10,397 matches
-
care lingurița le face în ceașcă, ne putem teme că va trebui iarăși să îmboldim pe cineva să i-o înapoieze. Celălalt personaj este caietul. El are, ca și dragonii, trasee misterioase. Cosmina l-a regăsit, în sfârșit. Căzut între mobilă și perete, coperțile îi erau murdare de var și de praf. L-a scuturat, lovindu-l cu palma deschisă, și, ce să vezi, din el a ieșit atâta praf, de parcă ar fi zăcut cu anii. Poate din cauză că s-a făcut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare. Pe podea se întindea o mochetă roasă pe margini și tocită de pașii unor vremuri mai bune. Din loc în loc, acolo unde câte o mobilă stătuse mai mult decât se cuvenea și o apăsase cu hârțogăraia ei, în mochetă se înfipseseră urmele picioarelor de mese ori de pupitre. Într-un colț, o noptieră își făcea și ea loc în istoria mochetei, sub greutatea ghiveciului de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dâre negre de cenușă. Se legănă, numărând. Începu să joace dansuri cu măști, câte unul pentru fiecare, până ajunse din nou la el însuși. Luă sticla cu benzină și o vărsă primprejur, lăsând-o să se îmbibe în praful de pe mobile și dușumele. Primind acest neașteptat ajutor, florile de cârpă își întinseră limbile de foc, coborâră pe tulpinile muiate, cuprinseră ghiveciul de lemn și sâsâiră de jur împrejur, ca o colcăială de șerpi. Maca strigă a izbândă, fața îi dogorea, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
observă persuasiv Gaittany, însă dumneata ai spus despre casă că e superbă, că-ți aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație de stil pompeian, draperiile roșii de la ferești înfoiate și legate la brâu cu cordoane, ca pe vremea prințesei Matilda? Ș-apoi o să ne arate iarăși pendulul și o să ne
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doi. Smărăndăchioaia, care șezuse tăcută lângă Smărăndache, mărturisi că ea l-a văzut pe Ioanide, împreună cu alți prieteni, într-un palat în regulă, pe bulevard, că Ioanide i-a primit la miezul nopții într-o sală enormă cu șemineu, lustruri, mobile somptuoase, gobelinuri, oglinzi venețiene. Știa precis că Ioanide locuia acolo, cum i-a și afirmat. Discuția între musafirii G. Călinescu lui Saferian Manigomian în jurul cazului Ioanide se continuă aprinsă, și astfel se stabili că Ioanide șezuse într-adevăr un an
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scaun. Sculptura lui cu ecusoane, frunze și volute era înrudită cu aceea a pupitrelor și jețurilor din bisericile baroce occidentale, mai frenetică totuși, de un țesut indiscernabil. Atenția musafirilor, care sorbeau fie ceai, fie cafea, era îndreptată asupra unei alte mobile de lemn. Aceasta era un pendul, extravagant ca tot interiorul lui Saferian. Un artist francez îl construise pentru un bogătaș din Siria, făcând toate hatârurile cumpărătorului, fără a putea să iasă din sfera unui anume înnăscut bun-gust. Printr-o întîmplare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușa cu cheia, mașinal, intră în odaia lui neoficială de lucru, care îi slujea și de dormitor, întoarse comutatorul electric și mângâie câinele încolăcit, în așteptare, chiar în mijlocul pernei. Plimbîndu-se mereu cu mâinile la spate prin camera aproape lipsită de mobile, cu suluri de hârtie de calc și cu cărți aruncate pe lângă pereți, Ioanide se silea a pune stăpânire pe un moment al conflictului. Ducând mâna la gât spre a-și scoate cravata, simți că gulerul i se lărgește brusc și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
seara precedentă se întîlnise. Descuie ușa de la vestibul, apoi pe cea de la birou. Dan Bogdan, modest în gesturi, șovăitor de prea multă supraveghere, deși făcând de departe impresia stăpânirii de sine, datorită redusei sale emoționabilități, privi cu interes pereții, tavanul, mobilele. Nu cunoștea noua locuință a lui Ioanide și, intrat în birou, examină foarte curios totul, oprinduse la gravuri, pipăind tencuiala cu degetul. Mărturisi arhitectului că apartamentul i se pare foarte frumos, ceea ce produse plăcere vădită aceluia. Biroul lui Ioanide era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cerând concursul Erminiei, trecu în odaia de-alături, unde se găsea un pian cu coadă. Fetița fu poftită pe o canapea veche (și aici mobilierul era foarte redus, pierdut în marea dimensiune a camerei, pentru că Paulina, măritîndu-se cu Conțescu, luase mobilele cele mai notabile ale familiei, iar Hergot nu fusese în stare a le înlocui). Acompaniat de Erminia, Hergot execută întîi în fața fetiței, care bălăbănea picioarele în aer și sugea bomboane, bucăți ușoare, Träumerei de Schumann, un Adagio de Bach, apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în vederea căruia își agonisise un ierbar colosal, denumit exiccatum, în mai multe volume și pentru care Ioanide practicase într-un perete al sălii niște rafturi de stejar negru. Acesta era și singurul lux fin al casei Conțescu. Încolo, geograful cumulase mobilele comerciale ale părinților săi cu acelea în stil vetust de la Paulina. În birou, rafturile de cărți și fotografiile de regiuni muntoase dădeau încăperii oarecare ținută, pe care O stricau două busturi de ipsos ale lui Goethe, tânăr și bătrân. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
surpriză. El se compunea dintr-o încăpere foarte mare, căptușită mai toată cu rafturi de cărți, și dintr-o odăiță alăturată, fără ușă, slujind drept cameră de dormit. Nu era nimic de gust, la drept vorbind, acolo, ci numai câteva mobile uzate: o masă învelită cu o față nouă de catifea, vreo două fotolii verzi foarte desfundate. Pe un scrin mic, o ceașcă de cafea rămăsese încă înnegrită lângă o mașină de spirt. Un simplu bec cu abajur verde de tablă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în felul ei, dormind suficient, mâncând bine, fără exces, ca orice burghez, îmbrăcîndu-se confortabil și înnoinduse fără a deteriora și arunca constumele vechi. O chibzuială discretă prezida în economia lui. Interiorul său era distins, combinat din piese de familie și mobile noi, dozate cu gust și cu evitarea aspectului de anticărie și a somptuozității deplasate. Însă fațada casei era neglijată, geamurile sparte, cu excepția celor de la apartamentul de strictă folosință, niciodată înlocuite, curtea părăsită buruienilor, poarta de fier masiv înclinată, ieșită din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ingineri, cunoscători de artă) ajunsese la concluzia că maniera cea mai decoroasă de a se descotorosi cu profit de palatul incomod era de a-l transforma într-o fundație și a-l oferi în anume condiții statului. Casa conținea oarecari mobile colosale din epoca lui Cuza, gravuri, tablouri, o mică colecție de costume boierești, puse în vitrine. Asta ar fi constituit un început de muzeu Carnavalet român, la care s-ar fi adăugat alte donații. În local s-ar fi putut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ale lui Hagienuș, înțelese că există încă o șansă. Cu adresa în mână, găsi imobilul viitorului muzeu, îi dădu târcoale, intră îndrăzneț în curte, vorbi chiar cu văduva donatoare, sub pretext a se interesa în mod special de obiecte și mobile din trecutul țării, descusu o servitoare bătrână, puse pe nevastă-sa să facă anchete printre soțiile posibililor amatori, spre a surprinde dacă nu cumva solicitau același muzeu. Apoi se hotărî a-l călca pe Gaittany însuși. În ziua când Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aerul să creadă că locuința nu făcea două parale. Ioanide scotea atunci un metru subțire de metal, carnetul și creionul și începea să facă măsurători într-o odaie, urcîndu-se pe un scaun, întinzîndu-se pe pântec, ca să poată introduce metrul pe sub mobile. În fine, combina repede o schiță, pe care o lăsa pe masă amicului, indicând și suma aproximativă. Acesta se lăsa cucerit de idee, devenea obsedat și, aproape fără greș, chema pe Ioanide, care, cu o promptitudine uimitoare, ajutat de Butoiescu-BotticelIi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceremonii, executate cu o încetineală scrupuloasă, Hergot declară că fetița și cei doi băieți aveau scarlatină într-o formă serioasă și trebuiau izolați într-o odaie cât mai aerisită. Dădu imediat sugestii asupra aranjamentului posibil și ajută însuși la scoaterea mobilelor dintr-o odaie. Hergot aduse singur unele doctorii de acasă, puse un vas cu creolină în odaia micilor bolnavi și le făgădui cele mai gustoase bomboane de pe lume. Fie că boala avea o formă severă, fie că pacienții, abia ieșiți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Suflețel se suiră pe ea tiptil și ajunseră în holul de la etaj. Aci tavanele se sprijineau pe grinzi foarte late de stejar și interiorul părea gata, ba chiar în curs de mobilare. Într-adevăr, Ioanide concepuse un număr de mobile specifice, fixate în pereți. Cu bastonul în mână, Suflețel băga capul pe uși, intra în odăi, ieșea, luîndu-și, cum îi era firea, aere misterioase, de aceea pășind fără zgomot. Când ajunse la ușa celei din urmă odăi, foarte largă, o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu petrecea noaptea în același dormitor cu doamna Ioanide. Numai ideea ferestrei închise îl sufoca pe arhitect, oricât de mare ar fi fost camera. Odaia în care dormea cu Ioana era G. Călinescu excepțional de vastă și aerată și fără mobile, afară de divan, dulapuri în perete și un fel de bancă fixă în apropierea geamurilor. Totuși Ioanide nu se gândi nicidecum să procedeze la recluziunea odăii, cu toată răcoarea de afară, și fu cu totul mirat când Indolenta, într-o cămașă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceluiași, opere a doi artiști care voiau să pătrundă în societatea înaltă. Pomponescu nu era modest din fire, de data aceasta simți un soi de jenă de a popula casa cu simulacrele sale. În fine, madam Pomponescu renovă somptuos, cu mobile de la Lengyel, sufrageria și salonul destinat reuniunilor feminine și care între altele era frapant printr-un mare lustru venețian cu cristale. Era pornită pe manifestări mondene mari și ceru, peste capul soțului ei, o a doua mașină de la minister, pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai bune, sustrase din emoție estetică circulației comerciale. Afară de aceasta, așezat pe dușumea se vedea un glob terestru așa de mare, încît de pe sofa Saferian îl putea învîrti cu mâna și contempla. I-l adusese Demirgian, dintr-un fond de mobile vechi. Manigomian primea un jurnal armenesc apărând la Stambul și unul franțuzesc din Cairo, La Bourse, pe care le citea și răscitea, căutând a ghici sensurile dintre rânduri. Acestea nu-l mulțumeau și căuta lumini în convorbirile cu prietenii, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i arătă cu lacrimi în ochi niște icoane rezemate de perete. . - Să vinzi din icoanele astea, lucru rar, artă orientală, să nu le dai pe nimic, mai bine cadou! Pe încetul, odăile lui Saferian se goliră de covoare, icoane, șaluri, mobile încrustate cu sidef, dușumelele rămaseră nude, pereții aproape goi, ca la o casă în curs de evacuare. Numai sufrageria era încă intactă. Denudarea era încă iluzorie, și numai pentru ochiul lui Saferian. Sultana, în complicitate cu Demirgian, profitând de faptul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai apreciabilă mostre comestibile. Acestea erau numai mici petreceri. Sultana făcea și alte combinații, depășind sfera ei strictă de activitate. Cea mai inofensivă fu aceea de a procura pentru magazinele de covoare stofe fine de damă, mătăsuri, lamé, brocart pentru mobile și pentru rochii, vopsele de păr, farduri scumpe, parfumuri rare, tot ce prin izbucnirea unui război putea să devină rar și să fie revândut scump amatorilor cu bani. Din sectorul acesta, Sultana realiză mai târziu, în epoca celofibrei, cele mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artă și al anticariatului, Sultana arătă tot atâta competență. Consultîndu-se săptămânal cu Demirgian, Expertul și madam Valsamaky-Farfara, Sultana spori achizițiile de obiecte vechi, dar la vânzare proceda altfel. Cumula obiectele făcând colecții și tipărind cataloage sau întocmea interioare complete din mobile de anticariat și le vindea solidar. Luând ca temă câteva acvaforte de Aman, adunase, de pildă, mai ales cu concursul doamnei Farfara, un număr de mobile rebegite, dar grațioase, pe care Expertul cu ajutorul tapițerilor le restaurase, și crease "un salon
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proceda altfel. Cumula obiectele făcând colecții și tipărind cataloage sau întocmea interioare complete din mobile de anticariat și le vindea solidar. Luând ca temă câteva acvaforte de Aman, adunase, de pildă, mai ales cu concursul doamnei Farfara, un număr de mobile rebegite, dar grațioase, pe care Expertul cu ajutorul tapițerilor le restaurase, și crease "un salon românesc din epoca lui Th. Aman", pe care-l petrecuse cu un preț impunător. Adoptând sistemul de a restaura și a completa cu piese noi, Sultana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu ajutorul tapițerilor le restaurase, și crease "un salon românesc din epoca lui Th. Aman", pe care-l petrecuse cu un preț impunător. Adoptând sistemul de a restaura și a completa cu piese noi, Sultana începea să facă concurență magazinelor de mobile de lux. Angajase o domnișoară întoarsă din Italia care făcea excelente copii de maeștri și falsuri, desenând și mobile, și cu ajutorul ei și al unui tapițer inteligent realiza interioare somptuoase, cu cachet de epocă. Cărțile vechi, fără interes pentru lectură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]