3,563 matches
-
nu chiar a doua zi. S-a Întâmplat ca fratele meu și cu mine să fim lăsați să ne ocupăm În exclusivitate de persoana nou-venită. Reconstituind acum faptele, Îmi dau seama că mama era probabil plecată, Împreună cu camerista ei și micul Trainy, la St. Petersburg (aflat la vreo șaptezeci și cinci de kilometri), unde tata era adânc implicat În gravele evenimente politice ale acelei ierni. Mama era Însărcinată și foarte nervoasă. Miss Robinson, În loc să rămână acasă ca s-o introducă pe Mademoiselle, plecase
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
două Întreruperi: o pauză de două săptămâni Între semestre - pentru a face loc, ca să zicem așa, imensului pom de Crăciun care atingea cu steaua lui tavanul verde-pal al frumosului nostru salon - și o săptămână de vacanță de Paști, În timpul căreia micul dejun era Înveselit de ouă Încondeiate. Întrucât zăpada și gerul țineau din octombrie până În aprilie, nu e de mirare că tonalitatea amintirilor mele din școală este hibernală. Când Ivan Întâi (care a dispărut Într-o bună zi) sau Ivan al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
obiectelor netede și rotunde care cuceresc spațiu prin simpla mișcare de rostogolire, În loc să ridice anevoios niște membre grele pentru a Înainta, a produs probabil un șoc extrem de salutar omenirii În copilăria ei. Focul de pe munte la care se uita visător micul sălbatic, stând gol-goluț pe vine, sau Înaintarea neabătută a unui foc ce cuprinsese pădurea - au afectat și ele probabil un cromozom, două, fără știrea lui Lamarck, Într-un mod misterios, pe care este puțin probabil că Îl vor elucida geneticienii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Te rog să nu te amesteci! spune ea apoi cu alt ton, obosit, dar categoric, sever. Te rog Alexandre! Te rog!... Bine, bine! spune el împăciuitor. Abia aștept să nu mai trebuiască să ne milogim nimănui. Să sfârșim cu pribegia. "Micul Mangop" va fi oare "Micul Bizanț", așa cum năzuiești tu? îngână Maria cu tristețe. Să crezi!! strigă Alexandru cu înflăcărare. Să crezi, așa cum cred și eu! Mangopul e un început! Vom avea un pământ "al nostru"! Un adăpost "al nostru"! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amesteci! spune ea apoi cu alt ton, obosit, dar categoric, sever. Te rog Alexandre! Te rog!... Bine, bine! spune el împăciuitor. Abia aștept să nu mai trebuiască să ne milogim nimănui. Să sfârșim cu pribegia. "Micul Mangop" va fi oare "Micul Bizanț", așa cum năzuiești tu? îngână Maria cu tristețe. Să crezi!! strigă Alexandru cu înflăcărare. Să crezi, așa cum cred și eu! Mangopul e un început! Vom avea un pământ "al nostru"! Un adăpost "al nostru"! Nu vom mai rătăci de ici-colo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cred că-i adevărat. Nu pot, bolborosește el înăbușit, lăcrimând. Biata Maria, murmură Țamblac cu o voce gâtuită. Chinuită ființă. Viața ei a fost numai durere. Bogdan era ancora ei, rațiunea ei de a trăi... Câte vise nu-și făurise.. "Micul meu Bogdan cel Mare", îi șoptea ea... Acu... acu, nu știu ce va fi... nu știu... Mi-e tare teamă... Spune-mi, Ioane! Ce să fac?! îl întreabă Ștefan strângându-i mâinile cu disperare. Ce pot să fac pentru ea?!... Nu... nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încoace, căutând-o cu privirea, ne-am gândit apoi că a intrat în clădire după noi, văzând că întârziem, ca să ne dea o mână de ajutor, și am mai așteptat-o. Apoi am traversat și am dat o raită prin micul, dar minunatul, parc Montsouris: s-o fi refugiat aici, la umbra copacilor, ca să se așeze pe o bancă... Xenia însă nicăieri. Plecase! Se grăbise să plece!!! Dar dacă n-am fi găsit-o pe doamna administratoare? Dar dacă aceasta - intervenind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dar strălucitor, orbindu-mă până la lacrimi (lacrimi ambigue, provocate și de o puternică, inexplicabilă emoție), gazonul de un verde proaspăt, odihnitor, jucătorii evoluând incredibil de aproape, atât de aproape încât efortul pe care îl fac - și care se „pierde” pe micul ecran - este acum vizibil și extraordinar de impresionant, sutele, miile de oameni concentrați asupra spectacolului, a cărui parte sonoră o asigură spontan - totul e în așa măsură viață, o formă de viață, uitată și retrăită acum cu un soi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din miezul iubirii dumnezeiești. Nu trebuie să te omori pentru că nu trebuie să-ți lepezi crucea (n.n. V.Cr.)”. Nimic mai fals decât a-l considera pe Anton Pavlovici Cehov (ah, cum își mai dau ochii peste cap cuconițele noastre de pe micul ecran pronunțând cuvintele „Anton Pavlovici”) drept un autor sentimental și duios. Dimpotrivă, în realitate, el face parte dintre marii necruțători. Umanitatea sa, decentă în manifestări, câtuși de puțin clamoroasă, e teribil de tristă și de disperată: o umanitate abandonată, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vrednic și merită. Apoi am dat darurile pe care le-am dus și o modestă suma de bani (dolari). S-a bucurat pentru toate, mi-a mulțumit spunându-mi și „Bogdaproste!”. Și eu m-am bucurat mult că a apreciat micul dar pe care-l dădusem. între timp a venit o măicuța și i-a zis acesteia să mă cazeze. Era oră 22 și a doua zi dimineață se mergea în pelerinaj. Așa că măicuța m-a cazat la et. I, cam
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nici nu se salutau. Eu ce să fac? Dacă minciuna este, cum se știe, imorală, hai s-o ridicăm la rang de morală și încep: Măi Vladimire, am impresia că ai căzut din leagăn cu capul în jos când erai mic. De ce, zice el. Păi bine, măi băiete, eu nu l-am auzit pe ștefan să zică nici o vorbuliță rea despre tine, din contra, îi pare rău că cel mai bun prieten al său, tu, îl vorbești de rău peste
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
n-ar fi fost război, dacă noi nu am fi fost rupți de casa de la Câșlița poate că vacanța nedorită dar obligată de împrejurări în familia unchiului Tache nu s-ar fi desprins de normalitate. L-am botezat pe cel mic în Biserica Sfânta Vineri, parohia unchiului, acum și naș. Zilnic, două săptămâni încheiate, am făcut cărare bătută spre port. În sfârșit ne hărăzește Dumnezeu un vapor și la cinci dimineața urcăm. Aveam bilete de clasa I. Dar aici nici un loc.
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-mă de casă, zgomotele pe care le făceau pichirile erau slabe. În schimb, o cucuvea, ce tocmai poposise pe coșul de fum, scotea sunete sinistre, prevestitoare de moarte și de nenorociri. Miki, câinele lup pe care l-am crescut de mic, m-a întâmpinat ca de fiecare dată, dând prietenos din coadă. M-am apropiat și l-am mângâiat pe cap. Ochii mi s-au umplut brusc și fără motiv de lacrimi. Mi-am dat seama că aveam nevoie de o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Cercul basarabenilor din țară se reunea mai frecvent fiecare participant profețind după zvonuri și imaginație. Unii pastelau viața edenică americană glorificând societatea de consum, alții jinduiau ordinea și nivelul de trai occidental visând ca Bucureștiul să revină la situația de micul Paris. Cei formați În democrația interbelică, deja vârstnici ne asigurau că numai „monarhia va salva România”. Încă nu se cunoștea bine existența Comunității europene nici despre globalism. Unele evenimente și exemple trăite de interlocutori tăiau avântul proorocilor ocazionali. America, susțineau
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
am putut să mă ocup numai de sport și teatru, punând în scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii Ion Ariciuc și Vasile Ciocoiu; fundași, frații Cozaru și Erdic, interi Nepivoda, Aruști; extreme și inaintași Buzincu Paul, Cozaru Constantin, frații Cozmanciuc și alții și cu timpul s-
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
am putut să mă ocup numai de sport și teatru, punând în scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii Ion Ariciuc și Vasile Ciocoiu; fundași, frații Cozaru și Erdic, interi Nepivoda, Aruști; extreme și inaintași Buzincu Paul, Cozaru Constantin, frații Cozmanciuc și alții și cu timpul s-
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mă privea într-un fel neobișnuit, obiectiv, de parcă urmărea un fenomen științific, mormăia ceva numai pentru ea, când franțuzește, când rusește, iar eu, simțindu-mă subiect de cercetare, știind de visul de care amintea destul de des, eu am devenit un mic paranoic, de un orgoliu nemărturisit, din cauză că eram un mare timid. Formula aceasta, orgoliul și timiditatea, este foarte frecventă. * După ce am început școala primară, la Soroca mergeam numai vara. Nu știu de ce, dar la vie ne duceam destul de rar. Tiotea Nadia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de instruirea mea ("tu nu vezi ce dăruit este copilul tău?"), îmi dădea bani, peste nevoile mele, și îmi promitea să mă ia cu dânsa la Paris să văd lumea. Mie mi se suise la cap această protecție; devenisem un mic paranoic și, ca urmare a acestei protecții, am rămas ani întregi convins de valoarea mea. Asta era relația mea cu aceea pe care o numisem, cu un sentiment de adorație, "Regina". O adoram pe Regină, fiindcă mă răsfăța, era prototipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rame, un tun și echipaj de 31 de oameni. La pupa exista o tendă, acoperită, pentru ofițeri, iar de-a lungul copastiei era prevăzută o perdea care să-i ferească pe vâslași de ochitori sau de priveliști nedorite ale ina micului. Un astfel de vas se putea împotrivi cu succes micilor ambarcațiuni ale haiducilor moldoveni, care jefuiau, uneori, zona dobrogeană, în secolul al XVI-lea. Beiul din Silistra i-a dat ordin, în 1565, domnitorului Alexandru Lăpușneanu să-l ajute în
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
acolo un elev cu toate normele însușite, modelul școlarului ce se bucură de aprecierea oficială. Încă mai era impresionat de poezia lui Dan Deșliu pe care la cunoscut la București unde, poet în vogă, Deșliu prezidase concursul ARLUS câștigat de micul creator. Labiș era convins că un poem ca „Minerii din Maramureș” era superior artisticește operei lui Sadoveanu. Mărgărit în schimb desfășurase modele perene în fața cărora cele ale momentului nu constituiau nimic. Dânsul i-a inoculat lui Labiș răzvrătirea contra oricărui
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sincer, fără nici o umbră de îndârjire, ieșea imediat în evidență datorită privirii sale limpezi, chipului său deschis comunicării, conversației sale sobre și înțelepte, participării sale pline de bucurie la serviciile din biserică, rugăciunii reculese și cultivate în reflexie. Încă de mic și-a manifestat dorința de a deveni preot. Dar nu știa ce ar fi trebuit să facă. O repeta adesea mamei sale. Și ea ar fi fost fericită să-l vadă într-o zi preot. Dar nu reușea nicidecum să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
casa lor se vrea putea cânta sfânta liturghiă". Duca a fost "un făcător de rele" căruia "i se lărgise mațele spre luat". "Pun martor - jură perfid Costin - pre Dumnezeu, și mă las pre mărturia a toată Moldova, de la mare până la mic." Cu o plăcere vizibilă Nicolae Costin descrie calculii găsiți în trupul lui Duca, mort de "cataroi": Și spintecîndu-l doftori, după ce au murit, spun că au găsit în herea lui 27 de pietre roșii, așa de late și de groase, într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dintr-un izvor grec. Alecu, fiul lui Ienache, strânge și el, într-o "condicuță" pentru "trebuințele" lui, câteva strofe, caracterizate printr-un patos jălalnic: De lacrămi vărs pîrae Cu groaznică văpaie. Și poeziile lui sunt cântece de lume, cu un mic totuși proces de elaborațiune cultă, imagini de interior boieresc, tablouri, oglinzi și chipul femeii răsfrânt în ele: Oglinda când ți-a arăta Întreagă frumusețea ta, Atunci și tu ca mine Te-ai închina la tine. Nicolae, alt fiu al lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alta bârfește De om vrăjmașe, Prea neghiobește: Nerușinate, Una gângavă Înverșunate; Stă pe gâlceavă; Cât simt răcoare Alta bogată, Dau din picioare, Schioapă-ngînfată; Toți dracii strigă Alta calică, Ca să le frigă. BARBU PARIS MUMULEANU Barbu Paris Mumuleanu (1794-1837) e un mic autodidact, foarte moralist, care crede că prea am fost "neutri" și că a venit vremea să "ridicăm boala de pre ochii noștri". Caracterurile lui, așa de persiflate, sunt doar operă de educator. Când satiricul adoptă sincer verva de răspântie, prefăcând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Capitolul XVII MICUL ROMANTISM BARBU DELAVRANCEA La frumoasa Revista nouă a lui Hasdeu, apărută la 15 decembrie 1887, începe a se afirma un spirit care va cuprinde întreaga literatură a acestei epoci și care s-ar putea rezuma în formula: mic romantism provincial și rustic. Barbu Ștefănescu Delavrancea (1858-1918) e unul din principalii exponenți. Bineînțeles, acest romantism reprezintă o undă a eminescianismului. Delavrancea, care suferă de o psihoză a veacului, recunoaște răul ca principiu al istoriei, vede în faună și floră
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]