3,020 matches
-
a îndemnat la așa ispravă. Pentru asta, răcni domnul, scrie diece ca toate pământurile să-i fie luate și dăruite mănăstirii Galata!Iar ție, se întoarse spre postelnic, ție să ți se facă întăritură pe stăpânirea ta strămoșească! Să trăiești, Măria Ta! mulțumi, îngenunchiind, postelnicul, retrăgându-se îmbujorat spre capătul sălii. Cine-i la rând, logofete? Iaca un boier grec, Doamne! se hlizi Dumitrașcu. Și dacă-i grec, n-are nevoie de dreptate? întrebă îngăduitor Radu Mihnea. Ba cum să nu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ta! mulțumi, îngenunchiind, postelnicul, retrăgându-se îmbujorat spre capătul sălii. Cine-i la rând, logofete? Iaca un boier grec, Doamne! se hlizi Dumitrașcu. Și dacă-i grec, n-are nevoie de dreptate? întrebă îngăduitor Radu Mihnea. Ba cum să nu, Măria Ta, îndrăzni hatmanul Barnovschi, că doar țara noastră e și țara lor. Hatmane, pentru aste vorbe și vicleșuguri alții au plătit cu capul, amenință domnitorul. Măria Ta, încercă să domolească primejdia Celebi Constantin, pârcălabul de Neamț, hatmanul o fi închinat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
grec, n-are nevoie de dreptate? întrebă îngăduitor Radu Mihnea. Ba cum să nu, Măria Ta, îndrăzni hatmanul Barnovschi, că doar țara noastră e și țara lor. Hatmane, pentru aste vorbe și vicleșuguri alții au plătit cu capul, amenință domnitorul. Măria Ta, încercă să domolească primejdia Celebi Constantin, pârcălabul de Neamț, hatmanul o fi închinat câteva ulcele de vin negru! Ș-apoi o hi ostenit după drumul lung până la curtea Măriei Tale, se băgă în vorbă și Condică, pârcălabul Hotinului. Tăceți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vorbe și vicleșuguri alții au plătit cu capul, amenință domnitorul. Măria Ta, încercă să domolească primejdia Celebi Constantin, pârcălabul de Neamț, hatmanul o fi închinat câteva ulcele de vin negru! Ș-apoi o hi ostenit după drumul lung până la curtea Măriei Tale, se băgă în vorbă și Condică, pârcălabul Hotinului. Tăceți, cinstiți boieri, îi îndemnă logofătul, hai mai bine să auzim ce pricină are boier Iordache, că Domnul o fi obosit, iar Divan pentru norod l-a ține și spătarul Vasile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai bine să auzim ce pricină are boier Iordache, că Domnul o fi obosit, iar Divan pentru norod l-a ține și spătarul Vasile! Să poftească boierul Iordache! trâmbiță un aprod bătrân, la îndemnul logogătului. Să trăiești întru mulți ani, Măria Ta! rosti lingușitorul grec, descendent al unei familii eline din Macedonia. Ia spune, Iordache, ce durere te mai scoate din crama Cotnarului? întrebă, cu răutate fățișă, Vodă. Măria Ta, am venit să pun o vorbă bună pentru Ilie, copilul meu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
trâmbiță un aprod bătrân, la îndemnul logogătului. Să trăiești întru mulți ani, Măria Ta! rosti lingușitorul grec, descendent al unei familii eline din Macedonia. Ia spune, Iordache, ce durere te mai scoate din crama Cotnarului? întrebă, cu răutate fățișă, Vodă. Măria Ta, am venit să pun o vorbă bună pentru Ilie, copilul meu de suflet. Clucere, am mai amânat zapisul pentru Ilie! Nu mi se pare potrivit pentru slujbă boierească! se răsti domnitorul, încât paharnicul răsturnă pocalul de argint cu care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să pun o vorbă bună pentru Ilie, copilul meu de suflet. Clucere, am mai amânat zapisul pentru Ilie! Nu mi se pare potrivit pentru slujbă boierească! se răsti domnitorul, încât paharnicul răsturnă pocalul de argint cu care se cinstea Vodă. Măria Ta, dar l-ai mai amânat și-n alte dăți! rostiră mai mulți boieri. Lasă-l Măria Ta, spuse cu încredințare clucerul, că l-oi învăța eu trebile boierești. Boier Iordache, amenință Domnul, eu știu hirea omului, că de boierie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ilie! Nu mi se pare potrivit pentru slujbă boierească! se răsti domnitorul, încât paharnicul răsturnă pocalul de argint cu care se cinstea Vodă. Măria Ta, dar l-ai mai amânat și-n alte dăți! rostiră mai mulți boieri. Lasă-l Măria Ta, spuse cu încredințare clucerul, că l-oi învăța eu trebile boierești. Boier Iordache, amenință Domnul, eu știu hirea omului, că de boierie nu este, dar l-oi boieri pentru voia domniilor voastre! Mare învățat ești Doamne, rosti, retrăgându-se încetișor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
rânduielile vieții pe biata copilă, lipsită de căldura mamei, Arghira, care-l corcolea pe Alexăndrel, dar fiind fermecată și de tronul Munteniei. Bine-ai venit, dragă copilă, o strânse la piept Domnul, lăcrimând de bucuria revederii. Bine te-am regăsit, Măria Ta! se bucură și copila, neuitând buna creștere. Catrină, multe năpaste au căzut pe capul familiei noastre, rosti, cu durere, Radu Mihnea. Mai întâi, tatăl meu s-a dat în legea păgânilor, ca să-și scape capul. Apoi, după pribegiile, care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fericirea familiei pentru visul tău! nu putu să uite fata dezbinarea voită a familiei. Nu era visul meu, era visul de veacuri al tuturor românilor. O să înfăptuiesc Unirea ca și Mihai Viteazul! se încredință domnitorul, tulburat de venirea diacului Radu. Măria Ta, rosti sfios, la vederea frumoasei domnițe, diacul. Îngăduie să-ți amintesc că te așteaptă sfinția sa Neofit, trimisul Mănăstirii Rodosului. Mulțumesc diece. Îți poruncesc s o însoțești pe domnița Catrina spre odăile pregătite dinainte! Și spune-i căminarului Nicoară să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se arate boierilor: Cinstite fețe boierești, începu el molcom, acoperindu și mânia ce-i stăpânea întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul Barnovschi. Hatmane, amenință Domnul, prea te-ai așezat la Curte. Ai uitat îndatoririle slujbei domnești? Măria Ta, se potoli hatmanul, am mai avut de descurcat unele treburi ale moșiei. Dar astă seară plec unde mi-e locul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ce-i stăpânea întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul Barnovschi. Hatmane, amenință Domnul, prea te-ai așezat la Curte. Ai uitat îndatoririle slujbei domnești? Măria Ta, se potoli hatmanul, am mai avut de descurcat unele treburi ale moșiei. Dar astă seară plec unde mi-e locul, încredință el. Așa să faci, hatmane! porunci voievodul, căutându-l din priviri pe vistiernic. Dar cinstitul boier Hrize a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai avut de descurcat unele treburi ale moșiei. Dar astă seară plec unde mi-e locul, încredință el. Așa să faci, hatmane! porunci voievodul, căutându-l din priviri pe vistiernic. Dar cinstitul boier Hrize a uitat să vină la Sfat? Măria Ta, îndrăzni logofătul, cinstitul Hrize a plecat în fruntea unui steag să-l prindă pe slugerul Ilie! Pedeapsa cu moartea numai eu o hotărăsc! sună bubuitor glasul Domnului. Trimite-l pe căpitanul Grigorie să-i vestească poruncile mele! Iar cu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de întoarcere și, după o oră, zăriră sălașul țiganilor de la intrarea în târgul Hîrlăului. Domnul era la sfat, iar, la auzul prinderii fugarilor, se lumină la față, poruncind să-i fie înfățișați. Două trupuri căzură în genunchi, în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni în plâns domnița Catrina. Diacul m-a slujit cu credință, iar pentru asta l-am răsplătit cum se cuvine! rosti tăios domnitorul. Nu i așa, cinstiți boieri? Așa-i, Măria Ta! încredințară ei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni în plâns domnița Catrina. Diacul m-a slujit cu credință, iar pentru asta l-am răsplătit cum se cuvine! rosti tăios domnitorul. Nu i așa, cinstiți boieri? Așa-i, Măria Ta! încredințară ei în cor. Văd că diacul și-a înghițit limba. Acum m-a trădat, iar, pentru astă faptă, poruncesc să i se taie capul! Măria Ta, îndrăzni logofătul Dumitrașcu, dragostea l-a tulburat. Iartă-l Doamne! cerură îndurare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cum se cuvine! rosti tăios domnitorul. Nu i așa, cinstiți boieri? Așa-i, Măria Ta! încredințară ei în cor. Văd că diacul și-a înghițit limba. Acum m-a trădat, iar, pentru astă faptă, poruncesc să i se taie capul! Măria Ta, îndrăzni logofătul Dumitrașcu, dragostea l-a tulburat. Iartă-l Doamne! cerură îndurare și ceilalți boieri din Divan. Doamne, dar pe slugerul Ilie l-ai iertat, de ce pedepsești așa aspru pe sluga Domniei Tale, rosti temător spătarul Vasile. Catrina-i fată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
loc. Abia acum o apucase îndoiala: să meargă? Să nu meargă? ― Uite biletele! Hai, urcă în tren! Repede, că pleacă! ― Dar ce facem cu excursia? făcu ea sfios, cu jumătate de gură. ― O înlocuim cu alta. Renunțăm la munți în favoarea mării. Și vom fi singuri două săptămâni, de capul nostru. Alexa n-are de unde să știe că tu ai plecat în altă parte. Avalanșa mea de cuvinte o ameți. Conducătorul fluieră plecarea. Trenul se puse în mișcare. Am apucat-o de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că noi vom putea să-i măcelărim cu bâtele țintuite până când nu vor mai mișca. -Viteazule Amar, dar asta este extraordinar, așa cred că vom reuși să sfârșim lupta cu bine, scăpând odată pentru totdeauna de acești păgâni. -Dacă și Măria ta crede în izbândă, înseamnă că nu ne rămâne decât să așteptăm în liniște ascunși pe toloacă și apoi să zdrobim dușmanul care ne calcă în picioare de atâta vreme. -Trebuie să înțeleg, viteazule Amar, că ai pregătit o socoteală
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se creează, prin nu știu ce mister, o magie și o mitologie. Nu cunosc un peisaj care să fie atât de simplu și, în același timp, de un desfrâu luminos. Un pescăruș trece, deasupra, țipând. Plutește elegant, grațios, desenând o hieroglifă deasupra mării, apoi se întoarce. Gata, a dispărut în spatele meu. Cerul e, acum, de un albastru spălăcit. Dacă se poate înțelege mai bine ca oriunde, aici, teoria lui Empedocle despre cele patru elemente fundamentale, apa, focul, aerul și pământul, cu siguranță, plaja
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care nici nu merita să fie băgat în seamă, rămânând mereu grațioasă, zîmbi-toare, discutând cu același farmec și ușurință, doar cu câteva broboane de transpirație pe frunte și pe brațe. Ajunși sus, se desfășura înaintea noastră o magnifică panoramă asupra mării. Spațiul, cam strâns în port din pricina golfului se deschidea acum fără margini. Am căutat să întrețin o conversație "burgheză" cu Viky, ca să demonstrez că-i sunt prieten bun, că nu sunt omul ciudat pe care îl bănuiesc ceilalți, și poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lângă mine, fără să mă aștept, o voce emoționată spunînd: - Iartă-mă, Sandule, am fost rea! Fără explicații, s-a lipit lângă mine, mi-am trecut mâna de-a lungul mijlocului, mi-am alăturat obrazul și am rămas acolo, în fața mării, multă vreme, până noaptea târziu, fără să îndrăznim să întrerupem vraja cu vreun gest. Dar n-am mai putut face la fel ca atunci, căci prima oară fusesem deplin sinceri, și mai târziu ar fi părut că întrebuințez un procedeu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că nu s-a întîmplat nimic. Mă asemăn prostului, care, nepricepând bine dacă îi vorbești în serios sau îți bați joc de el, tace așteptând ca vreo vorbă nouă să-l lămurească. De ce m-ar minți acum Ioana? Deodată, în fața mării liniștite, după o zi relativ calmă, monotonă, fără nici o însemnătate? Poate ca un rezultat al gândurilor ei ascunse. În vreo oră de singurătate, o fi reflectat că viața pe care o ducem împreună este imposibilă și, curagioasă, o fi sperat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceea, toate aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră, vorbea astfel împăratului: Măria-ta, faima vitejiei tale și a cavalerilor tai, care strabate mări și țări, îmi dă curajul să mădăjduiesc că doi prieteni care vin de la capătul lumii pentru a te vedea, nu vor fi indurat zadarnic atâta osteneală. Și, mai înainte de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
domnul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica voevod “ca să se dea acele odoare mănăstirii, să nu se înstreineze, fiind lucruri bisericești și mai vârtos sfinte moaște spre apărarea pământului. Și pentru o facere de bine ca aceasta, veșnică pomenire va rămânea numele Măriei tale la sfânta mănăstire.” Cuvântul bun și blând al mitropolitului a avut trecere în fața domnitorului. S-a primit „Aerul”, o parte din odoare și chiar ferecătura în care era piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, însă din celelalte nimic. Durerea a fost
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
observ, abia, că atât femeile descrise de Salinger în trei cuvinte expresive (ce formidabil: fata care aruncă cu bricheta într-un marsuin!), cât și cea pe care n-am reușit eu s-o descriu într-o pagină întreagă apar în preajma mării. Și mi se pare că așa trebuie să fie, căci atunci când mă gândesc la stil (care este grație, unduire odată cu unduirea gene rală a lumii, plutire în josul curentului fără nici un moment de opoziție, urmând mean drele plinurilor și ale golurilor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]