18,914 matches
-
vizitat Apollo sub pretextul că vrea să vadă filmul pe care-l difuzam, dar, de fapt, Încerca să găsească dovezi Într-un război clandestin Împotriva Frăției. Știam că... Nu, nu știam mare lucru - nu atunci când, cu mâna pe inimă, am mărturisit că acestea erau faptele pe care le știam despre Dora Wilms, așa să mă ajute Marele Știueucine. Și când până la urmă n-am mai reușit să evit să selectez câteva din acele frânturi intime de durere și adevăr, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umerilor, Gielke se mulțumise să afișeze un zâmbet pudic, dar luminos. Și pentru că poza era mărită, vedeam cum Froehlich Îl ținea pe partenerul său de sub braț, În timp ce Gielke Își plasase mâna liberă pe umărul băiatului din fața celor doi. I-am mărturisit lui Dora că, data trecută când am cercetat poza, acest detaliu Îmi scăpase. Fotografia a fost făcută fără blitz, detaliile erau greu de deslușit. — Sunt sigur că mâna care iese de sub brațul lui Gielke e mâna cancelarului, tu ce zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de Hauptstein? Dar Klaus și Harro nu erau destul de mari ca să poată fi copiii ei. Atunci cine era? Și oare cum reușise să-l găsească după atâția ani? Când ne-am Întâlnit prima dată la Paris Bar, Dora mi-a mărturisit că nu dorea să afle cine Îl adoptase pe fiul ei. Dacă tăia firele care o legau de trecut, Îi va fi mai ușor să-și refacă viața, Îmi spunea. Probabil că-și văzuse copilul cu totul Întâmplător și brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
al lui Heino. Trecu un minut, apoi Boris deschise, netezindu-și mustața vioaie cu degetele sale viguroase. În timp ce Încercam să scot la chiuvetă mirosul de pește Împregnat În piele, mi-a spus că tipii care Îl atacaseră pe Dabor Își mărturisiră fapta. Lucrând pe șantierul de lângă casa lui Heino, aceștia jefuiau oamenii care treceau pe acolo și peste o duzină de locuințe din zonă. Boris turnă un pahar de vodcăa, apoi adăugă că nu l-ar mira deloc să afle că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a treia, Pământ la orizont! Sunt vedeta trupei de teatru a clasei mele, fără mine nu-s în stare să facă nici un spectacol. Ah, au încercat într-un rând, când am avut o bronșită, dar mai târziu învățătoarea i-a mărturisit maică-mii că zău a ieșit un spectacol de mâna a doua. Vai, cum, cum poate să-și petreacă în bucătărie acele superbe după-amieze în care lustruiește argintăria, toacă ficat, îmi pune un elastic nou la pantalonașii scurți - și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
brunetul ei iubit care fusese căpitanul echipei, iar astăzi, ca s-o citez pe Sophie, e „cel mai mare fabricant de muștar din New York“. „Și m-aș fi putut mărita cu el, în loc să mă iau cu taică-tău“, mi-a mărturisit ea, și asta nu o dată. Ajunsesem să mă-ntreb uneori ce viață am fi avut eu și cu mama într-o asemenea eventualitate, iar asta se-ntâmpla, invariabil, atunci când tata ne scotea să luăm cina la bufetul din colț. Priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-a lăsat prinsă cu totul în mrejele dezmățului și uitării de sine care păreau să fi pus stăpânire pe toți agenții de asigurări și pe soțiile lor din această încăpere. Abia la desert, la salata de fructe, i-a mărturisit Doyle - pe care mama îl descrie ca „semănând cu Errol Flynn, și nu numai la înfățișare“ - ce anume băgase, de fapt, în gură. După care, și-a petrecut toată noaptea încovoiată deasupra closetului, vomitând. — Mi-am vărsat și kișkes de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cum se zice? Ei bine, unde mi-or fi fost mințile în după-amiaza când, venind acasă de la școală, am găsit-o pe maică-mea plecată și frigiderul aprovizionat cu o bucată zdravănă, purpurie, de ficat crud? Cred că ți-am mărturisit deja chestia cu ficatul pe care l-am cumpărat de la măcelărie și pe care l-am cordit în spatele în spatele unui panou publicitar în drum spre bar-mițva. Ei bine, vreau să mărturisesc totul până la capăt, Sfinția Ta. Că aia - ăla - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zdravănă, purpurie, de ficat crud? Cred că ți-am mărturisit deja chestia cu ficatul pe care l-am cumpărat de la măcelărie și pe care l-am cordit în spatele în spatele unui panou publicitar în drum spre bar-mițva. Ei bine, vreau să mărturisesc totul până la capăt, Sfinția Ta. Că aia - ăla - nu era primul pe care l-am avut. Pe primul l-am avut în intimitatea locuinței noastre, înfășurat pe pulă, în baie, la trei și jumătate - iar apoi, încă o dată, în dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
al doilea nume de sculptor ce nu aduce deloc cu un nume); profesorul nostru de educație plastică ne spune că cele două statui sunt „mândria orașului“ și pornim, doi câte doi, către picturile expuse în muzeul din Newark. Trebuie să mărturisesc că Washington mă lasă rece. De vină o fi calul, faptul că se sprijină de-un cal. În orice caz, e un goi. Lincoln e cu totul altceva! Îmi vine să plâng. Uite-l cum șade acolo, e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
copiilor mei. Orice ștunk cu o fereastră pictată are copii. Eu de ce să n-am? Eu duc mai departe numele familiei! — Ai băut prea multă bere la cină. Da, cred c-ar trebui să plec. Nu! Și i-am mai mărturisit o dată acestei fete despre care abia știam câte ceva și care nici măcar nu-mi plăcea cât de îndrăgostit sunt de ea. — „Îndrăgostit“ - ah, îmi dă fiori! - „îndrăgostiiiiiit“, de parcă prin simpla pomenire a acestui cuvânt aș fi putut produce și sentimentul invocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Anna ca obiect al dorinței Îl amuză și zâmbi. Anna Îi văzu zâmbetul și-i ghici motivul. Ea Îi spuse lui Herr Kolber: — Aveți grijă! Nu pe mine m-a vrut. El... Dar Josef Grünlich Îi preluă din mers acuzația: — Mărturisesc. Nu Anna este motivul pentru care am venit. Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber, și făcu un gest cu mâna stângă spre seif. Herr Kolber se Întoarse, cu revolverul ațintit spre podea, iar Josef Îl Împușcă de două ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Regretul meu pentru ceea ce-am făcut nu-i mai mic acum decât atunci, dar nu am convingerea iertării, nu am convingerea că există cineva care să ierte. Aproape că zâmbi disprețuitor la ultima idee: Să mă duc să-mi mărturisesc păcatele la casierul Partidului Social-Democrat? La pasagerii de la clasa a treia? Fața preotului Întoarsă În cealaltă parte, degetele lui ridicate, șoapta Într-o limbă moartă, toate i se părură brusc la fel de frumoase, la fel de valoroase și la fel de iremediabil pierdute ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ucigașului. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Hristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Vrem ca ucigașul să mărturisească la proces. Vrem să-l vedem în imaginile din sala de judecată, înconjurat de semenii săi. Detectivul este un păstor, și vrem ca ucigașul să se întoarcă la turmă, în mijlocul nostru. Noi îl iubim. Ne este dor de el. Vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încet, și zice: — Ce-ai de gând? Tot ce mi-a mai rămas, poate singurul mod în care-mi mai pot găsi libertatea, este să fac lucrurile pe care nu vreau să le fac. Să-l opresc pe Nash. Să mărturisesc la poliție. Să-mi accept pedeapsa. Trebuie să mă răzvrătesc împotriva mea. În loc să te urmez în paradisul tău, trebuie să fac lucrul care mă înspăimântă cel mai tare. Capitolul 40 Nash mănâncă un castron de chili. Stă la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ușă și-l invită pe Vlad într-o încăpere spațioasă, în mijlocul căreia, pe un schelet metalic, stă montată o instalație pilot pentru obținerea filamentelor-carbon. Închide ușa, apoi se apropie de Vlad și-i întinde mîna: Mihai Vlădeanu e numele meu. Mărturisesc că, deși locuim în același bloc, nu-l știu pe-al dumneavoastră. Vlad. Chimist. Lucrez la investiția pentru instalația de recuperare a deșeurilor. Trebuie să căptușesc cu plumb rezervorul înainte de-a-l monta și n-am sudor specializat. Se rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că mă-nghite Fă-i curte; ori o potolești, ori o întărîți mai rău. Nțt! face Vlad un gest de respingere. Mă liniștesc. De pe-acum?! rîde Mihai. Astea-s intenții pentru mai tîrziu. Poate... simte Vlad nevoia să se mărturisească, să-și reverse din bucuria așteptării -, nu știu cum va evolua, dar poate mă însor: o fată... minunată, am cunoscut-o prin vară, cînd am fost la Iași în delegație; oferă avantaje: condiție materială, origine extra, bătrînul ei, mare doctor ginecolog, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai o privire bănuitoare femeii. Dacă n-a venit să-mi ceară s-o las în pace pe Doina, ce vrea??" Te-am întrebat dacă vrei vodcă? arată Maria cu privirea spre sticla din mîna sa. Poftim?! A, da, mulțumesc! Mărturisesc surîde Mihai, ducînd paharul la gură că nu am băut niciodată din mîna ta... Bine-ai venit! Pentru ce-a venit aici?" se întreabă iarăși Mihai, sorbind vodca, aruncînd, ca din întîmplare, privirea spre Maria: o vede stînd liniștită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adevărat. Credeam că Theo ți-a spus. Dar dacă n-a făcut-o, te rog să uiți; n-aș vrea să am neplăceri. Puteți conta pe cuvîntul meu că n-o să afle. Dacă i-ai spune, ar însemna să-i mărturisești că am fost aici, nu? îi aruncă Maria o privire în care sclipește ironia așternută vizibil în colțul gurii. Te-ar face bucăți, fii sigur, dacă ar afla... Iar dacă mă mai înfurii, îl amenință ea cu arătătorul întins îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și 1-a înfipt adînc în suflet, să aibă la ce se gîndi cu drag în clipe de răstriște, să aibă ce blestema pînă la ură împătimită cînd, cuprinsă de disperare, lăsîndu-se pradă bigotismului, cădea în genunchi pe cimentul Mitropoliei, mărturisind în gînd marele ei păcat, rugîndu-se lui Dumnezeu să o ierte, plătind adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară, ca atunci seara, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
închiriase mașina în după-amiaza aceea: era Dan; apoi lucrurile s-au legat repede... L-au găsit pe Dave 2 în apartament, încă inconștient... au găsit și sperma în curul mort al lui Dan... au comparat mostrele... bingo! Cealaltă Carol a mărturisit că îl văzuse pe Dan după-amiaza, îndreptându-se către tabăra vagabonzilor. Bietul Dave 2! În mod clar, era o victimă a împrejurărilor, dar poate că... he, he, ar fi trebuit să exerseze mai mult... tăierea împrejur. Probabil că toți ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ocazia să-l vedem pe doctorul Margoulies la el acasă. Poate că nu era tocmai drăguț. De fapt, nu era deloc drăguț - egoist, dominator, agresiv și duplicitar. Dar conștiincios, da - de o conștiinciozitate orbitoare și dureroasă, așa cum, fără îndoială, putea mărturisi și Naomi. În definitiv, cine altcineva decât Alan ar fi putut să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din cerul murdar. Bull respira greu și precipitat. Era singur pe lume, își dădu el seama. Rupt de ceilalți, incapabil să-și mărturisească adevărata natură. Oh, de ce îi permisese lui Alan să-l seducă? Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, s-ar fi putut adresa Autorităților Abilitate. Bull își dădea seama că e imposibil să fie complet singur în situația aceea nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-l ia în seamă. Dus era acel Űbermensch care condusese vesel până la Wincanton; dus era și amantul lui Sybil; dus și Bunul Doctor, sfântul în devenire. Alan se gândea să meargă la șeful cabinetului, doctorul Fortis, și să-i mărturisească totul. Despre vaginul lui Bull și despre reacția pe care o avusese el. Despre lipsa de etică. Era imposibil ca acesta să fie lucrul cel mai nefiresc de care să fi auzit, nu-i așa? Poate că va fi apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dintre ei cu un mariaj. Exact la fel se petreceau lucrurile când pe Naomi o deranja ceva. Alan era nevoit să petreacă o groază de timp ca să-i câștige încrederea, să scoată sunete empatice până când ea se hotăra să-i mărturisească ce lucru neînsemnat din ziua aceea o supărase într-atât. — Am avut o zi de rahat. Bull încă bolborosea deasupra paharului de sherry. Picăturile care îi umezeau buza de sus erau complet neatrăgătoare și la fel erau și ochii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]