n-are dirijor. Mă simt culoare verde a unui timp apus Pe câmpul tău o floare cu drag eu
UN VALS de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349714_a_351043]