202,454 matches
-
Gheorghe Grigurcu Trei sînt modelele dominante (și mai mult ori mai puțin exclusiviste!) ale poeziei române din ultimele decenii. Modelul expresionist, cuprinzîndu-i pe liricii șaizeciști, de proveniență și inspirație rurală, care au împămîntenit orientarea cu pricina, altoind-o pe un trunchi vehement autohton, modelul conceptual
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Gheorghe Grigurcu Trei sînt modelele dominante (și mai mult ori mai puțin exclusiviste!) ale poeziei române din ultimele decenii. Modelul expresionist, cuprinzîndu-i pe liricii șaizeciști, de proveniență și inspirație rurală, care au împămîntenit orientarea cu pricina, altoind-o pe un trunchi vehement autohton, modelul conceptual, ilustrat de o reflecție ce a dobîndit carnalitate poetică prin practica unor Ștefan Aug. Doinaș
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
sînt modelele dominante (și mai mult ori mai puțin exclusiviste!) ale poeziei române din ultimele decenii. Modelul expresionist, cuprinzîndu-i pe liricii șaizeciști, de proveniență și inspirație rurală, care au împămîntenit orientarea cu pricina, altoind-o pe un trunchi vehement autohton, modelul conceptual, ilustrat de o reflecție ce a dobîndit carnalitate poetică prin practica unor Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ilie Constantin (anterior de Labiș), modelul ludic, abordat din unghiuri varii de Marin Sorescu, Emil Brumaru, Gabriela Melinescu, dar și
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
rurală, care au împămîntenit orientarea cu pricina, altoind-o pe un trunchi vehement autohton, modelul conceptual, ilustrat de o reflecție ce a dobîndit carnalitate poetică prin practica unor Ștefan Aug. Doinaș, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Ilie Constantin (anterior de Labiș), modelul ludic, abordat din unghiuri varii de Marin Sorescu, Emil Brumaru, Gabriela Melinescu, dar și de optzeciștii care, prin fronda, jemanfișismul și chiar prin intertextualitatea lor, tot de sfera jocului țin în cea mai mare parte. Paradigme la umbra cărora alte
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
zi de toamnă acoperită de nouri... În vorba lui se dă pe față o multiplă și greu de analizat preocupare. Vorbește nu ca un orator, ci ca un profesor de elocință. Și ar părea că voiește să țină o lecție model, după ce într-o lecție anterioară a expus elevilor care sunt principalele reguli ale bunei elocuțiuni". Portretul e mai amplu și întreg, dar am extras din el doar cîteva linii lămuritoare. Prelegerea aceasta maioresciană a rămas, în memoria eroului romanului, pentru că
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
cunoscut (s-au recunoscut) și s-au îndrăgostit. Dar Antonina știa să se păstreze distantă, chiar după ce, invitată acasă la Doru, i-a cunoscut familia și, fără să și-o spuie, s-a pecetluit legămîntul. Relația, de strictă prietenie (după modelul John Stuart Mill - d-na Taylor) ar fi durat multă vreme, pentru că Antonina nu dorea o căsătorie înaintea absolvirii studenției (ea era în al treilea an de studii iar Doru de abia în primul an). Dar a intervenit, eficient și
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
nu altfel, și din nou nu-mi aduc aminte decît ușurința cu care am scris. O.G.: Aproape că ne lăsăm scriși... I.P.:Da, da... lucrăm romanul și el ne lucrează pe noi... bine spus! O.G.: Ați avut vreun model... un scriitor preferat care să vă... I.P.:A, nu! Citeam tot ce se poate citi, fără discernămînt... Tot ce-mi cădea în mînă... neorganizat. Cînd am mers la Lovinescu el m-a întrebat destul de sever: "Și ce citiți?" Și eu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
atunci". Ținta e cultura dintre cele două războaie, iar miezul ei este profilul grupării Criterion unde Liviu Antonesei a găsit, cu dreptate, nu puține puncte de identificare cu gruparea ieșeană din deceniile trecute și, mai ales, cu aspirațiile sale, cu modelul său intelectual (de existență/rezistență). Liviu Antonesei este, în multe privințe, ultimul criterionist, în sensul admirației, al entuziasmului, dar și în cel profund, al valorificării modelului productiv construit în urmă cu aproape șaptezeci de ani de generația de aur a
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
identificare cu gruparea ieșeană din deceniile trecute și, mai ales, cu aspirațiile sale, cu modelul său intelectual (de existență/rezistență). Liviu Antonesei este, în multe privințe, ultimul criterionist, în sensul admirației, al entuziasmului, dar și în cel profund, al valorificării modelului productiv construit în urmă cu aproape șaptezeci de ani de generația de aur a elitelor intelectuale românești din acest secol; el militează - atît cît permite tonul nu o dată grav al cercetărilor de istorie a culturii - pentru unitatea culturală a umanității
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Mihail Sebastian, M. Vulcănescu, Constantin Noica (și cei afiliați lor, ideatic, ori măcar simpatizanți ai "trăirismului" prin anii '30: M. Blecher, H. Bonciu, Geo Bogza, M. Celarianu, O. Șuluțiu). Momentul "Criterion" - un model de acțiune culturală, Generația "Criterion" și receptarea lui Eminescu, Eliade, omul arhaic și omul neprovincial constituie, probabil, cea mai temeinică cercetare a rolului jucat, în cultura română, de Asociația de arte, litere și filosofie "Criterion", din cîte avem pînă azi
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Eminescu și Eugen Ionescu? Da, spune și dovedește cu bune argumente Liviu Antonesei. Mircea Scarlat a avut, în urmă cu douăzeci de ani, ideea de a explica istoria poeziei românești prin reluarea, în diverse epoci și în diferite forme, a modelului eminescian; bacovianismul era, pentru el, o formă, prima, de eminescianism, cum, la fel, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu. E timpul să ne întrebăm, odată cu Liviu Antonesei, dacă nu cumva întreaga cultură se supune acestui ciclu "fatal" și dacă nu cumva "grila
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Antonesei distincția dintre timp și vreme, cu care operează cultura populară (în literatură, la Eminescu și Creangă faptul e "flagrant"). Nautilus e o carte de care va trebui să țină seama orice cercetare de istorie a culturii noastre. Și, altfel, modelul criterionist, pentru care militează Liviu Antonesei, e unul foarte actual fie și numai pentru bunul motiv că presupune totdeauna o bună întîlnire intelectuală: aceea care îți permite apropierea, asumarea, dar și despărțirea, îndepărtarea: "o apropiere prin depărtare", cum zice, după
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
în realitate nelipsită de altfel pe tot parcursul cărții; a doua, Recursul etic, privește mai degrabă relația bisericii cu credincioșii de azi și rolul ei în ansamblul evenimentelor actuale; în capitolul Vaticana sînt discutate experiența diplomatică a autorului, vizita papei, modelul catolic de implicare în viața publică; partea a patra, Nume proprii, conține portrete ale unor personalități importante în biografia autorului și nu numai, iar ultimul capitol, Fărîme antropologice, reunește o serie de eseuri cu subiecte diverse. N-am să încep
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
Germania, dar și Olanda, Danemarca, Suedia, Scoția). Dl. Boia are dreptate cînd afirmă că "dacă unele state și-au inventat națiunile, alte națiuni au trebuit să-și inventeze statele" și oferă ca exemple Franța și Germania (cele două variante ale modelului contractual-politic (Rousseau) și etnic-cultural (Herder). (Dar nici unul dintre aceste modele nu se verifică în cazul Austro-Ungariei de pînă la 1918). Realitatea de după primul război mondial a inventat, în destule cazuri, state naționale (Iugoslavia, Cehoslovacia), noi, România, oferind un caz aparte
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
dreptate cînd afirmă că "dacă unele state și-au inventat națiunile, alte națiuni au trebuit să-și inventeze statele" și oferă ca exemple Franța și Germania (cele două variante ale modelului contractual-politic (Rousseau) și etnic-cultural (Herder). (Dar nici unul dintre aceste modele nu se verifică în cazul Austro-Ungariei de pînă la 1918). Realitatea de după primul război mondial a inventat, în destule cazuri, state naționale (Iugoslavia, Cehoslovacia), noi, România, oferind un caz aparte, creindu-se un stat național unitar deși între provinciile nou alipite
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
acest discurs în românește (tradus și prefațat de Andrei Ionescu) este un text dens, inegal și plin de neașteptate revelații. Substituiți cuvîntul Spania cu România și actualitatea, relevanța devin de-a dreptul stupefiante. Chestiunea formelor fără fond, a inspirației după modele occidentale, a rezolvării crizei, a adaptării la norme europene, a stabilirii unei noi misiuni a învățămîntului superior - toate acestea sînt reperele argumentației lui y Gasset. Presupun, sper că sînt și reperele reformei învățămîntului din România. Să fim precauți, însă: să
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
grandilocvente presupoziții. Un set de cunoștințe? ne vom strădui, ceva mai timid, să ghicim răspunsul corect. Nu, aceasta ar fi misiunea bibliotecilor mai degrabă. Universitatea trebuie să ofere, susține y Gasset, profesioniști. Cu alte cuvinte, inși instruiți conform unui anumit model și cu anumite scopuri. Exemplul ales de autor, asupra căruia revine de cîteva ori în discurs, îl constituie medicii. Nu se putea găsi un exemplu mai potrivit și mai rezonant în același timp cu actualitatea noastră. Să vedem ce modificări
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
pedagogic nu poate fi, mi-am zis, decît o ficțiune. Sau un Ficino, reîncarnat și dornic să devină cinstit cetățean al Spaniei. Ceea ce-mi rămîne neclar, din schema propusă de y Gasset, este tocmai felul în care corespunde ea modelului său minimalist. Are această schemă o dimensiune diacronică? A spera că ea se poate limita la una strict sincronică e, firește, utopie curată. A-i limita dimensiunea diacronică în funcție de cea sincronică, altfel spus de un Zeitgeist cu ale sale frămîntări
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
apărut și pe hîrtie, dar fără a da indicația exactă de dată, pagină a locului de origine etc. Oricum, e vorba de texte din ultimii ani. în citatele de acest tip se pierd și anumite mijloace grafice de subliniere). Urmînd modelul formării de numerale ordinale din numerale cardinale (de la trei - al treilea - a treia), indefinitul n își produce corespondentul ordinal: al n-lea / a n-a: "al n-lea său abuz împotriva mea"; "acest al n-lea mandat"; "al n-lea
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
n-lea mandat"; "al n-lea element dintr-un cuplu"; "a avut loc cea de-a "n"-a operațiune botezată de ziariști Țigareta". în comparație cu aceste forme, cea pe care am citat-o la începutul articolului e și mai populară, urmînd modelul de abreviere orală a numeralelor ordinale: al treisprezecelea/a treisprezecea care devin al treișpelea / a treișpea. Era de așteptat ca asemena forme să nu fi fost încă înregistrate în dicționare; mai curios mi se pare că a fost neglijată chiar
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
și analizat. Este vorba de orașul imaginar, surprins în cîteva ipostaze semnificative, începînd cu fabulosul Tombouctou și orașele magice pueblo, trecînd prin arhitectura efemeră a pavilioanelor naționale la diverse expoziții, pentru a ajunge, în fine, la Sim City 2000, un model integral creat de computer. Despre toate acestea și ceva în plus aflăm dintr-o "repede ochire" pe care coordonatorul volumului, Augustin Ioan de la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din București, o face asupra discursului utopic despre oraș, acesta din urmă
Utopiile arhitecturii by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17352_a_18677]
-
înmănunchierii de texte despre, de și cu un nume mai mult sau mai puțin celebru, dar Facla 5-6 aprinde un veritabil autodafé. În jurul Angelei Marinescu dansează flăcări și flăcărui de elogii, interpretări, evocări, schițe aproximative de portret contaminate de "nebunia" modelului. În mijloc, superba eretică și poezia ei stau contopite într-un înveliș ignifug transparent, prin care se vede alt foc, alimentat doar din sine. Căci, recunoaște Angela Marinescu într-o lungă convorbire cu tinerii făclieri, "sînt o egoistă, pentru că fiind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
să înainteze cazul Academiei Franceze. Chapelain era, bineînțeles, membru al Academiei, și cine putea scrie cel mai bine și mai la obiect despre piesă decât tot... Chapelain!? Așa au și apărut acele Sentiments de l'Académie Française sur le Cid, model al celei mai patente rele credințe și absurdități în interpretarea unui text. Nu spun că nu sunt dureroase, chiar crude, unele caracterizări și vituperări ale lui H.-R.Patapievici (pe care, în treacăt fie spus, fiecare dintre noi le cam
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
Ada Brumaru "Societatea Română Mozart" din Cluj-Napoca este, fără îndoială, unul din modelele culturale de tip european care funcționează și la noi semnificativ, coerent, cu proiecte riguros finalizate. Am adoptat, iată, limbajul presei cotidiene pentru a încerca să comunic o realitate românească instalată bine în ordinea preocupărilor al căror înțeles, ramificat, își regăsește
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
ele? I.C.: Sunt vicepreședintele unei fundații elvețiene angajată pentru contacte culturale în Europa de Est (Budapesta și București). De fapt contactele cu România au început prin Wissenschaftskolleg zu Berlin. Rezultatul acestor contacte a fost înființarea Colegiului "Noua Europă" din București. Era un model de animație internă. De ce să trimiți tinerii în alte țări, când poți stabili contacte și întâlniri în propria țară? Sunt mereu în legătură cu cei din consiliul științific (Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și alții). De altfel, ar trebui să spun că din
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]