3,107 matches
-
nu se arate înainte de a vorbi lui Elliott și celorlalți. Dar nu voia încă să părăsească Gorgzidul. Reveni în bibliotecă și examină distorsorul. Ca și cel din refugiu era un aparat cu comandă unică. Părea logic să vadă unde ajungea. Manevră levierul. * Se pomeni într-o mică debara. Într-un colț se aflau niște stive de lăzi de metal, mai multe etajere. O ușă închisă părea singura intrare normală. Nici un alt distorsor în afara aceluia de care se servise. Memoriză rapid o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
opri și, întorcându-se, arătă spre distorsorul prin care Gosseyn venise de pe Yalerta. - Unde duce? întrebă el. Gosseyn îi spuse și el încuviință. - Mă gândeam eu, dar nu puteam să fiu sigur. Pentru a te servi de el, trebuie să manevrezi o comandă la distanță pe care nu am reușit să o descopăr. Să-l audă pe Crang punând o întrebare despre ceva ce el nu cunoștea, iată o experiență inedită pentru Gosseyn. Până să pună și el o întrebare, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a lungul fiecărui perete, înarmați cu lănci, scânteietoare și stindarde dintr-o țesătură prețioasă. Astfel se termina ritualul preliminar în vasta criptă a Zeului Adormit. În momentul decisiv, Gosseyn-Ashargin puse mâna pe levierul de control al distorsorului. Înainte de a-l manevra, privi în jur o ultimă dată cu ochii lui Ashargin. Era ferm hotărât să treacă la acțiune, dar se forță să mai observe încă spațiul în care urma să acționeze. Invitații erau strânși în apropierea ușii. Erau preoți, sub îndrumarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prăbușire, din care ne salvam în fiecare zi, unul pe celălalt lacrimile de bucurie, cristalizate toate în statuete și așezate cu grijă în vitrina dragostei noastre scrisul poemelor peste salata caesar și supa de linte din meniul de room service. manevrez, cu ochii închiși, toate jucăriile noastre în picioare, lipită de bara de metal rece, care ne desparte pentru încă foarte puțin. șase în primul loc: treizeci de fetițe cu cap de crizantemă te ajută să îmbraci rochia de cearceaf alb
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
au urmat și, desigur, a propriului trecut, unul plin, așa cum am mai spus, de lacune remarcabile. Nici măcar n-a apucat să-i simtă vaginul sau chestia. Degetele lui ca rădăcinile de ghimbir abia dacă-i atinseseră sfârcurile ascuțite, în timp ce ea manevra recipientul de plastic sub orificiul ce bolborosea. Dave 2 terminase înainte chiar să i se fi întărit ca lumea, un astfel de efect avea afrodisiacul asupra unui bărbat pentru care idealul sexual era Jenny Agutter în Railway Children. Simțise mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care îi avea, fu copleșit de neliniște. Era altceva decât teama care îl stăpânea atunci când era atins de persoane străine sau trebuia să se dezbrace în fața lor. În asemenea situații, teama lui ascunsă era că aceștia ar putea să-i manevreze penisul ca pe o minge de rugby. Și nu-și putea închipui nimic mai jenant decât o erecție involuntară provocată de atingerea unui bărbat, cum era doctorul Margoulies. Dar frica de acum era diferită. Era teama de ceva care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
caz, probabil că povestea noastră ciudată ar fi fost cu totul alta. Cele două orgasme îl cuprinseseră din ambele părți. Unul se datorase mișcărilor de penetrare ale lui Alan, iar celălalt atingerilor empatice și experte cu care tot Alan îi manevrase scula. Deși atât de diferite ca natură și origine, cele două găsiseră o cale de unificare, ca Skaggerack și Kattegat, cu Bull pe post de Iutlanda. Din păcate, trebuie totuși să spunem că, deși pentru Bull sentimentul acesta aducea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de fapt? A zeci și zeci de maimuțe, e posibil? E posibilă o asemenea groază? Da, asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi trebăluiesc într-un dans cumva larvar, nemaivăzute și șobolănești primate joacă în fața ochilor mei, manevrându-și articulațiile în mod grotesc, prosternându-se în fața a nu-mi dau seama încă ce, emanând în același timp miasmele începutului lumii! Precum dracii cei mai crunți se învârt ca dementele, lăsând expresii cu mult mai scârbavnice decât cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mă-nvețe el cum se trage, dar eu nu mai eram atent la ce-mi spunea, țineam în mână arma, era grea și foarte rece, înainte credeam că pistoalele sunt mult mai ușoare, nu-mi imaginam cum s-ar putea manevra unul ca ăsta cu mare repeziciune, între timp bunicul m-a întrebat ceva, însă n-am auzit ce anume, pentru că luasem la ochi ceasul de pe perete, imaginându-mi ce-ar fi dacă i-aș slobozi un glonte-n mijloc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a amestecat cu mirosul de pământ, era foarte puternic, între timp canistra se golise, caporalul a aruncat-o cât colo și a căzut pe spate, placa ajunsese la capăt, deodată s-a făcut liniște deplină, Jancsi n-a mai manevrat gramofonul, ne-am oprit și noi, amețeam, totul se învârtea în jurul meu, de parcă aș mai fi dansat încă, pământul mi se ondula sub picioare, abia mai puteam să stau drept, se clătinau și ceilalți, se bălăngăneau înainte și-napoi, aburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asupra sa; câinele îl mușca de picioare, iar calul îl izbea cu copitele. În același timp, șoimul zbura pe deasupra capului său și al lui Rabican, atacânducu ghearele și cu aripile, astfel încât calul, cuprins de frică, a devenit cu neputință de manevrat. In clipa aceea sunete de surle și trâmbițe se ridicară din vale vestind că Alcina pornise, împreună cu toți oamenii săi în urmărirea cavalerului. Rogero simți că nu mai avea vreme de pierdut, dar din fericire și-a amintit că avea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
martori... Singurul prieten care îi vizita des era Tatius Sabinus, care asistase cu oroare la procesul împotriva istoricului Cremutius Cordo. Sejanus îi porunci unui senator, legat de el din motive prea puțin onorabile, să-l invite pe Sabinus, să-l manevreze bine și să-i câștige încrederea. Senatorul se conformă și, în spațiul liber dintre acoperiș și tavanul cu ornamentații al sălii, strecură printr-un chepeng trei senatori, care se întinseră acolo, martori inatacabili pentru a transforma dialogul în complot. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nu o făcuseră niciodată. Păru că nu a auzit nimic. De fapt, după neîncrederea și suspiciunile din primele zile, toți se liniștiseră: credeau că avea o inteligență mediocră, că era inert, docil, ba chiar de-a dreptul stupid, ușor de manevrat, moștenitorul ideal. Între timp Livia se oprise și se așezase încet - îl zărise și-i făcuse semn să vină la ea. Când fu destul de aproape ca să-i audă glasul slab, îi zise: — Grădinița asta îi plăcea foarte mult divinului Augustus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zeilor care îi apăraseră viața. — S-a apărat singur, comentă Callistus, pentru prima oară speriat - și îngrijorat - că nici măcar el nu avusese știință de cele întâmplate. În public însă luă parte la ritual cu vădită emoție. Senatorul Valerius Asiaticus, care manevra acum sute de voturi în Senat, comentă împreună cu tovarășii săi pe coridoarele Curiei: — Proștii mor întotdeauna de propria lor mână. Cum putea crede că soldații și-ar risca viața pentru a urma niște indivizi ca Lepidus și Gaetulicus? Și adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ce greșeală am făcut în acea zi de martie“, se gândea senatorul Valerius Asiaticus privindu-și prietenii care discutau agitați. „Am ascultat de vorbele unui bețiv vulgar ca Sertorius Macro și am crezut că va fi o joacă să-l manevrăm pe «băiat». Din cauza calculelor greșite, Macro și-a pierdut viața și, dacă lucrurile merg tot așa, ne-o vom pierde și noi.“ Ședea deoparte și, cu luciditatea pe care ți-o dă ura, evalua, așa cum ar fi făcut un istoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și toți râdeau de stângăcia cu care le inoportuna pe tinerele sclave străine sau pe soțiile uluite ale prietenilor săi apropiați. Un om care, de data aceasta, nu avea să le creeze probleme senatorilor și - simbol inept și ușor de manevrat - avea să lase puterea celor două facțiuni în care Senatul era împărțit de aproape o sută de ani. Viitorul avea să confirme calculele lui Callistus. Acesta îl prinsese în capcană pe bătrânul Claudius în ziua în care îi șoptise afectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cabine erau deseori folosite în aceste scopuri, dar și că eu și Catherine vom exploata experiența pentru propriile noastre plăceri complicate. Șezând în mașină lângă soția mea, am plimbat degetele pe tabloul de bord, am răsucit cheia în contact, am manevrat schimbătorul de viteze, vârându-l într-a-ntâia. Mi-am dat seama că-mi modelam reacțiile față de mașină exact așa cum o atinsese Karen pe Catherine. Erotismul posac al acesteia, distanța elegantă pe care-o așezase între vârfurile degetelor și sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unde o femeie tânără și plăcută, care, discutând cu mine despre starea industriei filmului, a început să-mi fotografieze genunchii. Mi-a plăcut conversația cu ea, contrastul dintre vederile ei idealiste asupra filmului comercial și felul degajat în care-și manevra aparatura aceea bizară. Ca la toți tehnicienii de laborator, era ceva sexual în sens clinic legat de corpul său durduliu îmbrăcat în halat alb. Brațele ei puternice mă răsuceau, aranjându-mi picioarele de parcă aș fi fost o uriașă păpușă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fixat în acele câteva minute cât i-am așteptat în parcarea doctorilor pe Seagrave și pe Helen Remington. Stând lângă el, am simțit cum ostilitatea mea face loc unei anume deferențe; poate chiar a unui fel de servilism. Felul cum manevra el mașina dădea tonul întregului său comportament: rând pe rând agresiv, distrat, sensibil, neîndemânatic, absorbit și brutal. Lincolnul își pierduse viteza a doua a schimbătorului automat - fusese smuls, după cum explicase Vaughan mai târziu, în timpul unei întreceri de viteză cu Seagrave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Western Avenue, ni se întâmpla să blocăm traficul de pe banda de viteză, așteptând ca transmisia schiloadă să ne permită să trecem de la douăzeci de kilometri la oră la o viteză superioară. Vaughan se putea comporta ca un fel de paraplegic, manevrând cu bruschețe volanul ca și când s-ar fi așteptat ca mașina să fie dotată cu comenzi pentru invalizi și ținându-și picioarele inerte când ne apropiam cu viteză de spatele unui taxi oprit la semafor. În ultimul moment, frâna cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu penisul mare vizibil în prohabul strâmt al jeanșilor. Ultimul grup de fotografii o înfățișa pe tânăra femeie într-un scaun cromat cu rotile, împinsă de-un prietenă peste peluza împrejmuită de rododendroni a unui azil; apoi tânăra care-și manevra singură vehiculul la o întrecere cu arcul; în cele din urmă, aceeași tânără care lua primele lecții la volanul unei mașini pentru invalizi. Văzând expresia ei meditativă în fața complexului sistem de frâne și a schimbătorului de viteze cu manete, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ochi lipsiți de inteligență. Cu privirea fixată la opt centimetri deasupra capului meu, aceasta întrebă, arătând spre mine cu poșeta de plastic: - Poate să conducă? - Sigur; nimic nu face o mașină să meargă mai bine ca niște păhărele de băutură. Manevrând sticlele de vin ca pe niște haltere, Vaughan le făcu semn femeilor să urce în mașină. Când a doua (păr negru scurt, șolduri înguste de băiat) deschise portiera pasagerului, Vaughan îi dădu o sticlă. Ridicându-i bărbia, îi vârî un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
depărtându-i fesele ca să-i expună anusul în lumina galbenă ce umplea mașina. Am ajuns la capătul pasajului superior. Strălucirea roșie a stopurilor de frână ardea aerul nopții, învăluind imaginea lui Vaughan și-a tinerei femei într-o lumină trandafirie. Manevrând mașina, am condus pe rampă în jos către intersecție. Vaughan schimbă tempoul mișcării sale pelviene, trăgând-o pe femeie peste el și întinzându-i picioarele de-a lungul picioarelor sale. Stăteau pe diagonala banchetei din spate, Vaughan luându-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
începu să-i curgă saliva din gură ca dintr-un robinet. Conducând încet pe străzile tot mai întunecate ale cartierelor rezidențiale de la sud de aeroport, m-am uitat peste umăr cum Vaughan o învârtea pe femeie pe bancheta din spate, manevrând-o cu coapsele puternice. Violența și furia i se întorseseră. După orgasmul lui, femeia se trânti pe spătarul banchetei, lăsând sperma să picure pe vinilinul umed de sub testiculele lui Vaughan, trăgându-și suflarea în vreme ce-i ștergea urmele de vomă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
romanul corintic” (1998, p. 532). De notat lovitura subtilă, subliminală: invocarea lui Livius Ciocârlie, un „precursor” inclusiv în raport cu Marin Mincu pe terenul autohton al teoriei textului... Ceea ce se remarcă imediat este faptul că atît Marin Mincu, cît și N. Manolescu manevrează în mod diferit conceptul de „text” ca discurs de legitimare și autoritate critică. Primul îl folosește în sens „textualist”, dincolo de convențiile clasice de specie și gen: pentru Marin Mincu, textul urmuzian nu e a fi nici roman, nici schiță, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]