4,850 matches
-
-se ca nu cumva să-i scape scrum pe covorul nou-nouț din camera de zi. Dr. Saul Lesnick, psihiatru și vechi informator al FBI, stătea cât mai departe posibil de Vânătorul Roșiilor, rămânând totuși în aceeași încăpere. Era un bătrân micuț și pirpiriu, cu niște ochi albaștri, strălucitori, și o tuse pe care o alimenta cu țigări europene foarte tari. Avea acea alură specifică captivilor de pretutindeni, disprețuind prezența celor care l-au capturat - deși circula și supoziția că își oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ingrat mic, o rușine pentru tatăl tău bun, un om cult, un doctor, nu un prieten al curvelor și golanilor... Stefan răsturnă măsuța de lângă el și fugi din cameră, oprindu-se exact în brațele lui Mal, care bloca holul. Puștiul micuț și gras aproape că ricoșă din înaltul său tată vitreg, de peste un metru optzeci și cinci. Apoi îl strânse de mijloc și își îngropă capul în vesta lui. Mal îl adăposti acolo, ținându-l cu o mână de umăr, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Strada 4, colț cu Evergreen. *** Peluza era un altar. Statuete reprezentându-l pe Iisus erau aliniate cu fața spre stradă. În spatele lor mai exista și un staul construit din cuburi de jucărie. Un rahat de câine se odihnea în ieslea micuțului I.H. Buzz se îndreptă spre verandă și apăsă pe sonerie. Pe un capăt de masă o văzu pe Fecioara Maria. Pe partea din față a rochiei ei albe și revărsate era o inscripție: „Fute-mă”. Buzz făcu o deducție rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la sonerie. În fața ușii apăru un bărbat înalt și neras, flancat de o fetiță și un băiețel. Dudley zâmbi. Îl privi pe micuț cum își suge degetul mare și vorbi primul: Domnule Kaukenen, suntem de la Procuratură și am dori să avem o discuție. Doar noi trei, vă rugăm. Copiii se lipeau de picioarele bărbatului. Mal văzu niște ochi oblici și înfricoșați - două corcituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cum își suge degetul mare și vorbi primul: Domnule Kaukenen, suntem de la Procuratură și am dori să avem o discuție. Doar noi trei, vă rugăm. Copiii se lipeau de picioarele bărbatului. Mal văzu niște ochi oblici și înfricoșați - două corcituri micuțe, speriate de cei doi haidamaci. Eisler/Kaukenen strigă „Michiko!” Apăru o japoneză, care luă copiii cu ea. Dudley deschise ușa fără să aștepte vreo invitație. Eisler spuse: — Ați întârziat cu vreo trei ani. Mal intră și el după Dudley, uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Audrey, acela era Johnny, iar dacă tipul știa de povestea dintre ei, atunci Buzz fie își punea viața în labele maimuțoiului, fie îl omora. Cale de mijloc nu exista. Dacă Mickey auzea de poveste, atunci urma Marele Adio, pentru că atunci când micuțul gangster era înșelat, devenea nimicitor. Când l-a dibuit pe asasinul plătit să-l radă în persoana lui Hooky Rothman, l-a dichisit cu două găuri în genunchi, asigurându-i o noapte de agonie și o lovitură de grație marca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mickey Leul și Johnny Leul se amuzau lângă șemineu. Deasupra lor, pe perete, atârna o fotografie a lui Audrey în chiloței și cu ciucurei atârnându-i de sfârcuri. Mick îi făcu semn cu degetul să se apropie. Buzz se duse. Micuțul comedian avea poanta pregătită. Un tip vine la mine și mă-ntreabă: „Cum merge business-ul, Mickey?” Eu îi zic: „Amice, e ca-n show business: nu-i nici un business”. Mă dau la tipa asta, iar ea zice: „Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despre Truman și embargourile comerciale, apoi îl deschise la pagina a doua, în speranța că poate exista vreun articol legat de cazul lui. O nouă trecere în revistă îl convinse că nu exista așa ceva, dar îi atrase atenția un text micuț de jos, din colțul din dreapta al paginii. CU CARACTERE MAI MICI ȘI MAI RETRAS, CA UN CITAT SINUCIDEREA LUI CHARLES HARTSHORN, AVOCAT AL ELITELOR, DAR ȘI AL DEFAVORIZAȚILOR SORȚII În această dimineață Charles E. (Eddington) Hartshorn, în vârstă de 52
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Înțeleagă unul pe celălalt. Priviră amândoi casa, care nu se schimbase din copilăria lor, apoi dealul care urca ușor spre marginea pădurii. - Gata? Întrebă Alexandru deodată. Își amintiră Întrecerile pe care le făceau după ce tatăl lor de adusese doi mânji micuți, pe care Îi Învățase să călărească. Porneau de la marginea pârâului și alergau până la pădure, trecând pe lângă curtea unde moș Onofrei Îi urmărea, sprijinit În gard, cu un zâmbet șugubăț. - Gata! spuse Ștefănel. Dădură pinteni deodată și se lansară la galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Xantipol, pentru relaxarea bibliotecarilor. Doi cilindri magnetici încapsulați în plastic se fugăreau pe o tăviță învârtită manual. Făceai pariu că la a treizecea tură se inversează ordinea pentru a cincisprezecea oară și câștigai. Pusese la punct și o cutie chirurgicală micuță, Hypercrat, cam de două palme, care făcea operații instant. O puneai în locul unde simțeai durere și așteptai să se aprindă ledul verde când totul se termina! Nefiind testată decât ocazional, estimase că nu poate porni în cazul a doi-trei pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
a Domnului. 7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și rîurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decît dispreț. 8. Avem o soră micuță, care n-are încă țîțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni pețitorii? 9. Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scîndură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
forma unei senzații de încordare, de durere la nivelul tâmplelor, că ar fi bine să vegheze astăzi asupra fiicei ei. Ia te uită cum o privește dezmățatul ăla! Dacă se atinge fie și de-un fir de păr din capul micuței Gita, va plăti. Și nu este o amenințare în vânt. Anjali, servitoarea, știe multe despre Pran Nath Razdan. De fapt, știe mai multe despre el decât ar putea ști el însuși. Numai să se apropie de ea și va vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este dispus s-o împartă cu el, asta până când cerșetorul începe să tragă chiar de mâinile și picioarele lui, ceea ce lui Pran i se pare o exagerare - în cele din urmă, cerșetorul se preschimbă în Ma-Ji, care, cu ajutorul unei servitoare micuțe, pare să-l îmbrace într-un fel de costum de mătase. Îl doare capul și nu știe ce oră este. Presupune că s-a făcut seară, pentru că abia mai zărește ceva jur. Singura sursă de lumină vine de la niște lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe lângă care trece, spre sud. Pagină de dreapta , cu spate alb PRETTY BOBBY ( centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta O curte mică se deschide în spatele zidurilor înalte ale unei case din Bombay ca o glastră micuță în mijlocul unui teren plin de bolovani enormi. Zgomotul după-amiezii și larma de la Falkland Road au rămas undeva, în urmă, de cealaltă parte a zidului. Înăuntru, un tânăr mătură podeaua. O face cam fără chef, vânturând mătura la distanță de picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
drum prin masa de verdeață. Peste tot, orhidee aliniate în plantatori, atârnând din coșuri, răsucindu-se peste butuci, dispozitive artistice din sârmă și coji de copac. Au forme și culori inimaginabile, flori mari ceruite, cu rădăcini care se întind, stele micuțe, eflorescențe în spic, ventilatoare, coloane și rozete, flori sub formă de pungă și altele cu cozi mici ascuțite. Își ridică buzele franjurate din straturile de mușchi, plutesc șovăitor în aer, ducând după ele buchete de rădăcini aeriene, care-i ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Încântător. Cyril o să-l aducă la ceai. Mmm? O, foarte amuzant! Și mai este chestiunea noilor pantaloni ai lui Harold. La-la, se zice că par ridicoli, dar Harold jură că vor fi la modă pe la Sfânta Treime. I-a făcut micuțul croitor de pe Turl... Domnule? Domnule? Închide ochii. Cald. Încearcă să te scufunzi mai mult. Domnule? Lumina soarelui pe o piatră galbenă. Lumină apoasă care se filtrează prin sticlă. Unghiurile verzi ale unui copac araucaria încadrat de fereastră. — Domnule? Șapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să-l întrebe cum se simte. Au o scurtă conversație, la sfârșitul căreia Jonathan rămâne convins că l-a judecat greșit. Este o persoană foarte decentă. Fluierând, își perie jacheta, strecurând cu grijă inelul de logodnă într-un buzunar interior. Micuța cutie pătrată îi umflă pieptul, așa c-o transferă în buzunarul din stânga. Se simte calm și proaspăt, gata pentru orice. Star îl așteaptă în holul hotelului, îmbrăcată cu o rochie de seară, gri, sclipitoare. Poartă brățările Fotse. Părul îi încadrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că te iubesc, Te-am căutat de veacuri, dar nu să te găsesc. Trei păpădii La poarta ta, adeseori Am agățat trei păpădii, Dar din păcate, pân-să vii, Au mai rămas doar gămălii, Nici până-n zori. Din păpădia cea micuță, Zburat-au dorurile mele, Dar nu te-ai sinchisit de ele, Și au căzut printre zăbrele, Lângă portiță. Din păpădia cea mai mare, Purtate pe o briză rece, Oprească timpul care trece, La poarta Domnului vor cere, Și îndurare. Din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mult decât mi se oferă. Și totuși, tristețea refuză să mă părăsească. Încerc să mi-l închipui pe Ping și dezgustătorii săi dinți pătați de opiu, însă mintea mea își urmează propriul drum. Îmi aduce melodia operei mele preferate, Iubirea micuței Jad - povestea unei slujnice și a iubitului ei, un soldat. Când mă gândesc cum i-a adus soldatul miresei sale o bucată de săpun ca dar de nuntă și cât de fericită a făcut-o pe ea lucrul acesta, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pregătit, răcorit sau încălzit, în funcție de anotimp. După aceste încăperi urmează sufrageria, baia, camera de zi și cămările. În a doua parte a palatului se întinde grădina, care va deveni locul meu preferat. Cuprinde pajiști și pârâiașe naturale, precum și un iaz micuț numit Lacul Ceresc. Vo lăsa intenționat plantele acvatice să crească nestânjenite în el, deoarece îmi doresc să-mi amintească de Wuhu. Întotdeauna am adorat plantele și eram un grădinar pasionat. Îmi voi umple grădina cu splendoarea naturii. Pe lângă copaci mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
antrenați de eunucul-șef Shim să fie surzi și muți în astfel de situații. Camera e mare și nemobilată. În mijloc se află un vas galben frumos sculptat și pictat. Seamănă cu un pepene mare. În colțurile încăperii sunt lampioane micuțe, iar pereții sunt împodobiți cu draperii brodate cu flori albastre și albe. Am mare nevoie, dar nu pot să fac. Nu există fereastră care să lase mirosul să iasă. Servitoarele stau în jurul meu, fixându-mă cu privirea. Le spun iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
altele din încăperi și grădini. Fiecare locșor e înțesat cu pagode și altare. — Concubinele în vârstă și-au transformat locuințele în temple, îmi șoptește An-te-hai. Își petrec viața nefăcând nimic altceva decât să psalmodieze. Fiecare dintre ele are un pat micuț în spatele statuii lui Buddha. Vreau să știu cum arată concubinele, așa că urmăresc sunetul psalmodiilor: cobor pe o cărare care duce la Sala Tinereții Debordante. An-te-hai îmi spune că e cel mai mare dintre aceste temple. Când intru, văd că pardoseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lăcuste. S-au lăsat asupra culturilor tocmai când acestea începeau să se coacă. Peste noapte, întreaga regiune a fost năpădită. A fost ca și cum veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două tobe micuțe în formă de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care An-te-hai tocmai s-a întors. Au perle și mărgele din jad verde cusute într-un minunat model floral. Fujin e încântată. Ea îmi dă la rândul ei o pipă din cupru. N-am mai văzut nicicând ceva asemănător. Pe micuța pipă e reprezentată o scenă sofisticată de bătălie, cu nave, soldați și valuri. Micile siluete sunt gravate cu precizie, iar suprafața e lustruită la fel de fin ca porțelanul. Fujin îmi spune că a fost confecționată cu ajutorul unei mașini inventate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
încât să le introducă ilegal. Mi-e greu să vorbesc despre durerea pe care mi-a cauzat-o acest lucru. E ca o înecare lentă: aerul îmi iese din plămâni și nu pot decât să-mi aștept moartea. — Picioarele lor micuțe în formă de lotus l-au subjugat pe Majestatea Sa, mi-a raportat An-te-hai. Doamnele au fost un dar de la guvernatorul din Soochow. Bănuiesc că lui Nuharoo nu i-a fost greu să-i sugereze guvernatorului că sosise momentul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]