128,667 matches
-
de oameni reglementează obligatoriu producția de oameni", scrie Smith, în 1776. În analizele clasice, factorul demografic e considerat dintr-un punct de vedere strict cantitativ. O populație numeroasă reprezintă o cantitate de mână de lucru importantă care este asimilată unei mărfi oarecare. Valoarea muncă determină valoarea mărfurilor și pe cea a factorului muncă. Totuși, meritul autorilor este de a uni factorii demografici și economici pentru o descriere globală a dinamicii economice. Succesorii lor le vor abandona demografilor dinamica populațiilor ca să se
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
oameni", scrie Smith, în 1776. În analizele clasice, factorul demografic e considerat dintr-un punct de vedere strict cantitativ. O populație numeroasă reprezintă o cantitate de mână de lucru importantă care este asimilată unei mărfi oarecare. Valoarea muncă determină valoarea mărfurilor și pe cea a factorului muncă. Totuși, meritul autorilor este de a uni factorii demografici și economici pentru o descriere globală a dinamicii economice. Succesorii lor le vor abandona demografilor dinamica populațiilor ca să se concentreze asupra dinamicii economice admițând exogenitatea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mă confirmă printr-o voce sintetică, iar cu omul obișnuit, văzător, comunică prin tușul virtual al ecranului. Aceluiași cititor Îi transmite el mesajul odată cu fila ițindu-se Înnegrită din imprimantă, pe mine lăsîndu-mă undeva În urmă, În locul mește șugarului de care marfa, odată croită, se Îndepărtează - spre nostalgia lui și spre confortul altora. Nu e mai puțin ade vărat că, dintr-o altă imprimantă, pe o hîrtie mai groasă, pot să scot și pentru mine textul formulat Într un sistem de puncte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
loc mai aparte unde muzicienii, după ce cîntau la concerte contractate, se retrăgeau pentru niște minunate jazz sessions În Pivnița lui Lewandowsky... — Cum?! am tresărit eu sărind În picioare. — Pivnița lui Lewandowsky, un basement mare care fu sese cîndva depozit de mărfuri... — Vreți să repetați, pivnița cui?... — A lui Lewandowsky, my friend, vreun polonez, bag seama, o foloseau pictorii pentru expoziții, noi pentru muzică, studenții pentru trăsnăile lor cu teatrul cu măști ori fără măști, mă rog, avea o acustică foarte bună
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gomboți cu prune bine tăvăliți prin pesmet și o tavă de haioșe. Greu a fost numai cu varza acră. PÎnă n-a bătut bucovineanul Întregul Chicago de la o margine la alta ca să dea de niște sîrbi la care a găsit marfa, nu s-a lăsat. Atunci a putut apărea și curechiul umplut, altfel vorbind, sarmalele. Pomeanului și nevestii-si nu le-a fost ușor să se despartă de obștea lucrătorilor de la basul cel iriș. Au plecat pînă la urmă, la fel
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar de acolo, pe vapor, spre America. Își convinsese de asta și camaradul. Dar, cînd muscalii s-au apucat să dea foc satului, au ieșit amîndoi din ascunzătoare și s-au predat. Rușii i-au Înghesuit În niște vagoane de marfă, Împingîndu-i spre răsărit. I-au tot tîrÎt așa din gară În gară, pînă cînd, deodată, pe o tablă, Într-o haltă, Gheorghe a putut citi cuvîntul „Europa“. La un minut de mers hodorogit, pe dinaintea ferestrei vagonului s-a scurs o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sporirii afacerii cu pensiunea o silise să țină socoteli, așa că-și Însușise mai Întîi cifrele, apoi și literele. Scria Însă extrem de greu ori Îi punea pe alții s-o facă În locul ei. Sigur e că citea, cel puțin etichetele de pe mărfuri. Evoca apoi scrisorile pri mite de acasă la Chicago, În timpul celei de a doua șederi În Illinois. Pe mine mă verifica la scris În clasa Întîi și-mi atră gea atenția că bețele de la b-urile și de la d-urile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cuvîntul dat. Lumea se construia prin strîngeri de mînă, nimeni nu avea nevoie de cereri scrise ori de corespondență. Nu o văd pe Floare trimițîndu-i scrisori de afaceri lui O’Leary. În America și-o fi scrijelit numele și prețurile mărfurilor, nu mele cîte unui client nou, Întotdeauna cu litere limpezi, mari și de tipar ca pe frontispiciile firmelor. Am credința că cele două propoziții, dintre care ultima neterminată, din fragmentul de misivă către fiica sa constituie singura ei strădanie epistolară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de tristă reputație, care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă să-i ofere această sumă, el a închis pur și simplu „marfa” într-un seif din New York mai bine de zece ani de zile. Schimbările de temperatură și umiditatea - într-un cuvânt, condițiile total improprii de conservare - au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
textelor grecești sau latinești din... engleză rimează cu impostura. Răspunsul m-a șocat prin angelisul său iresponsabil: „Noi”, îmi replica editorul respectiv, „anunțăm că textele sunt traduse din engleză ori din franceză, așadar avem conștiința împăcată”. Cumplit este că această marfă de mâna a treia sau a patra se caută, se cumpără, se consumă. Aceste pseudoediții subminează edițiile corecte, științifice, serioase, creând o „piață neagră” pseudoculturală. Mulți editori români nu au cea mai elementară noțiune de garanție culturală. A citi, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu se găsea. Într-un târziu, un copil și-a adus aminte de ce-i spusese străbunicul: că, pe vremea lui, clădirile acelea frumoase cu turnuri înalte, unde te plimbi cu mașina și mănânci cartofi prăjiți la pungă, unde se vând mărfuri de soi (dar pe care acum nu le mai cumpără nimeni), unde se schimbă și se împrumută bani și unde, din când în când, se țin concerte, ei, bine, în clădirile acelea fusese altădată locuința cuiva care era Tatăl nostru, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
prefăcându-se mai mult că umblă după o anumită lenjerie, cu arcuiri de trestie, s-a Întors cu trei pachete. ― Acestea sunt seturile de lenjerie și hăinuțe pentru nou-născuți „bărbați”: pentru noapte, pentru zi și pentru plimbare - a prezentat ea marfa, cântat... Cu gesturi delicate, i-a arătat fiecare element al Îmbrăcămintei nou-născutului, căutând să prindă ochii lui Gruia. El, Însă, cu greu reușea să-și refugieze privirea În vreo „admirație” mimată a vreunui obiect... Ochii Îi fugeau involuntar la deschizătura
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am pornit să Înaintăm și mai atenți. Cu pași de pisică, ne apropiam de gară. În preajma ei se auzea mișcare de trenuri. Din când În când, vedeam câte o garnitură de marfă care făcea manevre, lăsând câte un vagondouă În fața grupului de magazii. Se auzea și câte o tuse răzbită de locomotivă. Asta ne spunea că se urnește din loc o garnitură grea... Aici era capăt de linie și magaziile deserveau mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o Încercare nebunească. Dar”... Așa Îmi zbârnâiau gândurile, În timp ce trebuia să fiu atent și la drum. În zilele următoare - de fiecare dată când eram la gară - Îmi făceam de lucru pe lângă tractor, dar ochii erau ațintiți la mișcarea garniturilor de marfă de lângă rampa de Încărcare. Mai Învățasem ceva rusește - Vaniușa să trăiască - și pricepeam cam ce se vorbea În jurul meu. Așa am aflat că marfarele plecau numai spre sud. Era și firesc. În nord - unde pădurea te Îneacă - ce să caute
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi, nu trebuie să riscăm. Singurul nostru tren este tot un marfar cu direcția apus! Locul unde ne aflam nu prezenta prea mare siguranță. Așa că am căutat altul. Pe un capăt de linie din apropiere se afla un vagon de marfă din cel Închis. Era hrentuit ca vai de lume, dar aveam totuși cum să ne ascundem. Cât ai bate din palme, ne-am urcat În el. Era un loc de unde vedeam orice mișcare... ― Uite, colo, se fac manevre pentru Întregirea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Era hrentuit ca vai de lume, dar aveam totuși cum să ne ascundem. Cât ai bate din palme, ne-am urcat În el. Era un loc de unde vedeam orice mișcare... ― Uite, colo, se fac manevre pentru Întregirea unei garnituri de marfă. Multe vagoane sunt Încărcate cu cherestea. Întrebarea e, spre Încotro? - a remarcat Drâmbă. ― Să așteptăm până i se agață locomotiva. Și atunci... Târziu, spre miezul nopții, o altă locomotivă s-a așezat În capul dinspre apus al garniturii. ― Aista-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frecându-și mâinile cu satisfacție. Gestionarul cu pricina nu-i era deloc simpatic, fiindcă se ținea cu nasul pe sus, în virtutea înrudirii sale cu secretarul de partid, și pentru că, în mai multe rânduri, refuzase cu obrăznicie să-l servească cu mărfuri de import, dosite sub tejghea doar pentru Tarbacea și pentru oamenii lui. Inventarul ținu o săptămână întreagă și scoase la iveală o sumedenie întreagă de matrapazlâcuri, pe care Stelian le consemnă conștiincios, calculat și metodic în documentele de constatare. Practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
reîncepu gestionarul, cu un glas ca din butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând-o să dispară înapoi sub tejghea. Din gâtlej îi ieși din nou un sughiț jalnic. Dacă marfa asta ar fi fost a lui nea Cutare, aș mai fi zis!... Da e marfa statului, domnu Stelică, și dacă mai pui și tu acolo, ca omu, mâna pe câte ceva... Eu nu pun mâna pe ce nu-mi aparține, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând-o să dispară înapoi sub tejghea. Din gâtlej îi ieși din nou un sughiț jalnic. Dacă marfa asta ar fi fost a lui nea Cutare, aș mai fi zis!... Da e marfa statului, domnu Stelică, și dacă mai pui și tu acolo, ca omu, mâna pe câte ceva... Eu nu pun mâna pe ce nu-mi aparține, îi reteză vorba Stelian, fără să-și ridice fruntea dintre hârtii. Nu asta, domnu Stelică... Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dintre hârtii. Nu asta, domnu Stelică... Eu ziceam că dacă mai pui mâna... nu se cunoaște... Că statu are!... Mai închideți și dumneavoastră puțin ochii, vă rog eu din suflet, că n-o fi foc!... Scrieți acolo că ați găsit marfa roasă de șobolani..., că se propune pentru casare, că trebuie să se scoată din gestiune.... Le-aduceți dumneavoastră din condei, că vă pricepeți!... Nu mă nenorociți, că am nevastă și copii de crescut și o să-mi putrezească oasele-n pușcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiar aproape frontieră, la Frătăuții Vechi și doi din nepoții lui sunt grăniceri. Eu, care am serviciul meu de "informații", știu bine că nu dă greș niciodată nici la dus, nici la întors. Mai face și omul ceva contrabandă cu marfă rusească, doar trebuie să trăiască și el, nu-i așa ? Nu ți-e bine, Ciprian ? întreabă iritat Dragoș. Doar nu vrei s-o expui pe doamna Dora la riscuri. Știi bine ce a pățit bietul Atanasie... E peste jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
las pe doamna Dora, ea a spus că odată acolo, se descurcă. M-a asigurat Dragoș că are tot ce îi trebuie : bani, acte, medicamente... Și apoi peste o săptămână vin să o iau, bună ocazie să mai iau și marfă, dac-oi găsi.", își spune Atanasie înainte ca gândurile să se întoarcă fără știre la întâmplarea tragică de demult. Șareta făcea un cot al drumeagului de luncă atunci când a auzit șuierând pe lângă ureche un glonț urmat de lătrături de câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dormit Simion cât timp plutonul lui a fost încartiruit aici. Deși de atunci vandalismul nu a contenit să distrugă. Acum, de când cu "revoluția portocalie", se spune că vor să recupereze ce se mai poate recupera ca să facă aici magazii pentru mărfuri. Dar chiar și pentru asta trebuie bani. Trec peste un podeț improvizat care scârțâie sub pași. Escaladează, ajutându-se una pe alta, mormane de moloz pentru a ajunge, în sfârșit, în încăperea largă care fusese desigur foarte luminoasă. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
luasem printre puținele cărți de farmacie în voiajul care se voia să fie al libertății. Revăzând cu ochii minții gara în care am fost duse sub escortă de doi ostași ruși, undeva departe între linii, cred că era gara de mărfuri de lângă grădina publică din Cernăuți, dar asta oricum nu are importanță. Odată în vagon, deși am trecut pe lângă câteva compartimente goale, am fost obligate să intrăm într-unul în care erau deja unsprezece persoane : opt adulți și trei copii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A fost bucuros să ne vândă câteva mărfuri de primă necesitate : chibrituri, sare, un litru de petrol, o lampă, săpun, un săculeț cu făină neagră, trei castroane din tablă, câteva linguri desperecheate... A adăugat, de la el, două plăci, nu mai mari ca o carte fiecare, de sticlă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]