5,723 matches
-
groapă și acoperit cu crengi și frunze. Când iese din mormânt, este socotit a fi un om nou, pentru că a fost zămislit pentru a doua oară, chiar de către Mama cosmică. Femeia, Pământul și fecunditatea Femeia este așadar legată în chip mistic de Pământ; zămislirea apare ca o variantă, la scară umană, a fertilității telurice. Toate experiențele religioase legate de fecunditate și naștere au o structură cosmică. Sacralitatea femeii depinde de sanctitatea Pământului. Fecunditatea feminină are un model cosmic; Terra Mater, universala
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aveau o istorie foarte veche și chiar o preistorie care oglindește un profund sentiment religios al lumii. Existaseră mai înainte bazine cu apă parfumată, care întruchipau Marea, iar capacul înălțat sugera Muntele. Structura cosmică a acestor lucruri este evidentă. Elementul mistic era și el prezent, pentru că Muntele înălțat în mijlocul Mării simboliza Insulele Preafericiților, un fel de Paradis în care trăiau Nemuritorii taoiști. Era, deci, o lume aparte, o lume la scară redusă, pe care o aduceai la tine în casă ca să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și ale fecundității cosmice. Taoiștii au preluat această schemă cosmologică arhaică - muntele și apa - și au îmbogățit-o (munte, apă, peșteră, arbore), dar au redus-o la scara cea mai mică, închipuind un univers paradiziac în miniatură, încărcat de puteri mistice, pentru că era departe de lumea profană, în preajma căruia taoiștii se retrăgeau ca să mediteze. Sanctitatea lumii închise este redată și de bazinele cu apă parfumată și capac, simbolizând Marea și Insulele Preafericiților. Acest complex mai slujea pentru meditație, precum grădinile în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care a ajuns la un nivel de prestigiu considerabil în tantrismul indian. India ne arată în chip strălucit cum un act fiziologic poate fi transformat în ritual și cum același act, o dată depășită perioada ritualistă, poate fi valorizat ca "tehnică mistică". Strigătul soțului din Brihadara1yaka Upanishad: "Sînt Cerul, iar tu ești Pămîntul" vine după preschimbarea soției sale în altar al jertfei vedice (VI, IV, 3). Femeia întruchipează în cele din urmă, în religia tantrică, Prakriti (Natura) și Zeița Cosmică, Shakti, în vreme ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arată un text tantric: "Adevărata unire sexuală este aceea dintre zeița supremă Shakti și Spirit (atman); celelalte nu sânt decât raporturi carnale cu femeile"(Kûlarnava Tantra, V, 111-112). Nu mai este vorba de un act fiziologic, ci de un rit mistic: partenerii nu mai sânt ființe omenești, ci "detașați" și liberi precum zeii. Textele tantrice subliniază mereu că este vorba de o transfigurare a experienței carnale. "Prin aceleași acte care-i trimit pe unii oameni în Infern, unde sânt condamnați să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nemuritor." Altfel spus, "cel care știe" are o experiență cu totul diferită decât aceea a unui profan, ceea ce înseamnă că orice experiență umană poate fi transfigurată și trăită pe un alt plan, transuman. Exemplul indian ne arată la ce rafinament "mistic" poate ajunge sacramentalizarea organelor și a vieții fiziologice, pe care o găsim atestată la toate nivelurile arhaice de cultură. Trebuie adăugat însă că valorizarea sexualității ca mijloc de participare la sacru (de dobândire, în cazul Indiei, a stării supraomenești a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
instala într-o casă echivalează cu asumarea unei stări existențiale în Cosmos, așa cum vom vedea în cele ce urmează. Se cuvine să subliniem că omologarea om-casă și cu deosebire asimilarea creștetului cu acoperișul sau cupola s-au păstrat în vocabularul mistic indian. Experiența mistică fundamentală, adică depășirea condiției umane, este redată prin două imagini: spargerea acoperișului și zborul în văzduh. Textele budiste vorbesc despre arhați care "își iau zborul în văzduh spărgând acoperișul palatului", care, "dorind să zboare, sparg acoperișul casei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
casă echivalează cu asumarea unei stări existențiale în Cosmos, așa cum vom vedea în cele ce urmează. Se cuvine să subliniem că omologarea om-casă și cu deosebire asimilarea creștetului cu acoperișul sau cupola s-au păstrat în vocabularul mistic indian. Experiența mistică fundamentală, adică depășirea condiției umane, este redată prin două imagini: spargerea acoperișului și zborul în văzduh. Textele budiste vorbesc despre arhați care "își iau zborul în văzduh spărgând acoperișul palatului", care, "dorind să zboare, sparg acoperișul casei și se înalță
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
văzduh. Textele budiste vorbesc despre arhați care "își iau zborul în văzduh spărgând acoperișul palatului", care, "dorind să zboare, sparg acoperișul casei și se înalță în văzduh" etc.9 Aceste imagini pot fi interpretate în două feluri: pe planul experienței mistice, este vorba de un "extaz", deci de zborul sufletului prin brahmarandhra; pe plan metafizic, este vorba de abolirea lumii condiționate. Cele două semnificații ale "zborului" arhaților exprimă însă ruptura de nivel ontologic și trecerea de la un mod de a fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tăierea degetelor) cuprind și ele un simbolism al morții. Mutilările sânt legate în cea mai mare parte de divinitățile lunare. Or, Luna dispare periodic, moare, renăscând după trei nopți. Simbolismul lunar arată că moartea este prima condiție a oricărei regenerări mistice. În afară de operațiile specifice, cum ar fi circumcizia și subincizia, precum și de mutilările inițiatice, mai sânt și alte semne exterioare care înfățișează moartea și învierea: tatuaje, sacrificări. Cât despre simbolismul renașterii mistice, acesta se prezintă sub numeroase forme. Candidații primesc alte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
arată că moartea este prima condiție a oricărei regenerări mistice. În afară de operațiile specifice, cum ar fi circumcizia și subincizia, precum și de mutilările inițiatice, mai sânt și alte semne exterioare care înfățișează moartea și învierea: tatuaje, sacrificări. Cât despre simbolismul renașterii mistice, acesta se prezintă sub numeroase forme. Candidații primesc alte nume, care vor fi de acum înainte numele lor adevărate. La unele triburi, tinerii inițiați trebuie să uite tot ceea ce li s-a întîmplat în viața anterioară: îndată după inițiere sânt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
inițiatică - suferințe, moarte și înviere (renaștere) - se regăsește în toate misterele, atât în riturile de pubertate, cât și în cele de intrare într-o societate secretă, și de ce același scenariu poate fi descifrat în tulburătoarele experiențe intime care precedă vocația mistică (la primitivi, "bolile inițiatice" ale viitorilor șamani). Omul societăților primitive s-a străduit să învingă moartea, transformînd-o în rit de trecere. Altfel spus, la primitivi moartea înseamnă părăsirea a ceva ce nu era esențial, de obicei viața profană. Așadar, moartea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Joîo VI împotriva masonilor, a străinilor, a revoluționarilor de orice specie - de la constituționaliști și liberali, până la conspiratori și republicani - izbucnește cu vehemență. Începe o domnie "apostolică", după cum scrie ironic istoricul socialist, Oliveira Martins. Mistica miguelistă e însuflețită de recrudescența misticii populare, catolice. Și cum catolicismul iberic a avut întotdeauna un caracter concret, mistica miguelistă se manifestă în conformitate cu structura seculară a spiritualității portugheze: prin apoteoze și imnuri, prin procesiuni idolatre, printr-o devoțiune fără margini față de tânărul rege, considerat trimisul Arhanghelului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Hohenzollern Sigmaringen, cu care se căsătorise în 1858, murise un an după nuntă, fără moștenitori. Seria aceasta de nenorociri, care încercase pe tânărul Don Pedro și care sfârșise curând prin a-l doborî, a creat în jurul lui o atmosferă de mistică iubire populară. I se spune "cel mult iubit", iar la moartea lui mulțimea e cuprinsă de o furie oarbă împotriva tuturor sfetnicilor și a inovatorilor care sunt învinuiți că au abătut asupra țării pedeapsa dumnezeiască. "Fără logică, fără rațiune, poporul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
demența, crima și decadența, din belșug zugrăvite de pana lui Oliveira Martins. Către sfârșitul vieții, istoricul visa o monarhie socialist-cezaristă, așa cum propovăduiau și apologeții Hohenzollernilor. În ultimul an al vieții, scrie Viața lui Nun' Alvares - care e aproape o carte mistică. Moare, la 21 august 1894, în vârstă de 49 de ani, după ce a cerut ajutorul Bisericii, e spovedit și împărtășit... Teofilo Braga (1843-1924) a debutat ca poet dar, vreme de o jumătate de veac, a surprins pe contemporani printr-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
începuse alcătuirea unui imperiu colonial. Regele Belgienilor ajunge posesorul imensului teritoriu african cunoscut sub numele de Statul liber al Congoului. O serie întreagă de alianțe secrete, tratate, proiecte de anexiune, se țes între cancelarii. Apar noi formule diplomatice: în fața "dreptului mistic" al descoperirii și posesiunii în cursul istoriei, își face loc "dreptul ocupației". Portugalia, care descoperise și păstrase timp de veacuri, o bună parte din Africa, e nevoită acum să facă dovada ocupației efective. Dar singură nu se încumetă să se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sluji cauza revoluției. Începe - ca majoritatea agitatorilor - prin articole de ziar și atrage repede atenția. Excesiv de inteligent, e caustic, necruțător, incisiv - nu numai față de monarhie și oamenii vechiului regim, ci mai ales față de miturile și șefii revoluției. Demască pretutindeni patologia misticii revoluționare, distruge sistematic idolii străzii. Pare nihilist, deși e numai un visător al republicii ideale, al republicii alcătuite de intelectuali, în care oamenii liberi schimbă între ei noțiuni clare. Era organic împotriva lui Antonio José de Almeida, căci acesta voia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întîia oară rigorismul social - arunci ni-l putem cu ușurință închipui, în vara anului 1900, petrecîndu-și ceasurile pe care nu le închina studiului, în acea vastă, dură, ascetică Sé, încercînd să găsească alinarea tuturor mâhnirilor precocei sale adolescențe într-o mistică reculegere. Oricare ar fi adevărul, fapt este că Oliveira se pregătește atât de temeinic pentru examenul de admitere în seminar încît reușește printre cei dintâi. Petrece opt ani în seminarul din Vizeu, fosta mănăstire a Nerilor, edificiu cu înfățișare măreață
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deși are cu ea artilerie și multă muniție. Dar părerile sunt împărțite și printre comandanții coloanei loiale; propaganda - revoluționară îi atinsese și pe ei, mitul lui Gomes da Costa exista și pentru ei, trupa nu era însuflețită de nici o pornire mistică pentru Antonio Maria da Silva, așa cum erau însuflețite coloanele de milițieni care biruiseră altă dată pe Paiva Couceiro sau pe sidoniști. Totuși, dacă Guvernul și, mai ales comandamentul coloanei guvernamentale care se îndrepta spre Braga, ar fi fost bine informați
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al armatorului. Și nu mai știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip, până la contopirea lor într-unul singur, dă adâncime mistică întregii povestiri. Păzitul și păzitorul se identifică, ajung să fie unul dublul celuilalt. "Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă". Și, în final, totul plutește în îndoială. Filip se îmbolnăvește și nu se mai poate ridica de pe lada ce-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este necesară cumpărarea unei locomotive Diesel. O lovitură de afaceri frumoasă. Atât de potrivită! Atât de congruentă cu primăvara, moartea, mandalele orientale, gazul de canalizare cu iz de dulceață narcotică de liliac. Fericire din cărămizi, din cer! Fericire și bucurie mistică! Domnul Artur Sammler, confident al excentricilor New Yorkului; diacon al bărbaților sălbatici și progenitor al unei femei sălbatice; arhivar al nebuniei. Odată ce iei o poziție, odată ce schițezi o linie de bază, contrariile te vor asalta. Declară-te În favoarea normalului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cunoștea faptul că aranjamentele din prezent nu erau, sub specie aeternitatis, adevărul, ci că trebuia să te mulțumești cu ce adevăr puteai obține prin aproximare. Care Încerca să trăiască cu inimă manierată. Cu generozitate dezinteresată. Cu un sentiment al potenței mistice a omenirii. Cu o Înclinație de a crede În arhetipuri de bunătate. Dorința de virtute nu era nici un accident. Noi lumi? Noi Începuturi? Nu era o chestiune atât de simplă (Sammler, Încercând să dea de o distracție). Ce făcea căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întâmplat ceva. Era prima oară când eu am lipsit de la o știință comună. Devenisem, din Șeherazadă predilectă, Harun Al-Rachid. Și am tăcut, ca una căreia i se refuză făcutul istoriei. În loc de fapte, eu am avut parte de curcubee și extaz mistic. O deviantă. Alta decât ei. Mircea: 21 decembrie În dimineața aceea eram la biblioteca de la Psihologie. Începuse vacanța și voiam să-mi folosesc cât mai bine cele câteva zile pe care le aveam până când urma să mă duc într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
apaș sau cheyenne. Am fost de acord cu așa ceva. Nu-ți plac câinii care se numesc Spot (Pată) sau Pooch (Câine). Nu-ți plac câinii pe care îi cheamă Nigel sau Keith. Numele câinilor ar trebui să facă cinste dramei mistice a vieții animale. Shadow - ăsta e un nume bun. I-a plăcut de mine din prima clipă, așa cum fac de obicei câinii. Și asta deoarece cred că în mine sălășluiesc câteva mirosuri câinești interesante. Și mie mi-a plăcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
până la urmă, tot la ei mă voi întoarce. Dar uneori îmi spun, nu, nu mă mai întorc. Când văd reclamele de la televizor, mi se face rău, simt greață în stomac. Cu televiziunea asta, cu televiziunea care a devenit religia, partea mistică a minții obișnuite, nu mai vreau să lucrez în acest domeniu sensibil, nu mai vreau să-i vând nimic. Dacă am înceta cu toții lucrul și ne-am da mâinile preț de zece minute, și n-am mai crede în bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]