3,438 matches
-
elogiu existenței florale, a existenței frumuseții, a suavității aromelor, a fragilitățiii ființei, ascunsă sub carapacea aparent distrasă de vremi. Gingășia observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e mândră de existența ei. Tablou real, tablou stenic. Călătorului dezolat în pustietatea albă i se ivește
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
bine, abia dacă păreau că există; când se simțea obosit, picioarele sale le numărau pe toate cele nouăzeci și patru. În seara aceea, era clar că cineva mai adăugase o rampă sau două. Deschise ușa, anticipând mirosulcasei, de mâncare, de miresme felurite pe care ajunsese să le atribuie spațiului În care locuiau. În schimb, intrând, simți doar mirosul de cafea proaspăt făcută, nici pe departe lucrul după care tânjea un om care tocmai Își petrecuse toată ziua lucrând În - da - America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Soarele s-a arătat de după un norișor albastru și a început să se minuneze. Cerul e senin, e îmbătat de razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul la viață. Păsările grăbite să-și construiască cuibul, ciripesc neliniștite pe la streșini. Albinele roiesc gustând din belșugul de polen al florilor. Se aude glasul mieilor care se țin grăbiți de urma oilor ieșite pe
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
totul este posibil! Mulțumesc mult! Sunteți foarte amabil! Sonia se îndepărtă de copacul zâmbitor și porni pe cărarea strălucitoare de diamant, care șerpuia în fața ei, pentru a explora minunata pădure fermecată. Începu să adie vântul. Acesta împrăștia, prin toată pădurea, miresme îmbietoare, se amestecau astfel, în aer, aromele tartelor cu gutui, căpșuni, caise, mere și pere. Fetița își continuă drumul, tot mai uimită, dorind să ajungă la locul de unde veneau miresmele acestea. Pe neașteptate, îi tăie calea un arici făcut din
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
fermecată. Începu să adie vântul. Acesta împrăștia, prin toată pădurea, miresme îmbietoare, se amestecau astfel, în aer, aromele tartelor cu gutui, căpșuni, caise, mere și pere. Fetița își continuă drumul, tot mai uimită, dorind să ajungă la locul de unde veneau miresmele acestea. Pe neașteptate, îi tăie calea un arici făcut din bronz. Acesta o salută pe Sonia politicos. Domnule arici, știți cumva de unde vine acest parfum îmbietor? întrebă Sonia. Regina pădurii gătește tarte pentru toată lumea. Dacă te grăbești vei prinde și
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
care le-am sădit-o în inimă. Priviți-le ochii și veți vedea spicul roditor, ritmul horelor străbune, vestitoare de trăinicie și de bună simțire. Din sufletul lor va izvorî lumina primitoare a vieții, îndreptată spre visul de vară, cu miresmele vacanțelor făuritoare de bucurii.” Fost profesor al școlii, Elena Filip
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
izbea fără încetare, cu furie, zăpada în geamuri și în pereți. Era de Bobotează. Crede si nu cerceta... A trecut si iama... Primăvara se pregătea să izbucnească. De astă dată venise mai devreme decât de obicei... totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Trezirea la viață a cerului, a păsărilor, a plantelor si a oamenilor se făcea într-un decor fermecător. Sărbătorile primăverii au sosit si ele, simbol al reînoirii. Era în Sâmbăta Pastelui... În cameră era liniște... o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
le aducea din nenumăratele ei voiaje. Tot ținînd-o așa, ar fi putut să umple un avion cu spray-uri și sticluțe, cu săpunuri Înmiresmate, cu sumedenie de rujuri numai arome; cu deodorante ce Înlocuiau un iz cu altul; Ingrid mixa miresme de tot felul, experimenta, s ar fi putut spune, Încercînd să-l anestezieze pe Thomas, să-l revitalizeze apoi, schimbat În bine. Un cobai rezistent, care nu răspundea deloc tratamentelor odorant-deodorante - și nu doar -, exasperînd-o uneori pe femeie, chiar dacă, prefăcută
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lei și telefonul mobil. Cu acesta se obișnuise să lucreze. Cunoștea acele câteva numere de telefon pe care le folosea frecvent pe de rost, așa cum cunoștea și poziția exactă a fiecărei taste. Simțul tactil, foarte dezvoltat, nu-l dezamăgise niciodată. Miresmele ce pătrundeau prin fereastra pe care îi plăcea să o țină deschisă îl ispitiseră. Simțind că cerul este senin, semn că toată ziua va fi frumoasă, a hotărât să meargă mult mai departe, într-un părculeț în care simțea miros
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trebui să ne însoțească, mai ales atunci când suntem nevoiți să acceptăm declinul și moartea, este răspunsul pe care Domnul, în ajunul pătimirii sale, i l-a dat lui Iuda, oarecum ca leac pentru trădarea sa: «De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari și să se dea săracilor?» (In 12,5). Risipa necesară, ca expresie a dăruirii exagerate a propriei vieți - dusă până la exces - nu este purtătoare de sens decât, pentru a cita o preafrumoasă expresie a lui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Iubim tocăniță?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vă invita să porniți către Cabinetele ei. - Dar cine-i, fă, stăpînă-ta? Vreo doctoriță, de-și ține băsănăul doar într-un Cabinet? fluieră a pagubă mustăciosul mai târziu, când se înșirau tustrei de-a lungul unor saloane, bătute parcă de miresme de ierburi marine, perdeluite în plușuri atât de verzi și de roșii, ca și cum și-ar fi plimbat scheletele prin interioarele unor boabe de strugure sau de măceși. - Stăpâna acestei gospodării este cadru dicactic, mai turui brunețica o fărâmă din dresajul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se populă de un miros de santal. Atât de semeț, dens, corporal, pe speteaza căruia aproape ți-ai fi putut suspenda o eșarfă. Dar taximetristul nu suspendă nici o eșarfă. Ba chiar mai mult, durîndu-l fix în cot pe dânsul de mireasma ei de santal, își luă avânt și sări, ca la jocul de lapte gros, între picioarele ei copilăros ridicate. Nelăsîndu-i roșcovanei decât atâta vreme ca, peste colivia de coaste a Maestrului, să-și mai întindă o mână, răsucind către stânga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rahatul de Spiridon înaintea clasicului marxism-leninismului. Has-Satan ateriză, cu îndemînare de balerin, pe tălpica ferestrei, conștient că întreaga Sală de Spectacole a Universului se benoclează la el. Bătu talpa papucului de dușumeaua cămăruței sale din casa Nicoloaicei, despicând în două miresmele nocturne de cimbrișor, ciuboțica cucului și izmă creață ale cartierului. Cercetă cronometrul și, când se lămuri că să se făcuse deja 4,30 dimineața, părul de pe piept și de pe șira spinării i se zburli. Anti-botezatul din seara aceasta se dovedise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o alimentație cu mezel de export, cu ciupercuțe cât perlele, din țările asiatice, cu minunății aproape de negăsit în România, cu cașcaval, cu unt, cu șuncă de Praga și cu "Ketchup". Sinistratul fusese încredințat că asemenea delicatese nu-și puteau amesteca miresmele spinărilor decât în bucătăria lui Ceaușescu. "Ketchup" a fost, de altfel, primul cuvânt în engleză reînvățat de Sinistrat, în apartamentele noii sale gazde. Era de ajuns ca Dorulețul ei să pronunțe "Ketchup", că-n dreptul particulei "up", madam Nicolici deja
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile pe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbălsămat în coșciugul său de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed. Picăturile de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se spărgeau cu pocnete de becuri pe caldarâm. De ambele rânduri plouă cam o oră. Când își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
faceți cu ea ? - Îi puneam un cearșaf în cap și ne făceam treaba! găsește repede soluția un coleg. A dat din mână a lehamite, dar colegii toată ziua lau acuzat că le-a stricat ploile. Au dat chiar și cu miresme prin clasă, însă doamna profesoară de istorie Martinov a simțit ceva necurat și a plecat amenințând că îi va spune dirigintei. Era alergică la arome, mai ales la cele parfumate din abundență iar clasa părea un curcubeu de miresme. A
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu miresme prin clasă, însă doamna profesoară de istorie Martinov a simțit ceva necurat și a plecat amenințând că îi va spune dirigintei. Era alergică la arome, mai ales la cele parfumate din abundență iar clasa părea un curcubeu de miresme. A sosit diriginta în clasă alertată de profesoară, distinge într-adevăr un vag iz de colonie ieftină, dar și de țigări. A dat din umeri indiferentă cine are nevoie de istoria contemporană? Doar ei urmează s-o înfăptuiască! Și spuse
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecu din mână în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie. Cel mai bătrân sorbi de-a-n picioarele, ștergîndu-și barba cu mâna lată și păroasă. Muierea se uita la el, așteptîndu-și rândul. Le puse dinainte blide de tablă în care aburea o fiertură. Nu mai vorbi nici unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. Clopoțelul de deasupra se smucea timp îndelungat, sunând fără rost. Ea se apuca să măture dușumelele, murdare de noroiul adus pe tălpile clienților. De afară venea aerul plin de miresme al maidanului. Bărbatul aștepta nemișcat în prag. Se odihnea privindu-și curtea largă. Zilele treceau repede. Lina nu băga de seamă. Și n-ar fi băgat de seamă cum se duce viața ei dacă nu s-ar mai fi întîmplat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme, al gropii. - Dii! îndemna iepele vizitiul somnoros. De aici se vedea câmpul acoperit de curți până la Tarapana. Cuțarida rămăsese între aceste două șei bătute, golașă și rară, întretăiată de maidane. La Spiridon ardea încă o lumină. Își aduse aminte că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
popii și se mai închina o dată, ieșind de-a-ndaratelea. Când băteau clopotele pentru slujba cea mare, de seară, babele ieșeau în prispa bisericii. Sufletul lor, ca hârtia. Coborau copleșite scările, una lângă alta, privind cerul dulce de primăvară. Trăgeau în piept miresmele proaspete și strănutau. - Răcii! zicea baba Tinca. - Trage-n biserică, adăuga și baba Chirița. - Ce-ați zis? întreba Lixandra, care era cam surdă. - Ce să zicem? Trage-n biserică! - Așa e. - Da p-a lui Țuluc o văzurăți? se învenina
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dragă, Didino, șopti cel tânăr, și-am să te iau, și-am să fac moarte de om pentru tine, și-am să te pedepsesc... Cerul se limpezise. Era înalt și sticlos. Din depărtare se simțeau mirosul ascuțit de gunoaie și miresmele vechi ale gropii. Țiganca rîse: - Nu te cred. Acolo ar fi răsturnat-o. I-ar fi mușcat gura și-ar fi bătut-o. Trupul greoi al lui Bozoncea se mișcă. Tăcură, înspăimîntați amândoi. Starostele dormi mai departe. Până în Cațavei nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]