5,117 matches
-
Mikolajczyk, în 1947 -, acestea își încheie existența odată cu lovitura de la Praga* din februarie 1948. începând din 1948, și cu accente diferite, apar ingredientele principale ale noii linii în discursul tuturor liderilor est-europeni. Acum, democrație populară înseamnă „rolul conducător” al clasei muncitoare, deci al comuniștilor, „căile naționale” sunt uitate iar accentul este pus pe imitarea modelului sovietic și pe coeziunea „lagărului socialist”. Tot așa cum, în perioada precedentă, teoria reprezenta un ambalaj ideologic vag pentru un compromis potrivit unei situații internaționale, și locale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un compromis potrivit unei situații internaționale, și locale tranzitorii, etapa care începe cu anul 1948 face explicit imperativul politic al monopolului puterii comuniste. Este și ceea ce explică Rîvai, ideolog PC ungar: „Noi trebuie să terminăm odată cu conceptul potrivit cărui clasa muncitoare își împarte puterea cu alte clase. Regăsim în asta reziduurile punctului de vedere după care democrația populară este un stat cu totul original, diferit de statul sovietic nu numai în formă, ci și în esența și în funcțiile sale”. La
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care a lansat, în 1914, primul ziar bolșevic destinat femeilor, Rabotnița (Muncitoarea), fără susținerea financiară a partidului. îi succede Alexandra Kollontai, de origine nobilă, care a divorțat de soțul ei inginer pentru a trăi cu unul din puținii lideri bolșevici muncitori, Alexandr șliapnikov. Devenită marxistă, ea se străduiește să atragă muncitoarele la social-democrația rusă. Analizele ei se ocupă de familie, considerată ca o instituție burgheză, și de cucerirea de către femei a independenței, atât economice, cât și afective - articolul ei din 1923
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încheie alianțe cu forțe mai largi decât cele ale partidelor comuniste și pe care acestea caută să le mobilizeze. Diferitele sale denumiri trimit la niște strategii clar identificate. Frontul unic urmărește să federeze, pe plan național și internațional, eforturile clasei muncitoare*, eventual unită cu „țăranii”. Prin existența și a altor partide care se reclamă de la aceeași bază sociologică - social-democrația* -, IC distinge două situații. Frontul unic „la bază” comandă unitatea de acțiune numai cu militanții socialiști sau sindicaliști și implică denunțarea trădării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al PCF, Jacques Duclos, ales deputat pe 28 martie 1926. în acest timp, Stalin*, care a triumfat împotriva adversarilor săi, lansează în 1928 primul plan cincinal*, după care începe colectivizarea*. în această situație de atacuri violente ale puterii contra clasei muncitoare și a țărănimii din URSS, el agită spectrul unei imaginare coaliții internaționale antisovietice, decretează sfârșitul „stabilizării” capitaliste și precipită IC în politica „clasă contra clasă”, caracterizată prin iminența revoluției, printr-o solidaritate întărită cu URSS și printr-un riguros atac
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste aflate la putere care încercau să facă din ea pivotul organizării centralizate a economiei, să se doteze cu o forță armată modernă în stare să mențină regimul instituționalizat, să-i asigure chiar expansiunea și să favorizeze emergența unei clase muncitoare, condiție a punerii în practică a proiectului comunist. Or, chiar dacă această dinamică a industrializării transformă profund economiile de tip sovietic, ea acumulează întârzieri considerabile, din cauza preferinței acordate industriei grele în detrimentul industriilor de consum, și din cauza lipsei de preocupare pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din pământ orașe noi ca Magnitogorsk, polul electricității din URSS iar, după război, a centrelor siderurgice de la Nowa Huta din Polonia, Eisenhüttenstadt din RDG, Dunáujváros din Ungaria. în URSS și în democrațiile populare, industrializarea asigură o dezvoltare rapidă a clasei muncitoare și o puternică creștere a avuției naționale. Dimpotrivă, Marele Salt înainte* al lui Mao* duce în 1961 la un teribil fiasco. Industrializarea URSS, apoi a democrațiilor populare și, în sfârșit, a Chinei asigură modernizarea acestor țări prin reducerea ponderii agriculturii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fi aplicat, după 1945, și la democrațiile populare - iar din 1949 și în China. Depășirile de norme sunt legate de gratificații simbolice* și materiale - bonuri de alimente, medalii etc. Stahanovismul este așadar și un factor de diferențiere în rândurile clasei muncitoare și de introducere a unor inegalități în întreprindere. Cu toate acestea, foarte curând, acest „eroism” în muncă se lovește de rezistențe puternice, muncitorii înțelegând că el nu vizează decât creșterea normelor și întărirea disciplinei. Va trebui să se aștepte anul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cale de partid. Stahanovismul nu-i decât o piesă, dar foarte importantă, în vastul dispozitiv de controlare a forței de muncă și de disciplinare a muncitorilor și a țăranilor. în democrațiile populare, el mai servește și la luptă împotriva clasei muncitoare formate în regimul capitalist, experimentată în combaterea exploatării și adeptă a unei împărțiri mai egalitare a veniturilor. Acestor două compozante ale salariului - fixă și variabilă - vin să i se adauge, în decursul timpului, numeroase prime, acordate pentru vechime, cu ocazia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prestigiului intelectual ajunge puțin câte puțin să contrarieze exigența de egalitarism a masei salariaților. Caracterul excepțional al Solidarność* din Polonia anilor 1980-1981 rezidă de altfel în capacitatea acestei mișcări, născute în industrie, de a îmbina exigențele egalitarismului revendicate de clasa muncitoare și de țărani cu cele ale intelectualilor care reclamă mai multă eficacitate în conducerea economiei - și dincolo de ea, de a revendica autonomia națională plecând de la o viziune egalitară a societății industriale. în vreme ce, pentru a-și menține intactă puterea lor de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
muncitori, unire, și lumea va scăpa de ei! Prea mult, ne-au despuiat tâlharii Ce-n lene, lux, desfrâu se scald; Să ne unim toți proletarii, Să batem fierul cât e cald! Refren Țăranii și muncitori noi suntem Partidul mare muncitor! Pământul este-al celor harnici, Cei leneși plece unde vor! Când vulturi lacomi, corbi de pradă, N-or mai pluti nori negri-n vânt, Pe cer luci-va-ntotdeauna Al înfrățirii soare sfânt! Refren INTERNAȚIONALA COMUNISTĂ UN PARTID COMUNIST MONDIAL
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru apărarea pe plan politic a intereselor clasei muncitoare* în confruntarea cu fascismul. Pe teren sindical, această convergență trebuie să se traducă prin unificarea cu sindicatele reformiste, iar în domeniul politic, prin înființarea unui „partid politic de masă al clasei muncitoare”. îndărătul aparențelor, virajul ascunde o pretenție fundamentală: acest proces de unificare trebuie să se opereze în cadrul comunismului. La fel va trebui să fie și în cazul organizațiilor de tineret socialiste și comuniste. Este ceea ce se întâmplă parțial în Spania, țară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfârșit, ei urmează a fi integrați într-un colectiv, socializându-i prin muncă, astfel încât să se ajungă la instaurarea unor raporturi de egalitate și de fraternitate - „școala industrială trebuie să proletarizeze educația tuturor copiilor, chiar dacă ei nu aparțin toți clasei muncitoare”, repetă insistent în 1927 comisarul poporului pentru problemele Instrucțiunii Lunacearski. Toate aceste proiecte vizează în mod prioritar sustragerea copilului de sub influența familiei, considerată a fi dăunătoare. Organizațiile de tineret din URSS Foarte curând, puterea bolșevică inaugurează o strictă încadrare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
confruntat cu o puternică rezistență politică. NIKITA SERGHEIEVICI HRUȘCIOV Născut în aprilie 1894 în regiunea Kursk într-o familie de țărani ruși, N.S. Hrușciov era cioban înainte de a deveni, la paisprezece ani, când abia știa să citească și să scrie, muncitor metalurgist în bazinul minier Donbass. Neimplicat în revoluțiile din 1917, el aderă la Partidul Bolșevic în 1918, se încadrează în Armata Roție* în 1919 și ia parte la războiul civil*. în 1921, partidul îl trimite să facă studii secundare într-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primitivă, foametea ne apropie obiectiv de scopul nostru final, socialismul*, etapă imediat posterioară capitalismului”. Vladimir are deja o viziune teleologică și doctrinală a societății și a istoriei. în 1895, el creează împreună cu Iuri Martov Uniunea de Luptă pentru Emanciparea Clasei Muncitoare, fapt care are drept consecință arestarea și deportarea sa în Siberia, pentru o perioadă de trei ani. Profită de aceasta pentru a se căsători cu tovarășa sa, Nadejda Krupskaia - care-i va fi un sprijin constant în acțiunea politică - și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
element inedit: partidul nu mai este, așa cum era la Marx și la social-democrați*, emanația clasei muncitoare* ea însăși purtătoare a conștiinței de clasă revoluționare; pentru Lenin, partidul este format din intelectuali, revoluționari de profesie care îi aduc din afară clasei muncitoare conștiința revoluționară. în locul clasei, partidul este adevăratul actor istoric. Această inversare a rolurilor se află la originea dimensiunii totalitare a bolșevismului* debranșat de realitățile societale și pus în mișcare de utopie, de pasiunea revoluționară și de ideologia scientistă. Pe planul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
război civil”. în sfârșit, revoluția din februarie 1917 îl face să adopte teoria revoluției permanente a lui Troțki*: instaurarea dictaturii proletariatului și trecerea de la revoluția burghezo-democratică direct la revoluția socialistă. Dar această concepție presupune ca Rusia, țară în care clasa muncitoare e slabă, să fie imediat susținută și continuată prin izbucnirea revoluției în Europa*, în primul rând în Germania; aceasta implică imaginarea revoluției pe plan mondial, fapt pentru care a și fost creată Internaționala Comunistă*. Tentativa de a extinde la scara
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Renania, fiu al unui patron din industria textilă, hegelian și el, Engels locuiește în capitala industrială a epocii, la Manchester, ceea ce-l face pe acest democrat să devină socialist și să publice, în 1844, un teribil rechizitoriu, Situația clasei muncitoare din Anglia. După discuții îndelungate, Marx și Engels, de acord asupra tuturor problemelor sociale, vor inaugura o extraordinară și exemplară colaborare. Nu numai că vor duce o activitate politică similară, dar Engels facilitează munca intelectuală a lui Marx - planuri de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prospere. în sfârșit, cum am putea uita fascinația pe care marxismul a exercitat-o asupra atâtor intelectuali, îndeosebi din Occident, furnizându-le „la cheie” certitudinile liniștitoare ale unei interpretări definitive a lumii, posibilitatea de a trăi prin procură suferințele clasei muncitoare, în sfârșit, perspectiva unei utopii înfăptuite, căreia îi puteau fi verificate la fața locului - în URSS*, în China*, în Cuba*, „formidabilele realizări”. O concepție totalitară asupra politicului Două remarci permit punerea problemei unei eventuale legături între gândirea marxiană și modurile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sub influența lui Jaurès și a lui Guesde în Franța, a lui Kautsky și a lui Hilferding în Germania, a lui Otto Bauer în Austria, la temele majore ale marxismului - critica modului de producție capitalist, exaltarea rolului istoric al clasei muncitoare - asociindu-le însă și avantajele parlamentarismului republican și ale pluralismului intelectual. Dacă au existat și utilizări democratice ale gândirii marxiene, înseamnă că ea nu era total intolerantă la adresa lor. Pe de altă parte, niciunul din statele care au ridicat marxism-leninismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sistematic ideea potrivit căreia o elită de „revoluționari de profesie” ar avea misiunea de a grăbi transformarea radicală a societății, de a monopoliza în profitul ei exclusiv organizarea vieții sociale și de a-i confisca, prin chiar acest fapt, clasei muncitoare posibilitatea, teoretic recunoscută, de a-și scrie propria istorie. Dacă legătura dintre marxism și totalitarism* rămâne parțial problematică, cea care unește leninismul* și totalitarismul este indiscutabilă. Astăzi e acceptată ideea că marxismul revoluționar și-a cam trăit traiul. Chiar dacă el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ales doi membri ai Comitetului Central, Aleksandr șliapnikov - fost metalurgist - și Alexis Kislev - fost miner -, care au publicat în 1920 un manifest numit al Opoziției muncitorești, în care îi ironizau pe conducătorii unui partid ce exercită puterea în numele unei clase muncitoare* inexistente în Rusia. Opoziția muncitorească este dizolvată și interzisă ca opoziție internă, în numele referinței la un singur adevăr în partid. Cristalizarea ortodoxiei sub Stalin începând din 1922, conducătorii PCUS construiesc o dogmă în care textele lui Lenin slujesc drept referință
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în lucrarea sa Ce-i de făcut?, Lenin* propune o nouă concepție despre partid, care se desparte în trei puncte fundamentale de modelul social-democrat. în primul rând, la nivelul proiectului: partidul leninist se dorește un „detașament de avangardă al clasei muncitoare”, dar nu din pricina eventualului statut muncitoresc al membrilor săi, ci a ideologiei* care îi însuflețește: „teoria revoluționară”, „cunoașterea legilor revoluției”, „conștiința intereselor proletariatului”, definite de către Lenin. în al doilea rând, acest „partid de tip nou” se bazează pe o organizație
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
celelalte curente socialiste și excesivei lui demagogii, influențează o parte a opiniei populare de la Sankt-Petersburg. în șase luni, grupusculul bolșevic trece de la aproximativ 10000 membri la mai bine de 100000 și devine un partid de mase. Nu atât partidul clasei muncitoare, cum s-a prezentat de unul singur mai târziu, ci un partid al așa-numitei, după cum spune Hannah Arendt, „plebe”: un partid de declasați proveniți din medii diverse. Conducerea și cadrele sale sunt formate din intelectuali, burghezi și artistocrați rupți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea ca partidul să-și plaseze sub dominația-i totală sovietele, sindicatele, clasa muncitoare și întreaga societate. De la partidul extremist de mase la partidul-stat totalitar Cucerind puterea, la 7 noiembrie 1917, Lenin modifică, volens nolens, natura Partidului bolșevic. într-adevăr, el pune mâna pe stat, atât ca loc, cât și ca aparat al puterii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]