12,372 matches
-
sînt guvernate de seturi identice de maxime și reguli este semantic-omogenă. Cînd seturile nu sînt identice, narațiunea este semantic-eterogenă sau fragmentată. Dacă numai anumite clase de maxime și reguli să spunem, cele ontologice și epistemologice sînt valabile în toate domeniile narative, se spune că narațiunea este omogenă din punct de vedere ontologic și epistemologic. Cu alte cuvinte, o narațiune s-ar putea să fie ontologic-omogenă dar fragmentată din punct de vedere axiologic, sau epistemologic-omogenă dar fragmentată din punct de vedere axiologic
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
motiv decît pentru faptul că face parte din realitatea reprezentată. Efectele de realitate (effets de réel) sînt conotatori exemplari ai realului (ele spun "acesta este real"), iar o multitudine a lor caracterizează narațiunea realistă. ¶Barthes 1982. elipsă [ellipsis]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu PAUZA, SCENA, SEGMENTAREA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd nu avem nici o parte a narațiunii (cuvinte sau propoziții, de ex.) corespunzînd unor situații și evenimente pertinente din punct de vedere narativ și care au consumat timp
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de realitate (effets de réel) sînt conotatori exemplari ai realului (ele spun "acesta este real"), iar o multitudine a lor caracterizează narațiunea realistă. ¶Barthes 1982. elipsă [ellipsis]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu PAUZA, SCENA, SEGMENTAREA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd nu avem nici o parte a narațiunii (cuvinte sau propoziții, de ex.) corespunzînd unor situații și evenimente pertinente din punct de vedere narativ și care au consumat timp, se obține elipsa. O elipsă poate fi frontală și poate să
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1982. elipsă [ellipsis]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu PAUZA, SCENA, SEGMENTAREA și REZUMATUL, una din VITEZELE narative fundamentale. Cînd nu avem nici o parte a narațiunii (cuvinte sau propoziții, de ex.) corespunzînd unor situații și evenimente pertinente din punct de vedere narativ și care au consumat timp, se obține elipsa. O elipsă poate fi frontală și poate să instituie o rupere în continuitatea temporală (sărind peste unul sau mai multe evenimente, peste unul sau mai multe momente temporale), sau poate fi laterală
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
relațional care determină unitățile celor două planuri ale unui sistem semiotic (planul EXPRESIEI și planul CONȚINUTULUI). În cazul narațiunii, se poate spune că forma conținutului este echivalentă componentelor ISTORIEI (existente și evenimente) și conexiunilor acestora; iar forma expresiei, constituenților (ASERȚIUNI NARATIVE) care prezintă povestirea și, mai exact, determină ORDINEA prezentării, VITEZA narativă, felul de COMENTARIU ș.a.m.d. ¶Chatman 1978; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Hjelmslev 1954, 1961 [1967]. formă spațială [spatial form]. Un aranjament care apare în narațiune cînd sînt abandonate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
planul EXPRESIEI și planul CONȚINUTULUI). În cazul narațiunii, se poate spune că forma conținutului este echivalentă componentelor ISTORIEI (existente și evenimente) și conexiunilor acestora; iar forma expresiei, constituenților (ASERȚIUNI NARATIVE) care prezintă povestirea și, mai exact, determină ORDINEA prezentării, VITEZA narativă, felul de COMENTARIU ș.a.m.d. ¶Chatman 1978; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Hjelmslev 1954, 1961 [1967]. formă spațială [spatial form]. Un aranjament care apare în narațiune cînd sînt abandonate modurile "sale" logico-temporale în favoarea modurilor privilegiate în mod tradițional de poezie
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
căsătorește și se înscăunează împărat (căsătoria). Se consideră adesea că abordarea funcțională a lui Propp marchează începutul NARATOLOGIEI moderne și al ANALIZEI STRUCTURALE A NARAȚIUNII, ea constituind un punct de început pentru numeroase modele influente ale structurii narațiunii. Astfel, SCHEMA NARATIVĂ greimasiană rezultă, în ultimă instanță, dintr-o reanaliză a funcțiilor lui Propp, iar caracterizarea narațiunii întreprinsă de Bremond, în combinații de SECVENȚE sau TRIADE, e articulată în dimensiuni funcționale. 2. O unitate narativă sau un MOTIV legat metonimic de alte
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
modele influente ale structurii narațiunii. Astfel, SCHEMA NARATIVĂ greimasiană rezultă, în ultimă instanță, dintr-o reanaliză a funcțiilor lui Propp, iar caracterizarea narațiunii întreprinsă de Bremond, în combinații de SECVENȚE sau TRIADE, e articulată în dimensiuni funcționale. 2. O unitate narativă sau un MOTIV legat metonimic de alte unități din aceeași secvență sau acțiune (legat de ele în funcție de consecuție sau consecvență). Barthes a pus în contrast funcția și INDICELE, care este legat de alte unități la modul metaforic, mai curînd decît
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Propp 1968 [1970]; Scholes 1974; Souriau 1950. Vezi și METONIMIE, MIȘCARE. funcție cardinală [cardinal function]. Un MIEZ; un NUCLEU; un MOTIV CONEX. Prin opoziție cu CATALIZATORII, funcțiile cardinale sînt logic esențiale într-o acțiune narativă și nu pot fi eliminate fără a distruge coerența lor cauzal-cronologică. ¶Barthes 1975. Vezi și FUNCȚIE. funcție conativă [conative function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care se poate structura și orienta orice act (verbal) comunicativ; Appellfunktion (K. Bühler). Cînd actul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
care ții acum cartea aceasta în mîinile tale albe și-ți spui, lăsîndu-te legănat de șezlong: mă întreb dacă o să mă distreze!" ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție de autentificare [authentication function]. Funcția în raport cu care un MOTIV dat, sau o ASERȚIUNE NARATIVĂ dată se autentifică (i se atribuie statutul de fapt, dată fiind valoarea de "autentic" opusă aceleia de "neautentic"). În NARAȚIUNEA LA PERSOANA A TREIA, de exemplu, motivele introduse de discursul naratorului sînt considerate (convențional) ca fiind autentice; pe de altă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
convențional) ca fiind autentice; pe de altă parte, motivele introduse de discursul personajelor nu sînt considerate astfel: în funcție de declarațiile naratorului (și de cursul acțiunii), ele se pot dovedi ca fiind autentice, sau neautentice. Martínez-Bonati 1981; Ryan 1984. Vezi și UNIVERS NARATIV. funcție de autovizare. Vezi FUNCȚIE POETICĂ. funcție emotivă [emotive function]. Una din FUNCȚIILE DE COMUNICARE în raport cu care se poate structura și orienta orice act (verbal) de comunicare; FUNCȚIE EXPRESIVĂ. Cînd actul de comunicare se centrează pe DESTINATOR (mai degrabă decît pe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Eveniment* Stare (9) Scop secundar Scop → Stare dorită Personaje (10) Locație → Stare Timp ¶Dezvoltate de cercetătorii psihologiei cognitive și ai inteligenței artificiale, gramaticile povestirii au influențat decisiv studiul efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei, ca și înțelegerea textelor narative: ele sînt încercări de a surprinde schemele structurale abstracte care permit reținerea și înțelegerea narațiunii ¶Black, Bower 1980; van Dijk 1980; Glenn 1978; Mandler, Johnson 1977; Rumelhart 1975; Schank 1975; Thorndyke 1975; Wilensky 1978. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII, REGULA RESCRIERII
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sînt încercări de a surprinde schemele structurale abstracte care permit reținerea și înțelegerea narațiunii ¶Black, Bower 1980; van Dijk 1980; Glenn 1978; Mandler, Johnson 1977; Rumelhart 1975; Schank 1975; Thorndyke 1975; Wilensky 1978. Vezi și GRAMATICA NARAȚIUNII, REGULA RESCRIERII. gramatică narativă [narrative grammar]. O serie de afirmații și formule legate între ele de un set ordonat de reguli și explicînd (aspectele structurale) ale unui set anumit de narațiuni, sau setul tuturor narațiunilor posibile. Între diversele gramatici narative apărute deja, GRAMATICILE POVESTIRII
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
NARAȚIUNII, REGULA RESCRIERII. gramatică narativă [narrative grammar]. O serie de afirmații și formule legate între ele de un set ordonat de reguli și explicînd (aspectele structurale) ale unui set anumit de narațiuni, sau setul tuturor narațiunilor posibile. Între diversele gramatici narative apărute deja, GRAMATICILE POVESTIRII concepute de cercetătorii psihologiei cognitive și ai inteligenței artificiale au dobîndit deosebită notorietate: ei încearcă să specifice constituenții de bază ai NARATULUI și să descrie relațiile lor reciproce, contribuind la investigarea efectelor variabilelor de structură și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ai inteligenței artificiale au dobîndit deosebită notorietate: ei încearcă să specifice constituenții de bază ai NARATULUI și să descrie relațiile lor reciproce, contribuind la investigarea efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa și semantica intrigii (Pavel), elementele macrostructurale ale narațiunii și articularea lor (van Dijk), sau constituenții atît ai povestirii cît și ai discursului, ca și relațiile lor reciproce. Asemenea gramatici
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
MACROși MICROSTRUCTURI doar din secvențe de situații și evenimente narate; (2) un component semantic interpretînd aceste structuri (caracterizînd atît conținutul macrostructural cît și cel microstructural specific); (3) un set finit de REGULI (TRANSFORMAȚIONALE) operînd pe structuri interpretate și explicînd discursul narativ (FRECVENȚĂ, RITM, VITEZĂ, intruziuni ale instanței povestitoare etc.); (4) un component pragmatic (specificînd factorii cognitivi și comunicativi care afectează procesarea, DISPONIBILITATEA NARATIVĂ și oportunitatea debitului acestor trei părți ale gramaticii); și (5) un component al expresiei, permițînd translația informației furnizate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și cel microstructural specific); (3) un set finit de REGULI (TRANSFORMAȚIONALE) operînd pe structuri interpretate și explicînd discursul narativ (FRECVENȚĂ, RITM, VITEZĂ, intruziuni ale instanței povestitoare etc.); (4) un component pragmatic (specificînd factorii cognitivi și comunicativi care afectează procesarea, DISPONIBILITATEA NARATIVĂ și oportunitatea debitului acestor trei părți ale gramaticii); și (5) un component al expresiei, permițînd translația informației furnizate de celelalte componente într-un anumit mediu de reprezentare (de ex., engleza scrisă). ¶Black, Bower 1980; Bruce 1978; Bruce, Newman 1978; Chabrol
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
timp anterioară). La început, totuși, ea se referea la un principiu de selecție (Horațiu): naratorul începe cu situația care este pertinentă pentru povestire (și îi consideră constituenții ca fiind bine cunoscuți). ¶Horace 1974 [1943]; Sternberg 1978. indice [index]. O unitate narativă legată de alte unități din aceeași SECVENȚĂ sau ACȚIUNE, altfel decît la modul cronologic sau cauzal (să spunem, tematic). Barthes a opus indicele (care presupune corelate metaforice) FUNCȚIEI (care este legată de alte unități în manieră metonimică, și nu metaforică
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
INDICE. În opoziție cu indicii propriu-ziși (care semnifică implicit și se referă la o atmosferă, o filosofie, un sentiment, o trăsătură a personalității), informanții oferă informații explicite despre timpul și spațiul reprezentat. ¶Barthes 1975. inserție [embedding]. O combinație de SECVENȚE narative (relatate de aceeași INSTANȚĂ POVESTITOARE sau de diverse altele), astfel încît o secvență e inserată (așezată în interiorul) alteia. S-ar putea spune că o narațiune ca "Ioana era fericită, și Suzana era nefericită; apoi Suzana a întîlnit-o pe Flora și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
trăi nefericită". Tot așa, se poate spune că Manon Lescaut rezultă din inserarea narațiunii lui Des Grieux în narațiunea povestită de domnul de Renoncourt. ¶Împreună cu CUPLAJUL și ALTERNANȚA, inserarea (sau ÎNCADRAREA) e unul din modurile de bază ale combinării secvențelor narative. ¶ Bal 1981b; Berendsen 1981; Bremond 1973 [1981]; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Prince 1973, 1982; Todorov 1966 [1972a], 1981. Vezi și NARAȚIUNE METADIEGETICĂ. insolitare [defamiliarization/ostranenie]. Înstrăinarea familiarului prin respingerea modurilor de percepere automatizate, ținînd de obișnuință. Pentru Șklovski și formaliștii
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
situațiile și evenimentele, așa cum sînt prezentate destinatarului. ¶Formaliștii ruși au operat o distincție influentă între subiect (sjuzet) și FABULĂ (sau materialul de bază al POVESTIRII). 3. Organizarea globală dinamică (direcționată către un scop și deplasîndu-se pe direcția înainte) de constituenți narativi care este responsabilă de interesul tematic (într-adevăr, însăși inteligibilitatea) al unei narațiuni și de efectul său emoțional. 4. O narațiune de evenimente cu accent pe cauzalitate, în opoziție cu ISTORIA, care este o narațiune de evenimente cu accent pe
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și POVESTIRE FACTUALĂ. ¶Beaugrande 1980; Benveniste 1971 [2000a]; Chatman 1978; Doležel 1976; Forster 1927 [1963]; Genette 1980; Prince 1973, 1982; Shklovsky 1965b [1975]; Stein 1982; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și POVESTIRE COMPLEXĂ, POVESTIRE MINIMALĂ. izocronie [isochrony]. 1. Stabilitatea unei VITEZE narative. O narațiune izocronă are o viteză constantă, ca în: "Suzana a scris o oră, apoi a băut o oră, apoi a dormit o oră". 2. Egalitatea între durata unei situații, sau acțiuni, sau a unui eveniment și durata reprezentării sale
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
citirea (procesarea) unei narațiuni fiind, între altele lucruri, o întrebare despre ce se va realiza, sau nu se va realiza. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks 1984; Martin 1986; Prince 1982; Said 1975. Vezi și SFÎRȘIT, MIJLOC, NARATIVITATE. încercare [test]. O SINTAGMĂ narativă care caracterizează mișcarea SUBIECTULUI către scopul său și care presupune o confruntare polemică sau tranzacțională (o luptă pentru un anumit obiect sau un schimb de obiecte), o dominație (de către Subiect) și consecința sa. ¶În SCHEMA NARATIVĂ canonică dezvoltată de Greimas
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
încercare [test]. O SINTAGMĂ narativă care caracterizează mișcarea SUBIECTULUI către scopul său și care presupune o confruntare polemică sau tranzacțională (o luptă pentru un anumit obiect sau un schimb de obiecte), o dominație (de către Subiect) și consecința sa. ¶În SCHEMA NARATIVĂ canonică dezvoltată de Greimas și școala sa, Subiectul suportă o ÎNCERCARE CALIFICANTĂ, o ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE și o ÎNCERCARE GLORIFICANTĂ. ¶Adam 1984; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Larivaille 1974. încercare calificantă [qualifying test]. Una din cele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o ÎNCERCARE CALIFICANTĂ, o ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE și o ÎNCERCARE GLORIFICANTĂ. ¶Adam 1984; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983; Larivaille 1974. încercare calificantă [qualifying test]. Una din cele trei ÎNCERCĂRI fundamentale care caracterizează mișcarea SUBIECTULUI în SCHEMA NARATIVĂ canonică. Presupusă de ÎNCERCAREA HOTĂRÎTOARE care, la rîndul ei, este presupusă de ÎNCERCAREA GLORIFICANTĂ, încercarea calificantă duce la CALIFICAREA Subiectului. ¶Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. încercare glorificantă [glorifying test]. Una din cele trei ÎNCERCĂRI care caracterizează
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]