KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

și văzând că la nouă jumătate precis trenul s-a pus în mișcare. ― Măcar de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emoție abia stăpânită. Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita o batistă de mătase și murmura întruna cu vocea înecată: ― La revedere, Melaniei... La revedere!... La revedere! Când se așeză, după ce ieșiră din gară, avea ochii umezi. Surâse totuși: ― Sărăcuța!... A rămas foarte îngrijorată... Ce-i drept, cred și eu că are de ce, cu toate că m-am

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
un răsunet zgârietor, ca țipătul cucuvelei. 3 ― Ia seama, tăicuțule, să nu pățești ceva cu oamenii! zise Niculina, văzând că preotul Nicodim și-a luat patrafirul și crucea. Doar știi bine cât sunt de apucați... ― Hai, dascăle, hai la datorie! murmură bătrânul preot fără să asculte pe fiică-sa. Că ne-a fost stăpân și ne-a zidit biserica, și ne-ar bate Dumnezeu dacă nu i-am da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi avem înmormîntarea femeii lui Melentie... Hai

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
sec, ca la armată. Trebui să explice de mai multe ori că nimeni să nu vie cu mâna goală, ci fiecare să se înarmeze cu ce poate, măcar cu o furcă de fier. ― Apoi de-acuma ce-o vrea Dumnezeu! murmură Petre, închi-nîndu-se. 6 ― Dragă Grigoriță, acuma ne despărțim, zise Baloleanu în clipa când trenul intra în gara Costești. Dacă vrei să asculți sfatul meu, tu oprește-te și așteaptă aici un cuvânt de la mine. Sper că până diseară vom reuși

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
am scăpat cu viață, slavă Domnului, pe când sărmanul conu Miron, Dumnezeu să-l ierte... ― A murit? făcu Grigore sugrumat. ― L-au ucis tâlharii... ― Cînd?... De mult? ― Alaltăieri, vineri, spre seară! răspunse Isbășescu. ― Aidem la gazda dumitale să-mi spui tot! murmură Grigore cu glas bolnav. Conferința prefectului cu militarii și procurorii se prelungi. Baloleanu avea obiceiul să repete de zece ori o explicație în toate amănuntele, ca să fie sigur că a fost înțeles bine. Făcea el aceasta acasă, în cancelaria lui

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
îi împrumuta o înfățișare războinică. ― Nu ne trebuie boieri! Ați venit să ne omorîți?... Noi nu ne speriem de soldați!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... Să nu trageți, fraților!... Prefectul împietrise pe șosea, privind vălmășagul de țărani și murmurând în neștire: ― Calm, calm, domnilor... Primul-procuror Grecescu rămăsese câțiva pași mai înapoi, iar maiorul, abia strunindu-și nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
și cădelnița în cealaltă. Dascălul, bătrân și slăbănog, cânta versurile morților, uitîndu-se curios spre curtea primăriei plină de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce trecu carul mortuar. Toți se descoperiră, iar Baloleanu murmură cu o întristare indignată: ― Biata femeie, biata femeie!... Ce crimă odioasă! Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se răsti și el la Toader: ― Ce ți-a făcut ție cucoana asta bună și frumoasă, nemernicule, de ai omorît-o? ― Eu n-am omorît-o! tăgădui

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-l reție: ― Domnule Herdelea, te rog... Fă-mi plăcerea!... Domnul maior are să... ― Decât să asist la asemenea barbarii, prefer să mă retrag, domnule prefect! zise Titu, căutând să-și ia o mutră cât mai demnă. ― Ce rău îmi pare că... murmură Baloleanu, strîngîndu-i mâna și lăsîndu-l totuși să plece. Și Tănăsescu se îmblînzi văzîndu-l că se depărtează. Din clipa când a auzit de la prefect că e ziarist, furia i-a scăzut brusc, fără însă să arate că s-ar da bătut

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
oaspe de multe ori, fu obligat să continue instrucția rebelilor cât vor lipsi anchetatorii.) ― Să mă ierți și să ne ierți, Grigoriță dragă, că n-am știut nimic, altfel lăsam toate și veneam să aduc ultimul omagiu venerabilului tău părinte! murmură Baloleanu cu o mutră întristată, strîngîndu-i mâna prelung. Ceilalți, luîndu-și fiecare înfățișarea îndoliată potrivită, îi strânseră de asemenea mâna pe rând, cu clipiri din ochi care voiau să spună că durerea lor nu găsește cuvinte să o exprime destul de elocvent

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

criogenică care le protejase corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un pas în afara cufărului care o prezervase și bâjbâi spre un compartiment alăturat. Acolo dădu peste un ștergar și începu să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
jocuri de cuvinte. Indicatorul galben îi reținea întreaga atenție și-i stârnea curiozitatea. ― Ceilalți merită mai mult decât voii doi la un loc. Mergeți să vă plângeți trezorierului Companiei dacă doriți! Acum ieșiți de-acolo. ― Să ne plângem la Companie, murmură Parker către Brett care ieșea din cufărul lui deșelat. Mai bine ne-am plânge direct lui Dumnezeu! ― E tot aia, grăi Brett supraveghind semnalizatorul slab de pe panoul congelatorului său. Abia dezmeticit, despuiat, cu corpul încă ud, se pusese pe treabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
localizat pe ecran? ― Am determinat secțiunea planetei, zise Lambert, fericită că aveau din nou de-a face cu calcule matematice, fără să mai perturbe atmosfera cu reflecțiile ei. Suntem destul de aproape. ― Altfel nu ne-ar fi smuls Mama din hipersomn. murmură Ripley. ― Se prezintă în ascensiune șase minute, douăzeci secunde; declinație minus treizeci și nouă grade, două secunde. ― Arată-mi toți parametrii ăștia pe un ecran. Navigatorul împunse mai multe butoane. Unul dintre ecranele video ale pasarelei se lumină; imaginea tremură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
momente de claritate nu-l făcură să devină mai optimist. Zgârcenia citirilor terenului sugera un mare pustiu dezolant, o lume sterilă, ostilă. ― Radarul a captat un zgomot! Dacă electronica de la bord ar putea reacționa la înjurături la fel de prompt ca oamenii, murmură Ripley. Sonarul îmi întoarce și el zgomot! Infrasunet. Țineți direcția. Încerc ultravioletul. Spectrul este destul de înalt ca să nu interfereze. Trecu un moment, după care pe ecran apărură câteva linii în sfârșit satisfăcătoare, urmate de analiza în limbajul calculatorului. ― A mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
punând în evidență vântul și vârtejurile de praf. Niște roci stinghere erau singurele protuberanțe vizibile în acest peisaj devastat. Nici urmă de ceva viu, nici o zdreanță de lichen, nici un tufiș. Nimic. Numai vântul și praful dominau noaptea străină. ― Nici o oază, murmură Kane doar pentru el. Pustie, informă, neprimitoare. Dallas privea urgia de afară care părea fără sfârșit; urmări fragmentele de piatră duse de vânt. Se întreba cum era atmosfera. După câte știau despre condițiile locale, putea foarte bine să fie vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
cocă, înălțimea colosală a monstruoasei nave străine era și mai uluitoare. Fuselajul se boltea deasupra celor trei oameni ― vârful străpungea aerul încărcat de praf ― și această masă fantastică părea mai solidă decât roca pe care zăcea. ― Nici un semn de viață, murmură Dallas cercetând fiecare metru pătrat al suprafeței. Nici lumină, nici mișcări suspecte. Ridică degetul spre presupusa parte dinainte a navei.) Și fără intrare. Să încercăm pe aici. Înaintând cu infinită băgare de seamă prin grohotișul de roci sparte, Dallas realiză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
menajamente. ― La o parte! El și Lambert îl alungiră pe "exec" pe planșeu și, în sfârșit, își scoaseră căștile. Păstrând o distanță respectuoasă. Ash dădea ocol formei curbate a ofițerului executant... până văzu lucrul acela lipit de fața acestuia. ― Doamne! murmură. ― Este viu? întrebă Parker admirând simetria creaturii. Dar îi apăru și respingătoare. ― N-am de unde să știu, dar nu vă atingeți, zise Lambert scotându-și ghetele. ― Nici n-am de gând, zise Parker aplecându-se în față pentru a vedea mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
traiectorie nici să-i zădărnicească eforturile titanice. Lambert se uită țintă la un anumit indicator. ― Un kilometru altitudine. Ascensiunea continuă, inserție orbitală în cinci virgulă trei două minute! Dacă ne menținem fără probleme până acolo, se gândi ea. ― Pare corect, murmură Dallas urmărind două linii de; extensie pe un ecran de control cu un aer de satisfacție. Porniți gravitația artificială! Lambert împinse o manetă. Nava se cabră. Stomacul lui Dallas se răzvrăti când gravitația sleită a micii planete care se îndepărta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Execul" încercă să plece de la masă și căzu pe spate. Ochii i se plimbau prin orbite și din gât țâșni un strigăt pătrunzător care îi îngheță pe toți. Urletul se repercuta pe panourile popotei, sfredeli urechile echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
și pe jos erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo, băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pe coridor Reluară axplorarea prudentă până când Ripley, ridicând brusc mâna, le spuse să se oprească. ― Așteptați! Parker era să cadă, iar Brett se încurcă în plasă. Nimeni nu se gândi să râdă, într-atât erau de încordați. ― Suntem pe-aproape? murmură Parker, chinuindu-și ochii pentru a pătrunde umbrele înșelătoare dimprejur. Ripley verifică poziția acului pe scala fixată pe micul ecran luminat, ― După aparat, obiectivul se găsește la mai puțin de cincisprezece metri. Parker și Brett strânseră din nou plasa în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
și dușmănoasă. Într-o fracțiune de secundă, o străfulgerare se oglindi în niște ochi enormi, mult prea mari pentru o țeastă ca aceea. Apoi făptura de coșmar și prada ei se topiră în întinderile de negură ale lui Nostromo. ― Isuse! murmură Parker, ― A crescut! (Consternată, Ripley consideră arma sa electrică, comparându-i micimea cu imensitatea masei care fugise înspre plafon.) A crescu rapid! Noi căutam o creatură cât Jones de mare și ea a ajuns atâta! Deodată, o teamă irațională puse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
motiv să sperăm că această formă este faza finală dintr-o serie a dezvoltării sale. Se opri o secundă, apoi reluă ipoteza.) Este posibil ca următoarea creatură să atingă dimensiuni încă și mai fantastice și o putere fenomenală. ― E încurajator, murmură Ripley. Altceva? ― În afară de noua ei atmosferă, s-a adaptat cu siguranță foarte bine la nevoile ei de hrană. Știm așadar că poate să trăiască cu un nimic, în atmosfere diferite și chiar fără nici o atmosferă pe o perioadă nedeterminată. Singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
și Ripley, care aveau unul, diminuară rapid volumul. Își continuară drumul pe încă vreo zece metri, dirijați de acul instrumen-lui, când un zgomot mat și dur, cu totul diferit, se făcu auzit: un vaier metalic, o sfâșiere în metal. ― Ușor, murmură Dallas. Aprinse aruncătorul lui de flăcări și se strecură prin ambrașamentul coridorului următor. Izbiturile se întețeau. Știu imediat de unde vine zgomotul. ― Magazia de provizii, șușoti către grup. E înăuntru! ― Ia ascultați! murmură Lambert, înfricoșată. Doamne, trebuie să fie enormă, ― Destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
un vaier metalic, o sfâșiere în metal. ― Ușor, murmură Dallas. Aprinse aruncătorul lui de flăcări și se strecură prin ambrașamentul coridorului următor. Izbiturile se întețeau. Știu imediat de unde vine zgomotul. ― Magazia de provizii, șușoti către grup. E înăuntru! ― Ia ascultați! murmură Lambert, înfricoșată. Doamne, trebuie să fie enormă, ― Destul de mare, în orice caz, consimți Parker. Am văzut și știu. E și puternică, L-a ridicat pe Brett ca pe... Tăcu, amintirea sărmanului Brett îi tăia pofta de conversație, Dallas ridică țeava

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
neapărat entității. Dar oseminte ― ioc. Ripley și Lambert, în mod evident ușurate, erau cât pe-aci să se rezeme de un perete încă fierbinte când își amintiră brusc că ar fi mai bine să fie prudente. ― N-am avut-o, murmură ofițerul principal. ― Dar unde-o fi atunci? îl întrebă Lambert. ― Colo sus. Se întoarseră spre Dallas care stătea în picioare lângă peretele opus intrării. Arăta cu arma spre o despicătură făcută la semiînălțime. ― A fugit pe-acolo. Atunci văzură, Ripley

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
luă arma și se duse. Cei trei păstrară o liniște morocănoasă în așteptarea Iu Parker. Nefiind în stare să suporte pasivitatea impusă, Ripley, i se adresă lui Ash. ― Nici o idee nouă? Sugestii, păreri? De la tine sau de la Mama? ― Nimic nou, murmură el, parcă scuzându-se. Strânge în continuare informații. ― Nu-mi vine să cred! izbucni ea. Vrei să spui că nu putem, cu tot ce avem la bord în materie de informații să descoperim o armă mai eficace împotriva chestiei ăleia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]