2,990 matches
-
drumul. „Hei, ați văzut?“ am strigat „În dreapta e un grup de fermioni!“ „Nu-l deranja pe tata, trebuie să fie atent la condus“, mi-a spus mama. Între timp, tata mărise treptat viteza, depășind câțiva leptoni care se mișcau ca melcii, și, până să ne dăm bine seama, ajunseserăm la 99,999999% din viteza luminii. Nu se mai vedea nimic În jur, intraserăm Într-un tunel aproape infinit. Întreg universul părea o mingiuță prinsă cu elastic, care se Îndepărta amețitor de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o voce gîtuită. Subsuoară cu un teanc de cursuri, a doua zi m-am înființat la Patricia acasă. Ședea într-o clădire veche, cu zidirea groasă și curte interioară la care puteai s-ajungi prin gang. Prin perete urca, în melc, o scară. La etaj, un cerdac cu geamlîc înconjura clădirea. Pe vremea cînd casa aparținea celui care o zidise, fiecare încăpere avusese anume destinație: dormitoare, camere de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
al Royal Society of Literature. În România, i-au apărut, după 1989, 3 volume la Editura Apostrof (Octombrie, ora opt, povestiri, și Despre Clovni : Dictatorul și Artistul, eseuri, în 1997, Fericirea obligatorie, nuvele, 1999), 3 volume la Editura Hasefer (Casa melcului, 1999, Textul nomad, 2006, și Laptele negru, 2010) și ediția revăzută a romanului Plicul negru (Fundația Culturală Română, 1996, și Editura Cartea Românească, 2003). La Editura Polirom, de același autor au mai apărut : Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003 ; ed. a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă de prundiș. Aburul prinse a ieși În fuioare subțiri de sub piatră, iar el mai așteptă câteva clipe Înainte să deșerte apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și, În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vizitat Dogon. Pe Dogon n-ai să-l vezi niciodată, dar ai putea să vezi leul dacă vii cu mine, Îmi zise Tuni, surâzând. M-a tras după el pe o altă peșteră care urca, răsucindu-se precum cochilia unui melc. Pământul de pe jos nu era drept, ci avea un fel de lespezi puse una peste alta, ca să te ajute când pășești. - Logon mi-a spus că nici măcar Dilc al lui nu s-a gândit la așa ceva, se făli Tuni. Acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
30 de centimetri. E drept, verișoarele mele se jucaseră cu vlăjganul meu, dar asta fusese de mult, pe când el nu era decât un cocoșel. Într-adevăr, mângâiasem castorul soră-mii, dar și asta fusese de mult, pe când umezeala ei de melc fără cochilie mă păzise de năzbâtii mai mari. Acum însă eram în fața femeii! Femeia cristalină, dominatoare și fragilă, femeia cu care umblasem trei luni de mână și pe care o sedusesem cu fraza 4 din ghidul seducătorului: „te-ar deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu știu de ce, înclinam să-i dau dreptate. Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau spre cerul tavanului zeci de limacși. Când ploua și se făcea igrasie în dormitor, trupurile băloase ale melcilor negri spânzurau de pereții zugrăviți în calciu roz. L LIV Din beția îmbrățișărilor cauciucate și a iubirii mulatre m-au trezit remușcările pentru soarta Sabinei. Am pus mâna pe telefonul care acumulase datorii irecuperabile și am sunat-o, cu frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blana de pe miel), poetul evocă spații nefirești, improprii cel puțin respirării, adică visării: sertarele noptierei; un sertar în care chiar s-au copt strugurii, deci un univers închis, în care se simte afundat în spaimă /ca într-o cochilie de melc, astfel încât până și sentimentul, în general, salvator, iubirea, se estompează treptat: Tot mai abstractă ești iubita mea. Spaime ce devoră, un strigăt /din abisurile în transă ale cărnii etc. sunt imagini-coșmar, întrupări ale aceleiași disperări în fața sfârșitului, când smârcuri cresc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au un limbaj strict./ Ele ne silesc să-ngenunchem / spre a ne răpi setea. / Înzestrate cu ea vorbesc ori tac. // Și nu cunoaștem altă nemurire sau: Lunecând de la o țară la alta / de la un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele par a preceda articole de dicționar, cărora le conferă un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila, Săptămâna, Strada, Cearcăne etc. O firească resemnare dă numitorul comun al poemelor, izvorând dintr-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
încarcă de sare și dă drumul vălătucilor de gânduri, în timp ce, pe insula noastră, într-o mistică stare, / Îngerul umblă, pe aripi, cu manuscrise de sare. Singurele ființe care străbat - de obicei, doar metonimic - acest univers sunt, în afară de perechea amintită, fluturii, melcii sau îngerii. În Arta Grădinarului - într-o tonalitate adeseori psalmică, în care-și formulează crezul artistic - Emilian Marcu imaginează, așadar, un spațiu heraldic, capabil să alimenteze o cascadă ori un vulcan - imagine, de asemenea, prezentă în volum - de trăiri, trecând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Agonizează crinii în cetate...), pe Lucian Blaga (Temutul plâns o noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața treptele de jos / de la scară mi le-a scos / și rămas-am o mirare / ca sămânța zburătoare...), pentru a nu-i pomeni decât pe foarte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea și săreau: vrăbii. Ea îi înălța zmeie mititele, felurit colorate, care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe acoperișurile caselor, sate pentru păpuși: hulubi. „Era într-un început de april, într-o dimineață din acelea care împrejmuiesc pământul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri străvechi. Sunt un melc mai înțelept și mai încet ca toți cei din jurul meu... mi-aș mai umple un pahar! Lumea nu se schimbă Unchiului Ce instincte atrag de la început doi oameni!? Privirea și urmează până la urmă câteva socoteli personale și evaluări meschine. Asistenta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ceva de luat, o carte, pe care i-a împrumutat-o mai demult. Surâsul Giocondei. O vâră în geanta cât un hârdău. Trage ușa după ea și coboară iute-iute cele patru etaje de trepte răsucite în formă de cochilie de melc marin. Iese în stradă cu grijă, strecurându-se printre porțile mari de fier forjat și uitându-se în dreapta și stânga pentru a se feri de privirile trecătorilor. Nu prea mulți fiindcă e târziu și e ceață. În lumina roșie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dintr-un alt plan și se rotește și caută, caută ceva, au ceva tragic, îngrijorător. Îmi aduce aminte de o poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce poezie? ─ O poezie care se cheamă Melcul din lună. Începe așa: „Cel mai trist lucru din lună e melcul fără cochilie Îl depistezi după bocet, un bocet sfâșietor și teribil” Nu începe bine, zice Arion. Se termină și mai prost, zice delfinul. Acuma spune, dacă tot ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ceva tragic, îngrijorător. Îmi aduce aminte de o poezie, zice delfinul. De unde știi tu atâtea poezii? se miră Arion. Din mare. ─ Ce poezie? ─ O poezie care se cheamă Melcul din lună. Începe așa: „Cel mai trist lucru din lună e melcul fără cochilie Îl depistezi după bocet, un bocet sfâșietor și teribil” Nu începe bine, zice Arion. Se termină și mai prost, zice delfinul. Acuma spune, dacă tot ai început, zice Arion. ─ Toată poezia? ─ Zi doar sfârșitul. Ultimele câte versuri? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
milă dintr-o parte în alta Degeba își caută loc să se-ascundă Astfel bocindu-se și periscopându-se Se târăște pe coasta întunecată a lunii. A cercetat fiece deget din ea. Și cred Că argintiul ei e argintul salivei de melc.” Mi se face pielea de găină, zice Arion. Și mie, zice delfinul. La care încep din nou să râdă amândoi, fiindcă pietrele nu au simțul tragicului la fel de dezvoltat ca, în ordine crescătoare, arborii, melcii, femeile, bărbații. De ce bărbații mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
argintiul ei e argintul salivei de melc.” Mi se face pielea de găină, zice Arion. Și mie, zice delfinul. La care încep din nou să râdă amândoi, fiindcă pietrele nu au simțul tragicului la fel de dezvoltat ca, în ordine crescătoare, arborii, melcii, femeile, bărbații. De ce bărbații mai mult decât femeile? Au un cromozom altfel decât tot restul. Și chiar și cromozomul acela are un număr impar de brațe, față de ceilalți 45 care au câte patru. Alexandru își trage capul îndărăt și închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei când vor fi... Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Dincoace, pe pământ, în jurul mesei praznicare, scunde, moldovenești, s-a adunat familia care a pregătit bucatele împreună cu toate cimotiile ogrăzii, văzute și nevăzute: doi zăvozi smoliți, alergând după umbra unui pește, un mâțișor înfășat legănat de părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
odihnesc. Orice mișcare mi-o raportezi! Toaibă și-a ales un loc potrivit și, cu binoclul la ochi, a început să măture toată zona ce o putea cuprinde, insistând asupra râpei de jos până sus. Clipele treceau cu mers de melc. O sclipire scurtă de pe creasta ponorâturii l-a pus în gardă: „Acolo este ceva. Din văzduh nu are ce străluci”. A fixat binoclul pe acea direcție, cu speranța reapariției țăndării de lumină reflectată. După un timp, o nouă scânteie a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din foaia de cort la care au adăugat și crengi de salcie împletite măiestrit. Trebuie să luăm încă pe atâtea crengi, pentru că acestea se vor rupe - a precizat Trestie. Înhămați la targa improvizată, au pornit să se târască ca doi melci. La un timp, Trestie a dat semnalul de oprire: Cum te simți, Toadere? Mai poți rezista încă pe atâta? De rezistat oi rezista eu întrebarea-i dacă voi mai puteți trage? Eu m-am gândit să vă ajut. Cum să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sacul de merinde de frică să nu se fi aciuat vreo lighioană prin ele... Pentru a face primii pași a depus mare efort. Bastonul nu-i era de folos, fiindcă se înfigea în pământul înmuiat de ploaie. Cu mers de melc, a ajuns la drum. Nici aici siguranța în mers nu s-a dres. Îi venea să se așeze în mijlocul drumului. A băgat mâna în sacul de merinde după coaja de pâine. Scotocind după ea, a dat peste pumnalul 88 rupt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]