4,790 matches
-
cum s-a subliniat în mai multe prezentări ale poetului. "Eu de amărât ce sunt/ aș pieri de pe pământ,/ m-aș tot duce pe-o câmpie/ nimenea să nu mă știe" sau "Să-mi fi oiță bârsană/ să-ți fiu miel de neprihană/ Să-mi usuc botul la vânt/ și piciorul la pământ". Poetul este un damnat care trece printr-un lung calvar, pentru a atinge cumplita apoteoză. Așa se explica universul biblic prezent ca simbol al suferinței, al calvarului. George
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de ermetizare este Ion Iuga. El cântă satul, casa părintească, bunicii, "Cântărețul" (care amintește de "Laie Chiorul" lui Goga), dar ajunge curând la o poezie alambicată. Ion Iuga nu este un poet lipsit de talent: "ard vetrele ard/ În țarc mieii sunt semnul cerimii înalte/ mâinile rădăcini se preschimbă în arc/ prin sine asprului salt." Alexandru Miran, H. Grămescu, Ilarie Hinoveanu, Ion Murgeanu vor slăvi pe rând vegetația: ei vin cu imagini lubrice, într-o formulă incoloră, sau cuminți și fade
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ștefan este reînviat în poemul "Mutarea în lup", care pe aloc uri este un fel de "Mioriță" modernă: "Loc sfânt loc străvechi/ piatră căzută din lună,/ pentru că în loc de inimă/ Ștefan cel Mare, Domnul/ Ținea de ibovnică/ Un inel și un miel/ și un ciobănaș subțire/ și-o turmă de oi/ păscută-n zăvoi/ și vrea doi dușmani/ mult mai ortomani/ la apus de soare/ vrând să mi-l omoare/ nu pot să-l omoare." În poemul al IX-lea, Nichita se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în când/ Vin chemători frumoși cu clopote pe sate/ și cu năfrămi pe bote de stejar/ Încinși cruciș cu prime colorate..." Apoi botezul. Se naște câte-un prunc/ și iarăși se adună neamurile toate/ și vin cu daruri câte un miel sugaci/ în zori pe cei departe de pe sate... și zilele și nopțile la rând/ trec și se sting ușor ca o făclie/ și iarăși Paștile împărătești/ Ne umple casele de bucurie" În "Imnele bucuriei" fiecare gest își are un reflex
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar aș vrea, când mă mâncați,/ să mă sui pe deal și să mă arunc,/ în stomacul vostru adânc". Explicând originea poporului român, poemul dezvoltă elemente de basm, descriind drumul lung pe care-l aveau de parcurs, precum și motivul metamorfozării mielului în Făt-Frumos: Își ia frați de cruce/ și se duce și se tot duce;/ zi de vară până-n seară/ și urcă pe-o scară". Finalitatea demonstrează Unirea: "Doamne, am unit turmele./ dar mie cine-o să-mi plângă urmele?", pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
foarte gustat de public, îndeosebi când își interpretează el singur monologurile la Televiziune". 4 De-altfel, livrescul e nota principală a acestei culegeri, unde alteori putem identifica pe Geo Dumitrescu (ironizând viața rustică) și pe A. Păunescu (emoționându-se de "mieii primi").5 "Simt că-n jurul meu ceva se scufundă/ și sunt oarecum trist" ("Întoarcere"). Precursorii lui Marin Sorescu au fost citați mai toți de critica literară: Topârceanu, Minulescu, Queneau, Prévert, Maiakovski, Urmuz; a fost citată avangarda(suprarealismul), cineva l-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru că de fapt ea ascunde fața tristă a noastră. Numai de nu ar ajunge la manieră, pentru că l-am simțit de foarte multe ori fals, facil, într-un limbaj prea direct și fără podoabe. Adrian Păunescu "Ultrasentimente", E. P. L.,1965; "Mieii primi", Editura Tineretului,1966; "Fântâna somnambulă", E. P. L.,1968; Istoria unei secunde", Editura Cartea Românească, 1971; ed. II, 1972; "Viață de excepții", Albatros, 1971; "Repetabila povară", Scrisul Românesc, 1974. Așa cum s-a mai spus, Adrian Păunescu descinde din Macedonski, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este robustă, clocotitoare, spiritul inventiv.1 Astfel, miei "prea fragezi", rupți dintr-o lume a ținuturilor reci, vin spre "așezări" gata oricând să se "răstoarne" în părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e frig primejdios/ Cu trupurile în părinți" ("Familialul obicei"). Marian Popa subliniază că Adrian Păunescu "are facultatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fragezi", rupți dintr-o lume a ținuturilor reci, vin spre "așezări" gata oricând să se "răstoarne" în părinți, dacă e "frig primejdios". Obiceiul este familiar, din moși-stră moși se petrece așa. Mieii nu vor încerca să-și depășească condiția: "și mieilor le mijesc coarne/ Și foșnesc mărunt din dinți/ Gata oricând să se răstoarne/ dacă e frig primejdios/ Cu trupurile în părinți" ("Familialul obicei"). Marian Popa subliniază că Adrian Păunescu "are facultatea prodigioasă tipic hugoliană, de a emite spontan cantități maxime
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lozincă". Nicolae Manolescu îl prezintă pe Adrian Păunescu de câteva ori și nu fără rețineri: "Adrian Păunescu și-a făcut din titlurile volumelor sale cel dintâi mijloc de sfidare a convenției literare și de surprindere a automatismelor cititorilor: "Ul trasentimente", "Mieii primi", "Fântâna somnambulă"". În zadar vom căuta un sens mai profund acestor titluri ele rămân suspendate în aer ca niște simple formule de șoc. "Chiar și această inocentă încercare de a speria sau de a scandaliza pe cititorul conformist dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atinge absolutul. "Marele gând", "Duhovnicul", sau "Pescarul" reprezintă aceste limite spre care tinde omul de la naștere și până la moarte, motive care apar obsesiv, așa cum vom vedea de-a lungul operei. Trăirea teribilă a existenței și latura ei biografică Cu volumul "Mieii primi" asistăm la o revitalizare a lirismului prin permanenta reîntoarcere la origini, la acea efervescență naturistă, similară creației divine. Există în poemul titular un soroc al creșterii care ne trimite la L. Blaga, fără însă să se transforme într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în poemul "Focuri de primăvară". Poetul trăiește direct o stare de identificare cu divinul, dar în același timp mărturisește o mare singurătate. Finalul poemului este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
direct o stare de identificare cu divinul, dar în același timp mărturisește o mare singurătate. Finalul poemului este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele și armele". Pentru Adrian Păunescu, zona misterului este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este o invocație către un principiu sau către o ființă care să-l împlinească în anotimpul mieilor primi: "Afară gem berbecii, înăuntru plâng mieii,/ Targa de iarbă tulbure e jilavă, vino și ridică-mi mâinile de pe pământ/ Vino și binecuvântă mieii care se așază pe pământ și plâng și dorm în numele lui Dumnezeu/ Noi suntem razele și armele". Pentru Adrian Păunescu, zona misterului este, în unele poeme, atingerea dintre lut și idealul celest, în altele pătrunderea esenței în materialitate. Viziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e bolnav, senin, stăruitor,/ Lăsând pe mine urma lor de drojdie". Aspirația spre lumină, spre cer este fereastra-oglindă în care se purifică o existență măruntă de vierme târâtor. Un poem intitulat "Testament" explică conținutul volumului "Fântâna somnambulă". Aceasta, ca și "Mieii primi", cuprinde versuri ce vor cânta cu predilecție adolescența, de care poetul se desparte și tinerețea în care intră și care-i generează un fel de spaimă. Testamentul este bizar. El este expresia rămasului bun și a încrederii. Unde sunteți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
strice. Cap de cal se pune în par ca să nu mănînce lupii dobitoacele. Cine vede mînz întîi și-i cu picioarele goale va face trîntituri și-i vor da spini în picioare. De-i vedea mînz înainte de să fi văzut miel ori pui, ai să fii gol tot anul; iar de-i vedea miel sau pui, dimpotrivă. Cînd cineva vede un mînz întîi pe nemîncate, ca să nu fie spurcat de mînz, își lasă betele ori brîul să atîrne, ca să mănînce lupii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cine vede mînz întîi și-i cu picioarele goale va face trîntituri și-i vor da spini în picioare. De-i vedea mînz înainte de să fi văzut miel ori pui, ai să fii gol tot anul; iar de-i vedea miel sau pui, dimpotrivă. Cînd cineva vede un mînz întîi pe nemîncate, ca să nu fie spurcat de mînz, își lasă betele ori brîul să atîrne, ca să mănînce lupii pe acel mînz, astfel ca paguba să nu fie pentru cel spurcat. Pune
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a vizitat pe o lehuză o femeie care pe acel timp menstruează, copilul lehuzei va căpăta rofii*. Femeia de care nu se atinge bărbat în cele șase săptămîni de lăuzie, cînd iese la biserică se zice că se duce cu mielul în gură, iar dacă este atinsă, că se duce cățaua cu cățelul în gură. Dacă moare o femeie lăuză, i se lasă mai multe fire de păr neîmpletite, ca să vadă Dumnezeu că e lăuză și să-i ierte păcatele. Femeia
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ei mere, cînd se scutură merii acolo, în ziua de Sînziene și Sf. Petru, fiindcă au mîncat întîi părinții lor. Mers Nu e bine să mergi cu spatele înainte și cu fața îndărăt, că cică Dumnezeu plînge și dracu’ rîde. Miel Dacă te spurcă mielul de oaie și-l vezi culcat, atunci tot anul ți-e lene, stai culcat. De vei vedea întîi primăvara miel alb, tot anul vei avea inimă bună; de vei vedea negru, inima ți va fi neagră
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scutură merii acolo, în ziua de Sînziene și Sf. Petru, fiindcă au mîncat întîi părinții lor. Mers Nu e bine să mergi cu spatele înainte și cu fața îndărăt, că cică Dumnezeu plînge și dracu’ rîde. Miel Dacă te spurcă mielul de oaie și-l vezi culcat, atunci tot anul ți-e lene, stai culcat. De vei vedea întîi primăvara miel alb, tot anul vei avea inimă bună; de vei vedea negru, inima ți va fi neagră. Cînd vezi pentru întîia
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
să mergi cu spatele înainte și cu fața îndărăt, că cică Dumnezeu plînge și dracu’ rîde. Miel Dacă te spurcă mielul de oaie și-l vezi culcat, atunci tot anul ți-e lene, stai culcat. De vei vedea întîi primăvara miel alb, tot anul vei avea inimă bună; de vei vedea negru, inima ți va fi neagră. Cînd vezi pentru întîia oară miei albi, vei face păduchi, iar de vei vedea miei negri ai să faci pureci. Cînd vezi primăvara miel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
oaie și-l vezi culcat, atunci tot anul ți-e lene, stai culcat. De vei vedea întîi primăvara miel alb, tot anul vei avea inimă bună; de vei vedea negru, inima ți va fi neagră. Cînd vezi pentru întîia oară miei albi, vei face păduchi, iar de vei vedea miei negri ai să faci pureci. Cînd vezi primăvara miel alb întîi, ai să fii tot anul sănătos. Miel alb văzînd întîi e a noroc și ți se va împlini cel de pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
e lene, stai culcat. De vei vedea întîi primăvara miel alb, tot anul vei avea inimă bună; de vei vedea negru, inima ți va fi neagră. Cînd vezi pentru întîia oară miei albi, vei face păduchi, iar de vei vedea miei negri ai să faci pureci. Cînd vezi primăvara miel alb întîi, ai să fii tot anul sănătos. Miel alb văzînd întîi e a noroc și ți se va împlini cel de pe urmă dor. Miel negru îți prevestește supărări peste an
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
miel alb, tot anul vei avea inimă bună; de vei vedea negru, inima ți va fi neagră. Cînd vezi pentru întîia oară miei albi, vei face păduchi, iar de vei vedea miei negri ai să faci pureci. Cînd vezi primăvara miel alb întîi, ai să fii tot anul sănătos. Miel alb văzînd întîi e a noroc și ți se va împlini cel de pe urmă dor. Miel negru îți prevestește supărări peste an. Primăvara cine vede întîi miel negru sau jupuit e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vei vedea negru, inima ți va fi neagră. Cînd vezi pentru întîia oară miei albi, vei face păduchi, iar de vei vedea miei negri ai să faci pureci. Cînd vezi primăvara miel alb întîi, ai să fii tot anul sănătos. Miel alb văzînd întîi e a noroc și ți se va împlini cel de pe urmă dor. Miel negru îți prevestește supărări peste an. Primăvara cine vede întîi miel negru sau jupuit e rău de moarte sau pagubă; e bine cînd vede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]