4,482 matches
-
cam mult spus, nu crezi? Întrebă el. Nu era genul de bărbat care să se joace cu cuvintele și-i venea greu să creadă ce auzea. Precis gândea că era o femeie frumoasă, care avusese parte de mai mulți bărbați memorabili și de mai multe clipe memorabile. Și că el nu era decât cel mai nou. Dar părea momentul perfect pentru o ofertă. Ea se retrase. El rămase Înmărmurit. — Ce e? Întrebă el. Ce s-a Întâmplat? Te-ai plictisit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
el. Nu era genul de bărbat care să se joace cu cuvintele și-i venea greu să creadă ce auzea. Precis gândea că era o femeie frumoasă, care avusese parte de mai mulți bărbați memorabili și de mai multe clipe memorabile. Și că el nu era decât cel mai nou. Dar părea momentul perfect pentru o ofertă. Ea se retrase. El rămase Înmărmurit. — Ce e? Întrebă el. Ce s-a Întâmplat? Te-ai plictisit deja de mine? Atât de repede? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de a-l denunța pentru că, pur și simplu, n-a mai lucrat. Problema, prin transcendența ei, este prea serioasă ca să fie tratată simplu, cere ponderare, multă imparțialitate, spirit obiectiv. Este un fapt istoric că munca de modelare, din acea zi memorabilă, n-a mai fost un atribut exclusiv al creatorului pentru a reveni incipientei competențe a creaturilor, care, nu mai e nevoie s-o spunem, nu sunt înzestrate cu suficient suflu ventilator. Ca rezultat i s-a dat focului responsabilitatea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
este de remarcat faptul că religia a fost unul din factorii importanți în dezvoltarea oricăreia dintre civilizațile grandioase ale lumii. Nivelul spiritual ridicat al Egiptului antic, al Greciei antice, al Chinei, Indiei sau Japoniei au lasat în istorie fenomene culturale memorabile; ori mediocritatea spirituală actuală este normal să fie generatoare de elemente corespondente și să influențeze într-un mod negativ cultura. Îndepărtarea de religie și ateismul acerb au dus la o rupere de sursa divină inspiratoare, iar omul a început să
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
din câte știa, se trăgeau din Surrey, un ținut din acelea în care până și tătarii aveau Jaguare. Avea nasul ușor cam prea lung și ochii puțintel cam înguști. Era un chip care ieșea în evidență, știa. Nu frumos, dar memorabil. Cu buzele pline pe care le moștenise de la mama ei și părul roșu ca un bănuț de aramă, putea chiar, în zilele bune, să fie o femeie atrăgătoare. Cu excepția faptului că era cu vreo jumătate de centimetru mai înaltă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
înalta societate britanică și, prin extensie, cu cei care aspiră să facă parte din ea. Cântec popular în lumea rugbiului britanic, cu o pronunțată tentă erotică. Marcă de bomboane mentolate. În traducere: „Prietenele pescarilor“. Medicament pentru răceală și gripă. Episod memorabil din istoria gangsterilor din Chicago, care a avut loc pe data de 14 februarie 1929. Figură emblematică a mișcării sufragetelor din Marea Britanie. Ziaristă americană, una din figurile marcante ale mișcării feministe din Statele Unite. Medic și teolog de origine germană, laureat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fost scriitorul, industriașul și liderul sionist A.I. Zissu, fostul cumnat al lui T. Arghezi. Reprezentările cu Cîntărețul tristeții sale de Ossip Dimov (1924-1925) și Noapte în tîrgul vechi de Peretz (1930) sînt apreciate de Ovid S. Crohmălniceanu ca niște „date memorabile în istoria teatrului idiș european” (op. cit., p. 134). O notă din Integral nr. 2 semnalează contrastul dintre calitatea regiei și „platitudinea” textului: „Pe șesul melodramei lui Ossip Dimov, cenușiu și neted, regisorul Bulov a regizat o pictură de Marc Chagall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este cea a lui Gelu Ionescu din Romanul lecturii, Ed. Cartea Românească, București, 1976 („Urmuz, amăgitorul”, pp. 63-73. Titlul parodiază titlul hagiografic al lui Geo Bogza din 1930, „Urmuz premergătorul”), conform căruia „Scrierile lui Urmuz tind, fiind scurte, puține și memorabile, către oralitate” (motiv pentru care autorul propune chiar un „spectacol Urmuz”, altminteri ele putînd fi luate ca „poeme”). Aflat mai degrabă sub semnul literaturii populare, orale, decît al literaturii culte, autorul „Cronicarilor” este situat în tradiția folclorului urban: „Urmuz a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
occidentală. Monografia sintetizează datele biografice disponibile în acel moment, schițează o analiză a receptării și propune un set de interpretări din perspectivă tematică, filozofică, mitocritică, psihanalitică, estetică ș.a.m.d. Ele au introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în aburii mov ai visului. Zogru este un roman care se citește repede, cu plăcere și lasă în urmă gustul complicat al meditației. Este o carte frumoasă, bine scrisă, care aduce în actualitate lectura voluptoasă, grija față de poveste și o memorabilă invenție stilistică. Ioan Groșan Zogru 1. Nu-i rămânea decât să-l aștepte pe Andrei Ionescu. Era mulțumit și nemulțumit, nerăbdător și totodată dornic să se pregătească pentru întâlnire. Voia să fie ceva memorabil și care să-i dea satisfacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
voluptoasă, grija față de poveste și o memorabilă invenție stilistică. Ioan Groșan Zogru 1. Nu-i rămânea decât să-l aștepte pe Andrei Ionescu. Era mulțumit și nemulțumit, nerăbdător și totodată dornic să se pregătească pentru întâlnire. Voia să fie ceva memorabil și care să-i dea satisfacția de care avea nevoie. Niciodată nu-și imaginase că va ajunge până aici, că își va pierde până-ntr-atâta cumpătul și optimismul care îl ținuse atâtea veacuri la suprafață. Trecuseră multe peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
țintă. Și tot atunci dăduse ochi în ochi cu Iscru, care îl privea senin și intimidat, încât pe Zogru îl lovise un val de vinovăție. Băiatul nu spunea nimic, doar îl privea ca un discipol umilit. Nu mai făcuse ceva memorabil până în momentul în care îl strigase Ghighina, iar întâlnirea cu ea îi deșteptase un arsenal de dorințe, care îl făcuseră să vorbească pentru prima oară. O privea încântat, fără să-i ia în seamă întrebările. Mai întâi, îi atinsese șuvița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei însuși văzuse arătarea. Apoi peste alte sute de ani găsise povestea într-o culegere de folclor românesc. Dar atunci, în noaptea în care povestise pentru prima oară despre vampir, nu se gândise nici un moment că spunea ceva atât de memorabil, pe care oamenii nu aveau să-l uite câteva sute de ani. 4. Nespectaculos. Exact aceasta era și constatarea lui Andrei Ionescu. Nespectaculos și chiar penibil își spuse, în timp ce închidea disprețuitor Mitologia lui Tudor Pamfile. I-ar fi plăcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în carnea Giuliei, iubirea spulberată, toate se adunaseră ca la comandă, încât morgoni cenușii, mototoliți și pânditori se adunaseră tiptil la fereastra sufrageriei. I-ar fi plăcut ca despărțirea de Andrei Ionescu, ultimul descendent al lui Ioniță, să fie ceva memorabil. Dar bineînțeles că trebuia să rămână în aceeași măsură și despărțirea Giuliei, chiar dacă ea nu știa că se află la final. Ar fi putut s-o facă pe ea de neuitat în memoria lui Andrei Ionescu, invulnerabilul. Dragul meu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de liniște și de natură, ci îi plăceau acțiunea, aventurile, să descopere lucruri noi, iar puțin pericol nu o deranja. Iar acum, urmărind cursul unui râu de munte, cu soarele dispărând după linia orizontului, era momentul perfect pentru o aventură memorabilă... Deodată ceva păru să licărească printre copaci. O sclipire albăstruie, micuță, ca un safir rătăcit în acel pustiu. Sidney o văzu cu coada ochiului și o studie cu atenție. Nu era o iluzie, era un glob sclipitor plutind în aer
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul succint primit de la Christian și se duse țintă spre mica criptă Închinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alea de acțiuni sociale să‑mi aducă un cuțit sau o pereche de foarfeci. Dar ele erau la câteva străzi depărtare și nu m‑ar fi auzit. Eu mă găseam Într‑un colț foarte Îndepărtat, Înconjurat de șezlonguri. Altă experiență memorabilă: Un infirmier cocoțat pe o scăriță atârna beteală de Crăciun, vâsc și podoabe pe pereți. Nu se sinchisește de mine. E infirmierul care m‑a mustrat că le fac necazuri. Dar asta nu mă Împiedică pe mine să‑l observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a „sfârșitului istoriei și a ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama, Începând din 1989). Kojève apare pasager În Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat În câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează o figură esențială a secolului trecut, memorabilă cel puțin pentru relansarea hegelianismului pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru Încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico‑etică) de a depăși dihotomia stânga‑dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Bernard B. O’Hare, bineînțeles, era tânărul care mă făcuse prizonier la sfârșitul războiului, care împreună cu alții, mă cărase cu fața în jos, ținut de mâini și de picioare prin tot lagărul morții de la Ohrdruf, care mi se alăturase în memorabila poză de pe coperta revistei Life. Când i-am găsit scrisoarea în cutia mea de scrisori din Greenwich Village m-am mirat cum de-a descoperit unde eram. Am răsfoit Luptătorul creștin alb și am descoperit că O’Hare nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ți-aș putea lăsa și dumitale câțiva pentru cartea pe care o scrii, zise el. Nu cred că am nevoie chiar de toți. Ofer această glumă istoriei, presupunând că nu se afla pe-acolo nici un magnetofon. A fost una din memorabilele glume sarcastice ale acestui Gingis Han birocrat. Se prea poate ca Eichmann să fi vrut să mă facă să recunosc că și eu omorâsem o mulțime de oameni prin folosirea gurii mele bogate. Dar mă îndoiesc că un om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
își storsese creierii ca să găsească o strategie prin care să-i atragă în zonă pe tinerii cu bani. Ceea ce înainte fusese vechea firmă de familie Jeremiah Bond Ltd, Agenți Imobiliari, se transformase, la sugestia lui, în ceva mai șmecher, mai memorabil și mai cu lipici. Cui îi păsa că persoanelor ca Amanda nu li se părea destul de stilat? Lipsa de stil era în mare vogă. Dovada cea mai concludentă o reprezentau proprietățile pe care firma le vindea. Însă puține dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
jobenu. El și Lucia dansaseră pe acordurile melodiei Volare, în seara aceea minunată de vară când se cunoscuseră, încetul cu încetul, după ce ea acceptase invitația lui (făcută cu moaca unui adolescent emoționat) și ajunseseră, în sfârșit, acasă. Fusese o noapte memorabilă, ulterior, o noapte de dragoste nebună, nebună, nebună, pe care nu avea cum să o uite, mai ales că atunci și numai atunci (jurați să spuneți adevărul și numai adevărul, jur, onorată instanță) se simțise, pentru prima oară, un adevărat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și i se făcu poftă să bea o bere. Dar își aduse aminte de Lucia. Nu, fără băutură. Trebuie să fiu treaz atunci când voi intra în magazin, altfel se va enerva al dracului de tare și va face o scenă memorabilă, spre deliciul tuturor gospodinelor din zonă. E-n stare. O cunosc așa de bine... Dar îi era o sete teribilă. Avea gâtul uscat, tapetat cu straturi de nisip. Merse în bucătărie, luă un pahar, îl umplu cu apă și-l
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Legionară, asupra căreia nu sunteți corect informat). Memoria bună de care Încă dispuneți este de invidiat. Această Însușire esențială a făcut ca lucrarea dumneavoastră de literatură beletristică să conțină informații bogate din câteva domenii de cultură generală. Sunt câteva scene memorabile, precum pățania terifiantă a surorii dumneavoastră Paraschiva (care, curajoasă și demnă, i-a Învins pe barbarii soldați bolșevici); scena papagalilor schimbați În chip ingenios; nesimțirea ofițerilor bolșevici, care n-au catadicsit să iasă din mașina Împotmolită ca s-o Împingă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
reversul paradoxal al acelei lentori aparente: Sudul era o lume aparte. Cum ar fi arătat un fiu al lui Thomas născut de o siciliană? Asemenea contelui Salina, dar nu neapărat. Oricum, posibil. Eroul lui Lampedusa avea ascendență germanică, era absolut memorabil, iar Burt Lancaster Îl făcuse chiar nemuritor, Visconti punînd și el pecete. Cam așa ar fi putut, la o anumită vîrstă, să arate fiul sicilian al lui Thomas, un fel de semizeu care... Imaginația tatălui-netată, nemărginită, era capabilă de orice
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]