4,723 matches
-
este realizat exemplar în trei părți, conform modelului clasic, adică unitate de timp, unitate de loc și încă o unitate, păstrată din prevederi de securitate națională, în secret. Deci în acest dialog stau de vorbă două personaje, al treilea fiind mut. Ei bine, eroul principal este pozitiv, fiind un cadru de poliție care are datoria să ne fluiere pașnic, să ne amendeze consensual și, dacă e cazul, să ne aresteze preventiv sau de tot, spre bucuria generală a societății noastre tot
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ASP Nu zice nimic, că-i mut și analfabet prin naștere, dar a avut o viziune asupra problemei în discuție. Gore Și în ce constă viziunea ? Asp Asta, într-adevăr numai Dumnezeu știe, că, așa cum vă spusei, domnu’ Prescură e mut. Ora 9.60. Biroul funciar al primăriei. La birou, Gore. După birou, Natașa, diminutivul slav al Nataliei, pe când avea frageda greutate de 99 kilograme. N. Dumneavoastră vă ocupați de problema celor de jos ? G. Ex...act ! N. Staaaai ! Rămâneți așa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu ființe misterioase, prezența omului doar bănuindu-se, identitatea lui fiind puse sub semnul întrebării. Desprins de tot ce-i viu, poetul rămâne singur în contemplarea metafizică a stelelor ce se reflectă în apă. De veghe mai rămâne doar singurătatea mută, personificată tot atât de real, cât licărirea unei stele sub ape. Nici graiul nu mai răsună pe acest misterios ostrov. Pustiul sufletesc este redat în acest decor amorf doar printr-o clipire tristă de pleoapă. Poetul își ia adio de la Timp pentru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
domnilor, simt că și tăcerea acestei gări abia așteaptă să-mi așeze pe față o mască de sticlă. Vrea să-mi pecetluiască gura. Să încetez să vorbesc. Aș aparține atunci gării. Aș fi și victima și Dumnezeul ei. Un Dumnezeu mut și indiferent, culcat pe o bancă din sala de așteptare, cu o mască de sticlă pe față. Păianjenii și țânțarii ar roi în jurul meu ca niște slujitori credincioși. Mi-e frică de asta, de aceea vorbesc continuu. Dacă m-aș
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
coridor care duce la niște încăperi de unde erau dirijate probabil trenurile. Într-una din ele există, prins în perete, un telefon care seamănă mai degrabă cu cele din cabinele publice. Inutil să vă spun că firele sânt rupte și telefonul mut. O singură dată... dar asta s-a întîmplat mai târziu, când a plecat Eleonora. Tot acolo se află o masă, iar pe ea un sfeșnic cu două lumânări, pe jumătate arse, în fața unui jilț de piele. Jilțul e ros și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ușile închise. Vom bate degeaba cu pumnii în ele. S-ar putea să fie bătute în cuie, iar dinlăuntru să nu se audă nici un zgomot. Va sta un timp, după care se va urni și va pleca mai departe la fel de mut și orb cum a venit, fără să știm ce transportă, de unde vine și încotro se duce... Sau va veni și nu va mai pleca nicăieri. Va rămâne să ruginească aici în gară, în ploaie și soare. Dar noi nu vom
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la locuința ei. Pe drum n-a scos o vorbă. ― Ce ai? Ești supărată? Din nou tăcere... ― Aimée, ce înseamnă asta? Rămânea mai departe mută ca piatra. ― Dar, pentru numele lui Dumnezeu, spune, ce ți-am făcut, cu ce am greșit față de tine? În clipa aceea, într-o fulgerare a minții, avui pricina supărării cu o claritate desăvârșită. ― Aimée, ești geloasă? Crezi că mă uit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Eu n-o întrebasem, nu puteam s-o întreb, pentru că sânt unele împrejurări când vrei un lucru cu tot dinadinsul, spunând nu sau măcar tăcând. Înțelegerea se stabilește pe deasupra cuvintelor, printre cuvinte, prin gesturi și atitudini semnificative, sau prin glasul mut al ochilor. În așteptarea ei, țeseam febril, închipuindu-mi tot ceea ce mi-ar fi plăcut să se întîmple după sosirea Mihaelei. O doream cu atâta râvnă încît mi se părea că se născuse în mine o nouă dragoste mai puternică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a mă elibera. Cu privirile încremenite, fixam în neștire o dungă de covor, până mă dureau ochii. Îmi alegeam atunci alt punct și același joc reîncepea monoton, obsedant, exasperant. ― Nu vrei să te culci? m-a întrebat Alexa, care stătea mută și străină pe alt fotoliu din colțul sufrageriei. Întrebarea m-a făcut să tresar, așa cum faci când primești o excitație puternică din exterior. Uitasem cu totul de prezența ei. Am scuturat din cap negativ. ― Ești destul de obosit, trebuie să te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
primul, nici ultimul încornorat. Apoi am strigat cu pumnii strînși: ― Și ce dacă m-a înșelat? Doar nu se va sfârși lumea și pământul din pricina asta. Fraza rostită cu glas tare mă convinse de zădărnicia chinurilor mai mult decât sugerarea mută a gândului. ...Și cu toate acestea mi se părea că nu sufăr destul. Aș fi voit (ciudățenie!) să parcurg toată întinderea suferinței omenești până la hotarul morții. Or, mă aflam încă departe de acest liman primejdios. Se vede că nu iubeam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să fac: să te felicit, să-ți cad la picioare rugîndu-te să mă ierți, sau numai să te văd și să mă întorc împăcată cu mine. Îmi trebuiai în clipele acelea așa de covârșitor, încît mândria, despotica mea mândrie, rămânea mută, nu mai avea un cuvânt de spus. Nu-mi păsa orice s-ar fi întîmplat, mi-era indiferent tot ce ai fi crezut despre mine. N-aveai decât să mă respingi, îmi ajungea doar să mă uit în ochii tăi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zis: "Du-te și închide-te în casă! 25. Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu care te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. 26. Îți voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămîi mut, și să nu-i poți mustra, căci sunt o casă de îndărătnici! 27. Dar cînd îți voi vorbi, îți voi deschide gura, ca să le spui: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Cine vrea să asculte, să asculte, cine nu vrea, să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
26. în ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca să-ți dea de știre și să auzi cu urechile tale. 27. În ziua aceea, ți se va deschide gura odată cu a fugarului, vei vorbi, și nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, și vor ști că Eu sunt Domnul." $25 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Fiul omului, întoarce-ți fața spre copiii lui Amon, și proorocește împotriva lor! 3. Spune copiilor lui Amon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și a zis: "Cetatea a fost luată!" 22. Dar mîna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese gura pînă a venit el la mine dimineață. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut. 23. Atunci, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 24. "Fiul omului, cei ce locuiesc în dărîmăturile acelea în țara lui Israel zic: "Avraam era singur, și tot a moștenit țara; dar noi suntem mulți și țara ne-a fost dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Muribundul Am devenit mai scump la vorbă,draga domnișoara; Nu mai sunt cel ce am fost,atunci,odinioară... Sunt mut la tot ce se întâmplă ,la tot ce ma înconjoară. Sunt supt de viață și de gânduri,trupu-mi stă să moară. Naosul meu e un mare deșert, Am devenit din om doar concept, Precum o năluca rătăcesc prin noapte inert
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
nu-i sunt menite, Care-și dorește să dea pe gât o dușcă de cianură, Să nu-i rămână decât ruga pentru moarte. Neputința și mânia îi croiesc din fier închisoare. Sunt zile în care vrea să urle, dar rămâne mut. Își visează cătușele zdrobite și evadarea... Sunt zile în care monstrul acesta chiar eu sunt.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
și cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de cînd vorbești Tu robului Tău; căci vorba și limba mi-este încurcată." 11. Domnul i-a zis: Cine a făcut gura omului? Și cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12. Du-te, dar, Eu voi fi cu gura ta, și te voi învăța ce vei avea de spus." 13. Moise a zis: "Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
popa Ioil cu smerenie. Ce părere aveți, boieri dumneavoastră? a întrebat vodă. Și noi credem că ar fi o faptă bună, măria ta - a vorbit vornicul Țării de Sus, după ce și-a rotit privirea către ceilalți boieri și căpătând încuviințarea mută a acestora. Diac! Poruncă, măria ta! am răspuns eu sărind de pe locul meu, împins ca de un arc. Scrie: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră...că i-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
marmoră din cap. Era îngîmfată de marmora aceea și convinsă că acolo stau toate încurcăturile ei bănești. Plecă spre bucătărie să supravegheze regimul alimentar al lui Rim, care își făcea din ,,menir' o distracție adesea schimbată în tragedie. O tragedie mută în prezența domnișoarei Sia, dar care costa pe Lina, sîrgui-toare să fie pe placul unui bărbat așa de bun ca al ei. Sia se întorsese și sta acum afundată greoi în fotoliul ei obicinuit, gîndindu-se la Lică. Rim rămăsese tot
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe sine. Totul era acum încetinit, palid, fără sânge. Avusese apoi mici aiureli de care doctorul' spunea "că nu e nimic" și că provin din anemie. Se credea un înger și vorbea numai de zbor. își revenea îndată și sta mut, neclătinat, cu fața în sus. în fața sîngeîui, Ada se încruntase. Nu mai era de glumă cu bietul om. Bruscă în decizii, ca de obicei, propuse doctorului plecarea imediată a prințului la Leysins. Dar bolnavul cerea acum îngăduire. Nu avea curajul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu răutate la astfel de cuvinte. Le pronunțase mașinal. . . pentru că baba aștepta acolo în fața ei, fără rost. . . sau pentru că venise pregătită să vorbească și nu cutezase să spună Linei nimic . . . sau pentru ca să afle dacă baba știe . . . sau numai răspunsese întrebării mute pe care i-o făcea baba! Baba întîi rămăsese tâmpă. Apoi își plesnise tare palma aspră peste obrazul zbârcit și ieșise în brânci ca o turbată, mică, cocoșată; cu un petic de șal zdrențuit, cu rochia târâș, alerga pe coridor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lor și de grija consecințelor, se dusese în biroul lui Rim, care n-o aștepta deloc. Doctorul se ridicase de pe scaunul lui văzînd-o, surprins, nemulțumit, cu aerul unui om turburat în ocupații grave, și, solemn, cu ochii pe buvard, așteptase mut. în prevederile Linei probabil, intrase ca Rim să-i pună vreo întrebare. Cum n-o întreba nimic, ceva se întorsese în ea pe dos, de la început, dar stăruise în aceeași cuminție. - Am venit să vorbim! . . . Tăcere din partea lui Rim. - Să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rău, după cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața zbârcită de necaz parcă era chiar baba de urâtă. Rim, demn, cu ochii ascunși în lături, cu surâsul acela hidos acum tras înapoi, trecu mut pe lângă ea, ieși și o lăsă acolo caraghioasă. Abia după ce auzi zgomotul ușei mari din față, Lina se urni din loc, trecu și ea prin uși rămase toate deschise până în vestibul; Rim plecase! . . . Era adevărat că plecase! ... La treburi, la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe umeri, prin sălile pustii, frații Hallipa condusese pe Sia la aceeași trăsură. Cu coșul ridicat, birja îi dusese pe toți trei la locuința gemenilor din strada Minervei. . . . Rimii durau amândoi înainte, cu baba la mijloc, același război surd și mut. . . Lina nu știa ce a devenit Sia, nici ce a aflat Rim de ea și ce gânduri are. Așa cum deunăzi așteptase să fie între ei acuzări și iertare, așa acum aștepta ca Rim să-i spună că nu mai au
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii nu se pot scula. Obișnuiți cu maladia somnului plin de coșmaruri, parcă se retrag în grota țintuiților din alegoria Republicii lui Platon (Cartea a VII-a). Iluzia sănătății refuză medicamentul emancipării, dictând coaliții mute, nocive. Frica, din lunga noapte comunistă, e cultivată de lupii în piele de oaie cu putere politică și economică și în furata Țară la vreme de zi și de noapte, dar Gheorghiță Savel nu-și pierde speranța adevăratei libertăți ziditoare
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]