16,589 matches
-
un studiu de variantistică, puțin practicat la noi. În dosarul fiecărui volum sunt cuprinse: edițiile, bibliografia prozelor scurte sau a fragmentelor de roman publicate în presă, mărturisirile autorului despre carte, receptarea critică la momentul apariției și variantele. Întrucât nu există manuscrise (distruse de autor sau pierdute), operațiunea nu a fost foarte dificilă. Dar sunt de reținut și de studiat mulțimea variantelor, diferențele din volume față de versiunile publicate în presă. Editoarea face o mențiune specială pentru microromanul Lunga călătorie a prizonierului, deposedat
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
numeroși oameni de cultură din Cluj. Au avut loc întâlniri cu scriitori valoroși, precum scriitorul prof. dr. Mircea Popa, Ioan Barbu, Constantin Zărnescu (cu cartea Evocare: Centenarul „Păsării Măiestre”) și Constantin Mustață (cu cartea România trădata și Comoara dintr-un manuscris regăsit după 66 de ani) - de prof. dr. Ioan Bozdog - volum îngrijit de Constantin Mustață). Să amintesc pe scurt, autorii și cărțile lansate sau prezentate la istorică Joie Culturală TEMCO din 7 octombrie: De sub tăvălug, de Ilie Tudor (tatăl marelui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sau Dora Mezdrea apar acum: Neliniștea metafizica, Între ziaristica și filosofie, Publicistica dintre 1909 - 1923, Scrisori și memorii, Corespondență de dragoste. Numărul 7, din septembrie 2003 al revistei Rost - manifest românesc este dedicat în întregime lui Nae Ionescu iar un manuscris al lui Mircea Vulcpnescu este tipărit sub titlul Nae Ionescu așa cum l-am cunoscut. În exil, harnicul editor Gabriel Stănescu, din Atlanta, Georgia, reditează Îndreptarul Ortodox și compilează volumele: Nae Ionescu în conștiința contemporanilor săi și Mircea Eliade: File despre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
fără a prejudicia dimensiunea filologică obligatorie (căci criticii și istoricii literari, se știe, nu se mulțumesc, în cazul ineditelor, cu textul de bază). Profesorul Zaharia a optat pentru o modalitate care împacă ambele exigențe: pe baza unui studiu aprofundat al manuscrisului este stabilit textul de bază, iar variantele sunt trimise la sfârșitul cărții, într-un capitol separat, de note. Simplitatea soluției ascunde, însă, o muncă migăloasă și, în același timp, de înaltă competență filosofică și literară, ca și o lungă familiarizare
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
cărții, într-un capitol separat, de note. Simplitatea soluției ascunde, însă, o muncă migăloasă și, în același timp, de înaltă competență filosofică și literară, ca și o lungă familiarizare cu opera cioraniană. Căci nici volumul Razne nu se găsește, în manuscrisul aflat în Biblioteca Literară Jacques Doucet, într-o formă definitivă, ci așa cum l-a abandonat autorul, undeva între jumătatea anului 1945 și începutul lui 1946, când va începe prima versiune, intitulată Exercices négatifs, a viitorului Précis de décomposition. Pe baza
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
dacă Emil Cioran n-ar fi decis că e zadarnic să mai continue a scrie, în Franța, în limba română și ar fi publicat el însuși textul, acesta ar fi arătat altfel. Însă versiunea lui Constantin Zaharia este fidelă față de manuscris, singura certitudine care ne-a rămas, în absența unei versiuni definitive. Ediția de față interesează în cel mai înalt grad istoria literară, pe mai multe planuri ale acesteia. Căci momentul ’45-’49, în biografia cioraniană, coincide cu perioada comunizării accelerate
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
furnizat un certificat de botez care să-l pună la adăpost, în fine, cifrele de pe braț, precum acelea ale deținuților din lagăre, Kosinski și le-a imprimat singur mai târziu, ele fiind cele de la încuietoarea geamantanului în care își ținea manuscrisele.
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
din Băiuțeii (semnat împreună cu Matei Florian) și nici fantezia Zilelor regelui. Scris cu finețe și mare atenție la ritmul și muzicalitatea frazelor, romanul folosește însă prea multe «prefabricate». Nu doar structura alternanței a două voci, din care una aparține unui manuscris, dar și tipurile de istorii sunt cumva deja folosite, comune, nu le aduce suficiente variații, par preluate și expediate: intelectualul arestat de comuniști, exilat pe șantier și pus apoi în fața recrutării ca informator; relația afectată de viața gri din comunism
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
pui în lesă»” (pp. 141 - 142). Cam așa și cu Toate bufnițele, care e un roman cu subiect volatil în cel mai înalt grad: e de-ajuns să-i aplici o grilă rigidă pentru a-l sufoca. Chiar denunțarea convenției manuscrisului găsit (de fapt, dăruit) reprezintă tot o formă de rigorism critic extrem. Încă o dată, subtilitatea ireductibilă a lui Filip Florian le alunecă din mâini cronicarilor. E drept că bătrânul Emil îi dăruiește similitestamentar ucenicului său într-ale prieteniei un caiet
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
un juriu compus din Al. Rosetti, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius, Camil Petrescu, Petru Comarnescu. Așadar, o elită a literelor noastre... Neșansa l-a urmărit pe fostul „lup de mare” și mai tîrziu, cînd, în anii ’60, i-a oferit manuscrisul în cauză tînărului M. N. Rusu, redactor pe atunci la Luceafărul și comentator al „premiilor literare românești” de odinioară, în Cronica ieșeană. „Dezghețul” politic era limitat... Recitind azi textele mai mult decît sexagenare, constat caracterul lor sever, cu ascuțișuri și
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
ca mecanic într-un atelier auto, apoi o vreme într-o agenție de asigurări, într-o tipografie, străbătând un drum greu până ce a pătruns în lumea literară., primul său roman Terra do Pecado (Pământ al păcatului) a fost în 1947. Manuscrisul următorului său roman - Claraboia (Lucarna) - terminat la vârsta de 30 de ani, s-a rătăcit la Editura Carrinho, de unde l-a recuperat în ultimii săi ani de viață și i-a apărut postum. Culmea este că Editura Carrinho este cea
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
sale de mare succes - 44 de titluri, traduse în 37 de limbi, printre care și româna. Expoziția prezintă modul în care acest prinț al literaturii lusofone și-a creat rădăcinile literare, punându-și temeliile viitoarei sale străluciri. Această colecție de manuscrise, documente, prime ediții, apărute în Portugalia, dar și în diverse colțuri ale lumii, îl poartă pe vizitator printr-o instructivă călătorie în creația literară a lui José Saramago, dar și în contextul ideologic și social al epocii. O serie de
Fundația „José Saramago“ – Lisabona Expoziția „Sămânța și roadele“ by Ma () [Corola-journal/Journalistic/4018_a_5343]
-
o capodoperă, un roman care, întocmai ca Don Quijote, avea să împartă în două istoria prozei în limba spaniolă. Totuși, în pofida încrederii depline în talentul bărbatului ei, Mercedes Barcha nu părea la fel de convinsă când s-au dus la poștă să trimită manuscrisul editurii din Buenos Aires. După mai multe luni în care vânduseră și amanetaseră aproape totul, ajunseră ca niște naufragiați ai supraviețuirii zilnice. García Márquez n-avea să uite imaginea lui Mercedes căutându-și în geantă câțiva improbabili pesos mexicani, atunci când funcționarul
Dasso Saldívar Gabriel García Márquez. Călătorie spre obârșie by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3060_a_4385]
-
vechiul oficiu poștal, plini de speranță și disperare, de siguranță și nesiguranță, dar fericiți și ușurați fiindcă îi dăduseră drumul să meargă singură uriașei plăsmuiri din coșmarurile lor. Mercedes, care încă nu îl citise (căci ea nu obișnuiește să citească manuscrise), îi spuse bărbatului ei: „Ascultă, Gabo, tot ce ne mai lipsește acum e ca romanul să fie prost”. Deși, cu două luni înainte, mărturisise că „a scrie cărți este o meserie sinucigașă”, în realitate scriitorul din Aracataca nu fusese niciodată
Dasso Saldívar Gabriel García Márquez. Călătorie spre obârșie by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3060_a_4385]
-
îi făcea o mărturisire dramatică, într- un interviu din 2006, lui Gabriel Argeșeanu: "Cred, în sinea mea, nu puțin, ci mult, că în mod cert a fost omorât". Unul dintre marile mistere de după moartea lui Preda e dispariția mai multor manuscrise pe care scriitorul le păstra într-o valiză depozitată la Editura Cartea Românească. În seara zilei de vineri, 15 mai 1980, în jurul orei 21.00, un taxi îl lua pe Marin Preda din poarta Editurii Cartea Românească, al cărei director
Marin Preda - 34 de ani de la moartea suspectă a scriitorului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30662_a_31987]
-
zile n-am primit scrisori. Mi-a trimis o fotografie luată pe plajă și a făcut „grevă“. Lucrez ca și înainte, citesc în limba franceză, citesc pe Montaigne și sunt încântat. Ce bine au scris clasicii francezi. Scriu și refac manuscrisul Stăpânul veacului, transcriu și șlefuiesc nuvelele mele pentru traducerea în franceză. Marele Arhimede este deja tradus. Am planuri multe. În primul rând mă grăbesc cu un scenariu, ca să vă trimit bani. La aceasta mă gândesc mult tot timpul și voi
Leon Donici – contribuții biografice by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3558_a_4883]
-
Sotheby’s pe 26 noiembrie, un secol și 13 zile de la publicarea la Grasset a celebrei opere, contra unei sume apreciate că mergând de la 100.000 la 150.000 de euro. Un comentator francez care a avut acces la prețiosul manuscris remarcă grijă enormă cu care Gide și-a cântărit fiecare cuvânt. Scrisoarea ar fi avut trei variante, ultima fiind cea definitivă, bruionul fiind, probabil, a doua. Cum s-a putut înșela Gide? El însuși mărturisește a fi avut prejudecată că
Un manuscris de 150.000 de euro () [Corola-journal/Journalistic/3077_a_4402]
-
s-o compun în vacanțele Paștilor viitoare. În al doilea, aș publica în coloanele revistei d[umnea]v[oastră] primul capitol al Manualului de Istoria Artelor, pe care îl prepar în acest moment. În acest capitol, de vreo 3-4 pagini manuscrise, vorbesc despre „ce este arta și metodele istoriei artei”. Această bucată e gata și v-aș putea-o trimite numaidecât. Vă rog să-mi spuneți ce preferați și primiți salutările mele cele mai deosebite, O. Tafrali [Domniei sale domnului director al
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
veți îngădui, vă vom trimite, de asemenea, când va apărea, vol[umul] II din Istoria Artelor, care se află sub presă încă din ianuarie trecut, precum și studiul meu Dionysopolis 3, care cred că va apărea în curând la Paris, unde manuscrisul se află de vreo doi ani, la Zenthner. Primiți, vă rog, asigurarea deosebitului meu respect. O. Tafrali * Iași, 6 septembrie 1927 Mult onorată doamnă, Scrisoarea d[umnea]v[oastră], trimisă la Iași, am primit-o la Mangalia, unde timp de
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
care o sufăr de 14 ani de zile! E de ajuns! Vă sărut mâinile și vă mulțumesc călduros. Soția mea vă trimite complimentele sale. Transmiteți, vă rog, cele cuvenite întregii familii. Eu plec diseară la Paris pentru a consulta câteva manuscrise. Mă întorc la 15 octombrie în țară. Al d[umnea]v[oastră] devotat, O. Tafrali [P.S.] Adresa la Paris: O. Tafrali cher M[onsieu]r L. Quentin, 5, Rue Pierre Lescot, 5, Paris. Note Originalele celor patru epistole, necunoscute până
Oreste Tafrali și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3605_a_4930]
-
tră]. 1. Am transformat romanul Slutica 2 în piesă de teatru și am impresia că este foarte reușită (lăsând la o parte la fausse modéstie)3. Dar eu nu știu cum se procedează pentru a o prezenta la teatru, ca să nu pierd manuscrisul și, totodată, să fie citită piesa. Înainte de a mă adresa oricărei alte persoane, m-am gândit la d[umnea] v[oa]s[tră], ca să vă rog să-mi dați un sfat îndrumător. 2. Am în manuscris O viață a lui
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
teatru, ca să nu pierd manuscrisul și, totodată, să fie citită piesa. Înainte de a mă adresa oricărei alte persoane, m-am gândit la d[umnea] v[oa]s[tră], ca să vă rog să-mi dați un sfat îndrumător. 2. Am în manuscris O viață a lui Hristos 4 așa cum mi l-a lămurit sufletul și cugetul meu. Cred că acest studiu răspândit în lumea materiei va atrage pe mulți întru ale spiritului. Tipografia M[ănăsti]rii Neamț îmi cere 40.000 lei
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
flămânzi, bolnavi și care n-au cu ce răspunde, dându-ți înapoi masa ta”. Așa încât am amânat „marele eveniment” pe care vulgul și vulgaritatea îl vulgarizează. Cu Slutica mea socotesc că nu s-a făcut nimic. Rog să cereți înapoierea manuscrisului în dublul său, când vi se va comunica sentința, pe care eu, totuși, nu vreau s-o consider fără drept de apel. Multe salutări din adâncul inimii mele recunoscătoare. Trebuie să știți că de cum vom intra în iunie nu veți
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
aprobării mitropolitului Moldovei și Bucovinei, Pimen Georgescu, dată în noiembrie 1928, Irina Lecca se stabilește în calitate de monahie la Mănăstirea Văratec. 2. Irina G. Lecca - Slutica. Roman. Botoșani, 1925, 130 pagini. 3. Falsă modestie. 4. Nu a fost publicat până acum. Manuscrisul se află în Biblioteca Mănăstirii Văratec. 5. Liviu Rebreanu era pe atunci director al Teatrului Național din București. Există două epistole ale lui Liviu Rebreanu către Ioan Bianu privitoare la manuscrisul piesei de teatru Slutica de Irina Lecca. [Scrisori către
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]
-
Falsă modestie. 4. Nu a fost publicat până acum. Manuscrisul se află în Biblioteca Mănăstirii Văratec. 5. Liviu Rebreanu era pe atunci director al Teatrului Național din București. Există două epistole ale lui Liviu Rebreanu către Ioan Bianu privitoare la manuscrisul piesei de teatru Slutica de Irina Lecca. [Scrisori către Ioan Bianu. Volumul 4. Ediție de Marieta Croicu și Petre Croicu. București, Editura Minerva, 1978, p. 77-78. Documente literare]. 6. Ioan Hrisostom (Gură de Aur), teolog, predicator, episcop de Constantinopol (398-401
Însemnări despre prozatoarea Irina Lecca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3465_a_4790]