2,922 matches
-
Emil Brumaru (monolog) Mi-am zis: aripa dreaptă e mai lungă decît cea stîngă. S-o scurtăm nițel. Privindu-mă atent în oglindă, mi-am dat seama că acum aripa stîngă e mai lungă decît cea dreaptă. Și-am scurtat-o nițel. Uitîndu-mă
Transcriere împotriva sinuciderii (2) by Emil Brumaru () [Corola-website/Imaginative/15293_a_16618]
-
elementelor de peisaj, portretul fetei: glas de privighetoare, obraz că floarea, ochi de cicoare; o compa-ratie de mare sugestie („Lină pe furiș, ca dorul. / Pasea-n degete pridvorul / Și la mine-n prag venea ") completează acest portret. Alcătuită că un monolog (care ar putea fi recitat pe o scenă) poezia „Mânioasa" are un caracter reprezentabil. incadran-du-se în ceea ce Călinescu numea „poezie teatrală". Aceasta ar fi cea de a treia particularitate a lirismului obiectiv cosbucian. Titlul poate fi înțeles mai ușor, daca
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
decât problema lichidării în cel mai scurt timp a acestor acțiuni conjugate împotriva integrității, independenței, a construcției socialiste, a bunăstării poporului.”" În continuare, a dat ordin pentru constituirea în fiecare întreprindere, până la nivelul de secții, a unor „grupe de apărare”. Monologul său a fost întrerupt doar pentru un scurt timp de doi participanți: prim-secretarul județului Cluj, Constantinescu, care a cerut - „pentru câteva zile măcar” - instituirea stării de necesitate și în municipiul Cluj-Napoca, iar primul-secretar al județului Brăila, Lungu, a raportat
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
exemplar al lucrării sale "„Hind Swaraj”" ("Regulile casei indiene"). Gandhi a organizat o rezistența non-violentă pe care a folosit-o pentru a cuceri independența Indiei. Posteritatea literară a lui Tolstoi poate fi urmărită la Proust sau James Joyce (în legătură cu tehnica monologului interior), la Maeterlinck sau R. M. Rilke (tema autoperfecționării morale și a umilinței), la R. Rolland (în modul cel mai clar), la Anatole France și B. Shaw (cărora Tolstoi le apare ca un scriitor ciudat), la Galsworthy și Th. Dreiser
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de un căpitan de securitate numai în clipa în care se filma scena respectivă, dupa care îi era luat imediat. Securistul a refuzat să i-l lase actorului mai devreme pentru ca acesta să poată exersa mișcările firești cu pistolul. În monologul de final al lui Caratase, actorul este deghizat în Hitler și satirizează spiritul fascist, apoi este dus în culise. Scenariul prevedea ca personajul să moară în pat, dar Toma Caragiu a insistat ca filmul să se termine cu un cadru
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
Popovici care, amalgamând genuri diferite precum estrada, burlescul, pamfletul și chiar rechizitoriul politic, le asigură, mai ales lui Caragiu și Diaconu, apariții de excepție și înscrie un remarcabil succes de public: 5.452.000 de bilete solicitate. Mai puțin convingător monologul satiric ce reprezintă tocmai miza conflictului, recital de locuri comune.”" Câteva cadre din "Actorul și sălbaticii" (scena servirii lui Caratase de către Vasilică) sunt prezentate în filmul "Expresul de Buftea" (1979).
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
Sunt utilizate mijloace de încetinire a acțiunii în vederea obținerii efectului emoțional. Sistemul epic este alcătuit din modele și tipare nartive arhaice, reperabile mai cu seamă în dialoguri și discursuri și este concurat de narațiunea la persoana I, de investigații psihologice, monologuri. Limbajul se caracterizează printr-o extraordinară varietate semantică și complexitate a frazei. "Vezi articolul principal: Troia." O altă întrebare semnificantă privește posibila bază istorică a povestirii. Comentariile despre "Iliada" și despre " Odiseea" scrise în perioada elenistică au început explorarea inconsistențelor
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
Dostoievski este poetul tragic prin excelență. Făcând aluzie la lucrarea "Nașterea tragediei" de Nietzsche, Nikolai Berdiaev declară: « Creația lui Tolstoi este apolinică. Cea a lui Dostoievski dionisiacă.. Ritmul febril al prozei dostoievskiene, accentul pus pe individualitate, abundența dialogului și a monologului - toate acestea sunt caracteristici inconfundabile ale artei dramatice. În eseul "Dostoievski și romanul-tragedie", Viaceslav Ivanov remarcă: Opera lui Dostoievski este adesea asociată cu orașul Sankt Petersburg, un simbol al peisajelor urbane schimbătoare, despiritualizate de fenomenul modernizator, în care ființe marginalizate
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
nuvela "Mantaua") caracteristic operei dostoievskiene din perioada de debut. Începând cu "Însemnări din subterană" însă, scriitorul va aborda teme psihologice și spirituale mai complexe. Nuvela "Însemnări din subterană" este împărțită stilistic și structural în două părți. Prima parte este un monolog, ale cărui idei, aparent dezordonate, se încheagă treptat într-un veritabil eseu filozofic. A doua parte, situată la șaisprezece ani înaintea primeia, adoptă forma unei narațiuni la persoana I. Protagonistul monologului (și, în același timp, naratorul) este un individ mizantrop
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
și structural în două părți. Prima parte este un monolog, ale cărui idei, aparent dezordonate, se încheagă treptat într-un veritabil eseu filozofic. A doua parte, situată la șaisprezece ani înaintea primeia, adoptă forma unei narațiuni la persoana I. Protagonistul monologului (și, în același timp, naratorul) este un individ mizantrop și cinic de 40 de ani, fără nume, cunoscut ca "omul din subterană". El singur se caraterizează cu următoarele epitete: bolnav, rău, lipsit de farmec, vanitos, suspicios, supărăcios, însă precizează că
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
identifică cu propria conștiință a autorului. Joyce afirma: „[...] scriu mereu despre Dublin, pentru că dacă pătrund în inima Dublinului, pătrund în inima tuturor orașelor lumii. În particularități stă universalitatea”. a fost un maestru al tehnicilor literare și a perfecționat mai ales monologul interior (fluxul conștiinței) și muzicalitatea prozei. În romanul "Veghea lui Finnegan", scriitorul și-a împins experimentul artistic la extrem și a creat astfel una din cele mai încifrate creații literare scrise vreodată, unde sensul se ascunde cu obstinație în spatele cuvintelor
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
să dea lecții de engleză în particular, pentru a se întreține. Vizitează frecvent Bibliothèque Nationale și Bibliothèque Sainte-Geneviève. Lectura romanului "Dafinii au fost tăiați" ("Les Lauriers sont coupés") de Édouard Dujardin îl ajută să descopere posibilitățile unei noi tehnici literare, monologul interior, pe care îl va perfecționa ulterior în creațiile sale prin acel "flux al conștiinței" ("stream of consciousness") care l-a consacrat. Concomitent, scrie povestiri, numite de el "epifanii", concentrate pe o anumită revelație trăită de personajul principal, care îl
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
121</ref>. Wyndham Lewis, devenit între timp un necruțător detractor al lui Joyce, îi desființează lucrările prin adjective ca „dement”, „gângav” și „perisabil”. Chiar și domnișoara Weaver, principalul finanțator al scriitorului, nutrește sentimente ambivalente față de acest nou experiment: deși adoră monologul Annei Livia Plurabelle (I.8), în ansamblu, romanul i se pare „o simplă curiozitate literară”. Aceste cuvinte l-au jignit cel mai mult pe Joyce, provocându-i o depresie incapacitantă pentru câteva luni. Considerând-o cititoarea lui preferată, Joyce îi
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
artistice. Terenul filozofic, pregătit de cele două capitole care îl preced ("Telemah", o parodie liturgică, și "Nestor", o înfierare a prejudecăților sociale), este în "Proteu" liber experimentului. Capitolul dizolvă, conform lui Umberto Eco, „filozofia aristotelică în muzică marină” prin tehnica monologului interior. Enigmaticul Proteu, zeul apelor schimbătoare, un sfinx al transformărilor multiple, reprezintă astfel simbolul inovației artistice și al cugetului uman, care preschimbă realitatea brută în forme superioare. "Ulise" rămâne însă o operă bicefală, la fel ca Ianus, privind simultan spre
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pe rând pe cei trei protagoniști (Stephen Dedalus, Leopold Bloom și Molly), dar și pe unele personaje secundare ca Gerty MacDowell în "Nausicaa", naratorul din "Ciclopii" sau diverși locuitori ai Dublinului în "Stâncile rătăcitoare". Metodele predilecte ale introspecției psihologice sunt monologul interior (fluxul conștiinței) în "Proteu" și "Penelopa", când gândurile personajului se manifestă nemijlocit, sau stilul indirect liber în "Hades", "Telemah", "Lotofagii" sau "Calypso", când perspectiva subiectivă a protagonistului se îmbină, nesemnalată, cu cea a naratorului la persoana a treia. De
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
egoismul și îngustimea minții. "Nausicaa" reproduce la început universul neprihănit al lui Gerty MacDowell printr-un stil sentimental, siropos, preluat din revistele pentru femei ale epocii sau prin apelul la imagistica mariolatriei catolice, însă când atenția narativă se îndreaptă spre monologul interior al lui Leopold Bloom, proza devine concupiscentă, culminând orgasmic cu niște celebre focuri de artificii. "Circe" este o punere în scenă a unei piese expresioniste unde cuvintele capătă o nouă putere, aceea de a genera realități paralele și vedenii
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de limitată și cât de greu se poate obține adevărul. Joyce spunea că "Ulise" se încheie cu "Itaca", pentru că ultimul capitol, "Penelopa" nu are început sau sfârșit, este un text ciclic. Structurat în opt propoziții excesiv de lungi, lipsite de punctuație, monologul lui Molly Bloom din "Penelopa" constituie, după Wolfgang Iser, o eradicare completă a teleologiei sau determinismului și o perpetuă reactualizare a trecutului, ca sursă regeneratoare nesecată. Conform lui Harry Levin, "Ulise" „ignoră formalitățile unei narațiuni și ne invită să împărtășim
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
soțul ei când întreabă ce înseamnă cuvântul „metempsihoză” ("Calypso"), ba chiar exprimă tendințe antiintelectuale: „nu mai pot eu de toată învățătura lor de ce nu se apucă ei să creeze ceva” ("Penelopa"). Discursul ei din "Penelopa" contrastează în mod evident cu monologul erudit al lui Stephen Dedalus din "Proteu". Prezența femeilor intelectuale (spre exemplu Molly Ivors în "Cei morți") este vagă și marginală. Pornind de la relația dintre Gabriel Conroy și Molly Ivors, Marian Eide intuiește teama personajului masculin, de asemenea intelectual, de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
acestuia perturbă activitatea normală a viețuitoarelor și declanșează reacții de adaptare audio digitalul folosește modulația cu impulsuri codificate și semnalele numerice pentru reproducerea sunetului cu toate acestea el este autorul a unsprezece opere dintre care una neterminată și a unui monolog pentru un bariton parazitul se localizează de predilecție în zonele cu secreție abundentă de sebum nas și șanturi nazolabiale frunte obraji rolul acestora este în principal de a furniza decuparea în circumscripții electorale de exemplu pentru consiliul general al departamentului
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
Foamea”). Această lucrare semiautobiografică descrie apropierea de nebunie, din cauza foamei și a sărăciei, a unui tânăr scriitor, în capitala Norvegiei, Kristiania. În opinia specialiștilor , românul a influențat opera lui Franz Kafka și a altor romancieri din secolul XX, prin folosirea monologului interior și a logicii bizare.
Knut Hamsun () [Corola-website/Science/297868_a_299197]
-
în perioada comunistă, dar abandonată post-decembrist ruinei, poziționată mai puțin ambiguu și cel mai probabil neîntâmplător în județul Vaslui, „polul sărăciei în Uniunea Europeană” conform statisticilor Eurostat din 2013. Spectacolul curge, personajele se conturează, metafora caprei începe să prindă sens prin monoloagele iedului cel mic care studiază silitor despre acest animal atât de profitabil: capra e adaptabilă, inventivă, plină de resurse, cu foarte puține exigențe, un animal cu costuri de întreținere foarte mici și de la care se pot exploata atâtea (carne, lapte
Cronica spectatoarei - Metafora caprei în spectacolul ROVEGAN () [Corola-website/Science/296159_a_297488]
-
patru ani. În 2010, am început să scriu din nou, pentru că simțeam că mă sufoc. Beam foarte mult. Scriam cu Vera Ion și Sorin Poamă la <em>Scrie despre Tine</em></a><em>. Fusesem colegi de generație. Am scris un monolog de 20 de pagini. Multă lume mă întreabă de ce nu l-am continuat. Era mult prea personal, cu detalii despre oameni cunoscuți, despre foste prietene.</em> După care, mi s-a întâmplat un miracol: copiii. Și femeia asta care m-
Alexandru Fifea: „Nu mi-am asumat și nu vreau să-mi asum declarat chestia asta: actorul rom” () [Corola-website/Science/296160_a_297489]
-
maestrul ales ". Magdalena intră și află de eșecul lui Walther de la Eva, care decide să meargă să-i ceară sfatul lui Hans Sachs. "Scena 3." Hans Sachs, visând la ciudata putere de seducție a cântecului lui Walther, regretă atitudinea maeștrilor (Monologul liliacului: "Fliedermonolog"). "Scena 4." Eva apare, invocă lunga prietenie care îi leagă, pe ea și pe Hans, iar Hans confirmă faptul că tânărul cavaler nu are nicio șansă să câștige. Magdalena îi cere Evei să intre în casă și își
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
pune în fața cititorului aspecte nefericite ale vieții umane. Romanul este prin excelență unul modern, mai cu seamă prin faptul că absurditatea lui se reduce la natura umană și îndeamnă cititorul la analiză critică. Acțiunea în sine este redusă, lăsând loc monologului interior pentru fiecare personaj în parte. Caracterul oarecum fastidios al acestei tehnici literare este compensat de naturalismul gândurilor personajelor: moarte, tortură, furt, posesiune; nici chiar gândurile lui Kien nu scapă acestei caracterizări, deși ele sunt atenuate la el prin aluzii
Elias Canetti () [Corola-website/Science/308616_a_309945]
-
pragul pensionării, își rememorează viața; „"Las ratas"” (1962), operă având la bază o serie de anecdote autobiografice, în care se evocă atmosfera unui sat castilian dispărut; și în primul rând „"Cinco horas con Mario"” (1966), considerat capodopera sa, un lung monolog a lui Carmen, o burgheză de dreapta și mentalitate foarte închisă, susținut în fața cadavrului lui Mario, profesor de liceu cu viziuni de stânga, din cauza cărora a petrecut mult timp în închisoare pe vremea lui Franco. Dincolo de conținutul existențialist, romanul constituie
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]