2,818 matches
-
acest aspect apare și expresia „literatură oficială” opusă celei libere, independente. Ea se aplică în general literaturii promovate de marile instituții culturale (Universitate, Academie etc.) În perioada romantică se dezbat, se formulează idei cu privire la: rolul scriitorului, misiunea acestuia și literatura militantă. Ideea de revoluție literară are însă o semnificație mai bogată. Statutul literaturii ca agent ideologic este suficient de controversat. Literatura cu „teză” ca și cea „cu tendință” este revendicată în mod curent în tot cursul secolului. Un tendenționism - moral, educativ
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
-mi-L înapoi pe Iisus” e o nuvelă amplă (tipărită în 1944, scrisă însă în anii ’30), în care R. investighează problema identității spirituale a intelectualului român de origine evreiască, ilustrată prin forma acută a conflictului lăuntric între tentația sionismului militant și combatant, cu năzuință mesianică, și atașamentul față de țara de baștină. În final protagonistul, Jair Stuparu, sfâșiat între imboldul de a emigra în Palestina și cel de a nu se despărți de solul natal și de spiritualitatea românească, se sinucide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
întreprind în oraș? Democrația poate și trebuie concepută ca o tranzacție socială permanentă între legitimitățile grupurilor de actori ai scenei sociale: legitimitatea aleșilor (în virtutea votului), legitimitatea profesioniștilor (în virtutea cunoștințelor și abilităților de a face, de a pune în act), legitimitatea militanților (în baza mobilizării lor exemplare), legitimitatea locuitorilor (în virtutea raționalității lor practice). Acolo unde se vrea efectiv implicarea cetățenilor se constituie chiar fonduri de participare a locuitorilor, care susțin inițiativele în cartiere. Locuitorii orașului se simt actori ai cartierului lor nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se cere: rigoare, capacitate de imaginare, de convingere, capacitate de a elabora strategii, de a negocia, abilități de relaționare, de punere în act a metodologiei proiectului, de animare a echipelor etc. Lucrătorii care aplică politicile orașului nu pot fi doar militanți, doar simpli aplicanți ("profesionalizare fără aseptizare și specializare fără încorsetare"). După cum cer contextele, situațiile, acestora li se poate cere să fie: specialiști ai teritoriilor în dificultate, consilieri de dezvoltare socială și urbană, renovatori ai gestionării de proximitate, virtuozi ai comunicării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1912, și aproape 4 000 de cotizanți. Se organizează manifestații pentru a-i denunța ca asasini pe proprietarii ce închiriau locuințe insalubre. În urma expulzării președintelui Camerei sindicale din propria locuință, episod ce provoacă "un veritabil asediu"2, secțiunile cele mai militante formează o Federație sindicală a locatarilor care radicalizează criticile aduse proprietății. Din ce în ce mai îndepărtate de extremismul claselor populare, cele două organizații (CSL și FSL) dispar în primăvara anului 1912. Până la urmă, radicalismul ideologiei anarhiste a dus la subestimarea problemei locuinței. Tema
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
formulei administrației consultative se contura astfel o nouă viziune mitică a dezvoltării democratice: viața asociativă urbană. Preocuparea de a distruge rigiditățile alianței conservatoare dintre prefect și consilierii săi îi determină pe profesioniștii urbanizării și ai amenajării teritoriului să încurajeze intervenția militantă a asociațiilor în gestionarea afacerilor locale. Modernizarea politică visată de elita administrativă spera să determine cetățenii să adere la mizele locale. Animarea socioculturală urbană: terenul misiei democraților moderni Opera de deșteptare a populațiilor urbane Pentru moderniști, restaurarea autorității statului nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
relelor 248. A pregăti tineretul în vederea inserției în activitatea economică devenea o prioritate națională. Elaborarea unei politici a dotărilor sociale și socioculturale se impunea ca antidot pentru dispariției vieții sociale. Astfel, vechile temeri ale burgheziei s-au întâlnit cu entuziasmul militanților Educației populare; aceștia găseau în urbanizare oportunitatea de a face să se țină cont de revendicările lor privind dotarea socioeducativă, precum și ocazia de a căpăta recunoaștere socială. Educația populară constituia referința ideologică a marilor asociații naționale în relație cu secretariatul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în cadrul proiectului de stimulare a conștiinței civice. Dezvoltarea socială și dezvoltarea culturală trebuiau să se întâlnească armonios în promovarea individului și colectivității. Animația socioculturală urbană întruchipa efortul conștient și voluntar de a substitui clientelismului notabililor, bazat pe principiul autorității, atitudini militante, participative. Ea trebuia să creeze condițiile unei comunicări democratice între indivizi. Acest proces de modernizare a vieții politice locale era explicitat în declarațiile directorului acțiunii culturale a epocii. Echipamentul cultural al Franței trebuia să permită democrației să reziste efectelor vătămătoare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Se înmulțesc mișcările de luptă pentru un "alt cadru al vieții". Se promovează ca instrument al participării efective "asocierea" cetățenilor la deciziile privind modul de viață cotidian. Oricare ar fi diversitatea acestor mișcări, în ele poate fi sesizată o componentă militantă ieșită din rândul claselor mijlocii, care află în conflictele privind mediul înconjurător, privind pozițiile locale legate de proiectele de dotare ocazia de a-și manifesta opoziția față de un anumit tip de industrializare, oportunitatea de a contesta funcționarea antidemocratică a statului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai bogat și mai uman, cel care dă expresie conținutului celui mai intim a tot ce socotim omenesc.Humoristul cedează bucuros primul loc doar eroului tragic, însă nu se pleacă în fața nici unui alt personaj, dovedindu-se el însuși un curajos militant pentru viață. Lucrarea lui Hőffding este scisă cu căldură. Pentru că are el însuși o relație personală strînsă cu humorul și-și deduce cele mai simple observații din propria expierență de viață.E drept că, potrivit firii sale, el nu este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
confundă. Ca atitudine și orientare, a. reia in extremis aceeași configurație temporală a modernismului (conform căreia trecutul este reductibil la o conștiință normativă osificată și astfel sacrificat în numele ideii de progres și viitor salvator): apologia nonconformismului pe fondul unui vizionarism militant, revoluționar. Tendințele estetice ale a. iau naștere și se dezvoltă sub semnul unei negații radicale - refuzul categoric și global al artei și literaturii anterioare. Cu cât acestea sunt mai intensiv considerate „clasice”, „academice”, „oficiale”, „consacrate”, cu atât antagonismul - urmat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
dramaturg și eseist. La 1560, când primește înscrisuri de noblețe, un Toader Bota (Botha, Botta) își avea reședința la Cernești, în Maramureș. Din acesta descinde, se pare, Theodor Botta (Botha), tatăl lui B.; student la Medicină la Viena, hărțuit ca militant pentru emanciparea națională a românilor ardeleni, el se va refugia în Moldova, terminându-și studiile la Iași. Mai târziu, se stabilește la Adjud, fiind medic la Căile Ferate Române. Din căsătoria cu Aglaia Francisc (Franceschi), fiica unui emigrant corsican, are doi copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Alecsandri (poetul „deșteptării”). Stanțele antimonarhice au vigoare protestatară și limpezime, dar aparțin mai mult cronicii politice decât liricii. Volumul Poeme și maxime (1885) cuprinde versuri erotice și elegiace, fade ca expresie a sentimentului, precum și declarații de adeziune la o poezie militantă. SCRIERI: Procesul epocei în versuri, București, 1883; Poeme și maxime, București, 1885; George Crețeanu, pref. G. Missail, București, 1888; Grigore H. Grandea, București, 1902. Repere bibliografice: Afacerea Șonțu, „Poporul”, 1882, 319, 330; Ave, „Poeme și maxime”, „Revista literară”, 1885, 15
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi în țară. Fără îndoială că aplecarea consecventă a esteticii marxist-leniniste va ajuta pe omul de cultură, pe militantul pentru pace și progres care este acad. G. Călinescu să aducă un aport și mai mare la creația noastră literară”. Intervine în discuție G. Călinescu, făcând și o analiză concretă a manifestării tipicului în poezia lui Eugen Frunză, secretar al
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
socialistă în povestirea 100 kilometri, pare-mi-se. Apoi, după apariția nuvelei Desfășurarea, cel mai ambițios prozator (căci își propusese să scrie, cu toate înzestrările sale, cronica socialismului, dar nu de pe poziția neutră a cronicarului, ci de pe cea a artistului militant: combătând, înfierând, mobilizând lupta de clasă, deci educând), dar și cel mai notoriu prin operă și prin influență politică, Petru Dumitriu a contribuit din plin la lansarea nuvelei și, implicit, a autorului ei. Căci a intuit distanța dintre Marin Preda
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
negative. Teoretizând dogmatic și intransigent, prin formule ca: „noi milităm”, „noi cerem”, - conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice semnate de M. Beniuc și E. Frunză. Măsura originalității, a individualității poetice este dată, în opinia criticului de la Contemporanul de forța politică, civică și mobilizatoare a versurilor, de nivelul implicării în contingent: „Dacă cititorul urmărește multe din poeziile care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
apărute la sfârșitul anului trecut: Cântarea din urmă de Mihai Beniuc (...). E atât de cunoscută cititorilor poezia lirică a lui Eugen Frunză (...). Cum de s-a ivit o asemenea atitudine contemplativă, moleșitoare (...) atitudinea atât de puțin compatibilă cu menirea poetului militant, curajos? Fără îndoială că toate acestea sunt legate de lipsa de profunzime în cunoașterea vieții (...), de insuficienta claritate ideologică. Printre unii poeți circulă teorii confuze, derutante. O anumită critică simplistă, rigidă, a propovăduit necesitatea izgonirii «personalului» din poezie, deoarece după
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
egida luptei libere de opinii își pot permite orice. V-am împărtășit aceste gânduri ale mele, deși sunt din toată inima pentru lupta liberă și cu nimic îngrădită a opiniilor. Socotesc însă că acest articol nu folosește nici unuia dintre poeții militanți, nici unuia dintre făuritorii noii noastre literaturi. El este conceput de pe poziții cu totul străine principiilor noastre. Cred, de asemenea, că Uniunea Scriitorilor, care răspunde direct de Almanahul literar din Cluj, trebuie să pună capăt limbajului vehement și necivilizat care încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de literatură și critică „Mihai Eminescu” la sfârșitul anului trecut - urmărind colaborarea unui crez artistic, tânărul poet Florin Mugur, student al școlii, a mărturisit idealul spre care năzuiește, nu din unghi temperamental, ci ca expresie limpede a unei poziții de militant: Vreau să știu cânta în cântec Ca Beniuc, ca toboșarul Vremurilor ce-or să-mplânte Tot mai sus, stindard ca jarul. Versurile tânărului poet nu clocotesc de tumultul și bărbăția demnă, ostentativă cu care poezia lui Mihai Beniuc ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
doborâre, acum misiunea lui e de a cânta construcția pașnică și de a sta de veghe prin cântec împotriva vrăjmașilor ei. Este ceva ce năzuiește M. Beniuc să facă de câtăva vreme, desfășurându-și în noile condiții vocația de poet militant. Poezie a vieții, fără pretenția sterilă a artei pure, lirica lui M. Beniuc era o specie a artei așa cum se și cuvenea, și încă cea mai înaltă. Preocupat de găsirea unei chei artistice potrivite noului cântec realist, e firesc ca
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
conferințe cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, E.S.P.L.A., 326p. În fine, sinteză a tuturor preocupărilor de valorificare marxist-leninistă a moștenirii literare este antologia Literatura noastră clasică. Studii literare din care, în acest an, apare primul volum. REPORTAJUL LITERAR: 1949-1953 Imaginea literaturii militante din această perioadă ar fi cu totul incompletă dacă n-am pomeni, fie chiar și numai în linii foarte generale, despre reportajul literar, această specie a publicisticii, care, prin uz și finalitate a fost repede asimilată literaturii noi; căci nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și de către tov. Petru Dumitriu și V. Em. Galan, în cadrul discuțiilor, care au arătat că reporterul nu copiază din realitate tot ceea ce vede, ci alege numai ceea ce este esențial, reprezentativ. (...) Cât de diferit este reportajul sovietic (model neîntrecut de arta militantă în lupta de zi cu zi) de reportajul «senzațional» burghez. (...) Tov. Mihail Novicov, secretar al U.S. din R.P.R. a completat spusele referentului prin exemple noi din literatura rusă și sovietică. În literatura română contemporană, reportajul literar are un reprezentant eminent
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
instituțiile sale politice oricărei alternative nedemocratice și să-i susțină pe acei lideri politici adepți ai sistemelor democratice, este puțin probabil că democrația va supraviețui pe parcursul inevitabilelor sale crize. Într-adevăr, pînă și o minoritate importantă de partizani violenți și militanți antidemocratici ar fi de ajuns să distrugă capacitatea unei țări de a-și menține instituțiile democratice. Cum ajung cetățenii unei țări să creadă în ideologia și practicile democratice? Cum devin acestea părți intrinseci ale culturii unei țări? Orice încercare de
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
rezolvării temelor sau problemelor care se cer în teren. Redacția „Cercetări agronomice în Moldova” încheie astfel un articol omagial: „Prin dispariția sa prematură, cercetarea științifică pierde un om deosebit, un cercetător cu înalte calități, iar redacția, un susținător neîntrecut, un militant neobosit pentru promovarea frumoaselor idei și rezultate obținute de știință și practică agronomică din Moldova În urmă rămâne o armată de susținători ai publicației, de oameni care vor munci având mereu în memorie exemplul măreț al dr.ing. Victor Costin. CRIHAN
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
comuna Sângerei, județul Bălți, și a murit în ziua de 9 ianuarie 1993, la Saint Louis, S.U.A. A avut o bogată activitate profesională în multe domenii economice și ca profesor universitar la Institutul Agronomic din Iași. A fost un consecvent militant pentru făurirea României Mari, valoros diplomat în cadrul Parlamentului de la București și în cercurile politice, în perioada cât s-a aflat în emigrație. A urmat liceul în orașul Bălți, Facultatea de Științe Economice de la Odessa și Facultatea de Drept din București
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]