3,309 matches
-
e milă defel? Nu-ți dai seama în ce chinuri le omori? -Ia uite cine vorbește? Tu... Haldan puturos și sălbatec. Și nici nu știu de ce îți spun așa, că arăți ca un sperietor de păsări, atunci când se seamănă in. Mesagerul a rămas țintuit locului și după ce a primit poruncă prin gând de la Tulpina neagră, a început pregătirea pentru pedepsirea fetiței. Și-a mărit brațele și picioarele, până când s-a transformat într-o tulpină de culoare închisă care se tot târa
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a înfipt la câteva sute de metri în pământ de locul respectiv. -Măi! dar să știi, că am de furcă cu cineva cu care nu trebuie să-mi pun mintea. -Abia acum ai înțeles despre ce este vorba, străine, zise Mesagerul. -Îmi pare rău, dar tot nu mai făcut să înțeleg cine ești, a făcut-o pe curajosul tatăl Viorelei. În momentul următor s-a trezit doborât la pământ și lovit unde se nimerea de o tulpină de copac. -Tulpină nebună
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe care îl eliberează în atmosferă. -Am înțeles, a răspuns tatăl Viorelei. Acum ce trebuie să facă să nu fie atât de crunt pedepsită? -Mama, Tulpina neagră, vrea să audă câteva cuvinte din partea fetiței. Și acum să o auzim, zise mesagerul. Pentru aceasta, scoate-i frunzele din gură ca să poată vorbi. -Așa voi face, numai te rog eliberează-mă, se ruga printre lacrimi Viorela, după ce gura i-a fost eliberată de frunze. -Nu este suficient. Oricărui copil pe care-l va
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
își spune rugăciunea obișnuită, să-și ceară iertare pentru acele răutăți înfăptuite și că nu mai vrea să fie o fetiță ticăloasă, ci una model pentru ceilalți copii. -Bine, așa voi face precum spune Tulpina neagră, zise silabisind Viorela. Atunci mesagerul a slobozit-o, adăugând: -Dacă purtarea ta se repetă, vom fi nevoiți să apelăm la Floarea diavolului, pentru că cine nu iubește florile și le distruge nu are loc pe lume, a mai zis pentru încheiere mesagerul, fiul Tulpinei negre. După ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
zise silabisind Viorela. Atunci mesagerul a slobozit-o, adăugând: -Dacă purtarea ta se repetă, vom fi nevoiți să apelăm la Floarea diavolului, pentru că cine nu iubește florile și le distruge nu are loc pe lume, a mai zis pentru încheiere mesagerul, fiul Tulpinei negre. După ce și-a strâns tulpinile întinse pe pământ, a dispărut în mijlocul unui vârtej de fum. Viorela, speriată de moarte, împreună cu prietenul, cățelușul Codiță și cu tatăl ei se îndreptau către casă, fericită dar cu jurământ că nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ce ne hrăni. Așa că e timpul să ne liniștim. DOAR OMUL Într-o zi de pe pământ au dispărut Rușinea, Bunul simț, Respectul, Măsura bunului simț și Mama Simțului pentru respect . Stăpânul Universului a auzit de așa ceva și a trimis imediat mesageri, să vadă care este situația pe pământ. La întoarcere mesagerii l-au informat pe SU: -Stăpâne, pe pământ este haos. -De ce mesagere? se interesă SU. -Pentru că omul trăiește în dezordine... zise mesagerul. -Dar ați întrebat Viața dacă știe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
OMUL Într-o zi de pe pământ au dispărut Rușinea, Bunul simț, Respectul, Măsura bunului simț și Mama Simțului pentru respect . Stăpânul Universului a auzit de așa ceva și a trimis imediat mesageri, să vadă care este situația pe pământ. La întoarcere mesagerii l-au informat pe SU: -Stăpâne, pe pământ este haos. -De ce mesagere? se interesă SU. -Pentru că omul trăiește în dezordine... zise mesagerul. -Dar ați întrebat Viața dacă știe ceva? se mai interesă SU. -Nu am întrebat-o, stăpâne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de așa ceva și a trimis imediat mesageri, să vadă care este situația pe pământ. La întoarcere mesagerii l-au informat pe SU: -Stăpâne, pe pământ este haos. -De ce mesagere? se interesă SU. -Pentru că omul trăiește în dezordine... zise mesagerul. -Dar ați întrebat Viața dacă știe ceva? se mai interesă SU. -Nu am întrebat-o, stăpâne, nu am cutezat, răspunse mesagerul. -Ei, bine! Atunci faci cale întoarsă pe pământ, și după ce găsești Viața îi transmiți rugămintea, că este invitată până la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
SU: -Stăpâne, pe pământ este haos. -De ce mesagere? se interesă SU. -Pentru că omul trăiește în dezordine... zise mesagerul. -Dar ați întrebat Viața dacă știe ceva? se mai interesă SU. -Nu am întrebat-o, stăpâne, nu am cutezat, răspunse mesagerul. -Ei, bine! Atunci faci cale întoarsă pe pământ, și după ce găsești Viața îi transmiți rugămintea, că este invitată până la mine. -Așa voi face, înălțimea voastră, zise respectuos mesagerul și după ce a făcut reverența de rigoare s-a întors și a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai interesă SU. -Nu am întrebat-o, stăpâne, nu am cutezat, răspunse mesagerul. -Ei, bine! Atunci faci cale întoarsă pe pământ, și după ce găsești Viața îi transmiți rugămintea, că este invitată până la mine. -Așa voi face, înălțimea voastră, zise respectuos mesagerul și după ce a făcut reverența de rigoare s-a întors și a dat fuga pe pământ. Nu a durat mult și Viața s-a înfățișat la SU. -Stăpâne, Viața s-a prezentat la ordinele Înălțimii voastre. Este în anticameră. -Să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ordinele lui Nobunaga fuseseră nesocotite, Ranmaru citi, pe furiș, scrisoarea. Nu conținea nimic care săl fi putut supăra pe Nobunaga. Scria astfel: Spre surprinderea mea, Hanbei încă nu a luat nici o măsură spre a vă duce ordinele la îndeplinire. În calitate de mesager al dumneavoastră, i-am atras atenția asupra erorii faptelor lui, informându-l că, dacă nu respectă ordinul, voi fi acuzat de neglijență. Cred că ordinul dumneavoastră va fi îndeplinit curând. A fost extrem de obositor pentru mine și, cu umilință, apelez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am fi acționat fiecare pe cont propriu, probabil că ar fi fost ucis în cursul tentativei de evadare, spuse Tenzo, zâmbind. Tenzo ajunsese la Castelul Itami pentru că și Hideyoshi încercase să organizeze fuga lui Kanbei. La început, Hideyoshi trimisese un mesager pentru a-i cere lui Araki Murashige eliberarea lui Kanbei, iar, mai târziu, trimisese un preot buddhist în care Murashige avea încredere, în același scop. Folosise toate mijloacele pe care le avea la dispoziție, dar Murashige refuzase, cu încăpățânare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propriu: — Adevărul este că Hanbei a vorbit despre acest plan de două sau de trei ori, cât era în viață, dar a fost amânat fiindcă încă nu sosise momentul. Dacă pot primi permisiunea stăpânului meu, mă voi duce oricând ca mesager, să mă întâlnesc cu Goto, în Castelul Miki. Nu, așteaptă, îl opri Hideyoshi, clătinând din cap. N-am folosit noi același plan nu mai demult de primăvara trecută, abordându-l pe unul dintre generalii din castel prin relațiile rudelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu e demn să fie samurai. Când apare, îl vom tortura până la moarte. — E emisarul Seniorului Hideyoshi și nu se cuvine să ucidem un om a cărui sosire a fost anunțată dinainte. Între războinici există înțelegerea de a nu ucide mesagerii. Așa ceva ar merge, chiar și cu un general inamic, dacă ar fi altcineva. Dar, în cazul lui Kanbei, simt că nu m-aș sătura nici mâncându-i carnea de pe oase. — Nu lăsa inamicul să îți cunoască adevăratele gânduri. Să râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care se confrunta acum Hideyoshi. Tăcut, Kanbei își reînnoi jurământul în propria lui inimă. „Într-un fel sau altul,“ își spuse el, „misiunea asta care mi-a fost încredințată trebuie să reușească.“ Goto și oamenii lui erau surprinși de atitudinea mesagerului. Aveau în față un general al trupelor atacante dar, în loc de a-i privi cu aroganță, venise însoțit doar de un tânăr fermecător. Nu numai atât, dar când acel Kanbei îl salută pe Goto, ceru în grabă ca lectica să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șerpuitoare de cai și căruțe, urcau și ele, în susul coastei, spre nord. Ca întotdeauna, străzile din Azuchi forfoteau de circulația călătorilor și de venirile și plecările feluriților seniori. Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? îi strigă încântat Nobunaga lui Nakagawa Sebei. Unde, stăpâne? — La vânătoare cu șoimi! — E sportul meu preferat! Vă pot însoți, stăpâne? — Sansuke, vino și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe vasalul prosternat în fața lui. Palpitațiile din pieptul lui Shoyoken n-aveau să se calmeze prea ușor, iar agitația i se simțea în glasul tremurător: — Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă, încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse vasalul, și că să așteptăm o scrisoare care va sosi cu următorul mesager. În timp ce se îndepărta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Scrisoarea! Să vedem scrisoarea! — Mesagerul mi-a spus să-i transmit Seniorului Katsuyori că problema era atât de urgentă, încât n-a fost nici un moment de pierdut, spuse vasalul, și că să așteptăm o scrisoare care va sosi cu următorul mesager. În timp ce se îndepărta cu pași mari, Katsuyori trecu drept pe lângă vasalul încă prosternat la pământ, strigând, în urmă, spre Shoyoken: — Nu-i nevoie să vedem scrisoarea lui Goro. În ultimii ani, s-au văzut destule semne suspecte din partea lui Yoshimasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calea unui uriaș cataclism, care continua zi și noapte. Evident, erau întinse perdele chiar și în grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul, iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii erau preluați, din oră în oră, direct de la intrare și conduși prin poarta centrală, până în grădină, unde Katsuyori asculta personal veștile. Tot ceea ce în anul trecut făcuse doar parte din construcție - mirosul de lemn proaspăt, intarsiile de aur și argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară că aduceau o depeșă urgentă de la Seniorul Nobunaga, din Kai. Hideyoshi se afla în citadelă, când un vasal intră pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Kai. Hideyoshi se afla în citadelă, când un vasal intră pentru a anunța sosirea mesagerilor. Pune-i să aștepte în Camera Bâtlanului, ordonă el. Acea încăpere era rezervată conversațiilor de cea mai secretă natură. Aproape imediat ce intrară cei doi mesageri, Hideyoshi apăru și el și se așeză. Unul dintre oameni scoase scrisoarea din faldurile kimonoului și o depuse, cu respect, în fața lui Hideyoshi. Era învelită în două sau trei foi de hârtie uleiată. Hideyoshi desfăcu ambalajul și tăie plicul. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era bine dispus? — Am auzit de la unul dintre participanții la campanie că trecerea prin munți a fost ca o ieșire pentru a admira florile, primăvara. Se pare că Seniorul Nobunaga va reveni pe drumul de coastă, trecând pe la Muntele Fuji. Mesagerii se retraseră. Hideyoshi rămase pe loc, privind pictura cu bâtlani albi de pe ușile glisante. Ochii păsărilor fuseseră pictați în galben și păreau să-l privească. „Cred că o să fie Kanbei,“ își spuse Hideyoshi. „El e singurul pe care-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i puteau împărtăși încrederea. Chiar credea că Shimizu Muneharu avea să-și trădeze stăpânii, clanul Mori, numai din cauza acelei declarații, sau poate Hideyoshi se gândea la altceva? Călătoria din Okayama până la Castelul Takamatsu dura mai puțin de o zi, iar mesagerii ajunseră cu atât mai repede, cu cât se deplasau călare. Trecând prin primele linii ale propriei lor armate, priviră în direcția Munților Kibi, unde soarele apunea roșu. Din acel punct, n-aveau să mai întâlnească decât inamici. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce se făceau prezentările, Muneharu se înclină afabil. Emisarii se bucurau, convinși că aveau să-l câștige fără nici o greutate. — Hikoemon, spuse Kanbei, vrei te rog să-i comunici Generalului Muneharu conținutul mesajului Domniei Sale? Deși s-ar fi cuvenit ca mesagerul mai vârstnic să facă remarcile introductive, Kanbei considerase că Hikoemon, mai înaintat în ani și mai blajin, avea să prezinte mai eficient avantajele propunerilor. — Permiteți-mi să vă explic misiunea noastră, domnule general. Seniorul Hideyoshi ne-a ordonat să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am primit de la clanul Mori nu depășește șapte mii de banițe și, cum se vede, nu sunt mai mult decât un samurai de țară care se apropie de bătrânețe. Nu pomenise nimic despre vreun acord. Se lăsă tăcerea. Cei doi mesageri stăteau încordați. Orice i-ar fi spus, nu făcea decât să repete, cordial și cu cel mai mare respect: — E mai mult decât drept. Nici experiența lui Hikoemon și nici elocvența lui Kanbei nu păreau să fie de vreun folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]