5,149 matches
-
Germania începutului anilor 1930 a efectat fatal Bauhaus, ca și multe alte intreprinderi intelectuale și artistice. Datorită creșterii continue a presiunii politice, Staatsliches Bauhaus este în final închisă, în 1933, la ordinele specifice ale regimului nazist. De fapt, atât Partidul nazist cât și alte grupuri politice fasciste se opuseseră continuu mișcării Bauhaus de-a lungul anilor 1920, văzând-o sau doar pretextănd că o văd ca "un cuib de comuniști", în special datorită artiștilor originari din Rusia. Unii dintre arhitecții ce
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
o văd ca "un cuib de comuniști", în special datorită artiștilor originari din Rusia. Unii dintre arhitecții ce contribuiseră la arhitectura "complexului Weissenhof" au găsit ulterior refugiu în Uniunea Sovietică, fapt care a agravat contradicția și a întărit radicalismul autorităților naziste, după preluarea puterii de către Adolf Hitler. Astfel, scriitori naziști propagandiști, așa cum au fost Wilhelm Frick și Alfred Rosenberg, au numit școla Bauhaus "ne-germană" și au criticat cu asprime stilul și realizările sale de orice factură. Ba chiar mai mult
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
datorită artiștilor originari din Rusia. Unii dintre arhitecții ce contribuiseră la arhitectura "complexului Weissenhof" au găsit ulterior refugiu în Uniunea Sovietică, fapt care a agravat contradicția și a întărit radicalismul autorităților naziste, după preluarea puterii de către Adolf Hitler. Astfel, scriitori naziști propagandiști, așa cum au fost Wilhelm Frick și Alfred Rosenberg, au numit școla Bauhaus "ne-germană" și au criticat cu asprime stilul și realizările sale de orice factură. Ba chiar mai mult, au categorisit mișcarea Bauhaus, alături de alte mișcări artistice moderniste
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
întoarcă în localitățile de domiciliu. Unii au reușit, alții, între care și cei uciși la Moisei, au fost prinși de jandarmii unguri de front și duși într-un lagăr improvizat în casa unui evreu transilvănean deportat în lagărele de exterminare naziste. În ziua de sâmbătă, 14 octombrie 1944, prizonierii din lagărul de la Vișeu de Sus au fost urcați de militari unguri într-un camion și transportați la Moisei, comuna fiind în prealabil complet evacuată de locuitori. 12 dintre ei au fost
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
izbucnirea războiului rece l-a împins în ilegalitate pe timpul perioadei McCarthyismului, o mișcare de represiune anticomunistă foarte puternică, care a distrus practc influența comuniștilor în SUA. In Republica Socialistă Federală Iugoslavia, trupele de partizani comuniști au eliberat țara de sub ocupația nazistă și au format un guvern de stânga fără sprijinul sovieticilor. Ca urmare a acestui fapt, Partidul Comunist din Iugoslavia nu a fost controlat de Moscova. Mai mult decât atâta, partidul iugoslav s-a opus cu putere de mai multe ori
Partid comunist () [Corola-website/Science/299810_a_301139]
-
Dionisie T. Moldovanu (zis Mihail Moldovanu), Vasile T. Leșanu, Ștefan D. Ivanes și David Magarici. Primar a devenit național-țărănistul Mihail Geangu, ajutor de primar - Năstase Margină, membri ai delegației permanente - Pentelei Verejanu și Iosif Frehtman La 23 august 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică semnează un pact de neagresiune. Cu toate că în tot acest răstimp Rusia bolșevică întreținuse multă vreme relații privilegiate cu Germania anilor 1920, această alianță i-a surprins pe majoritatea observatorilor, căci opoziția ideologică dintre nazism și comunismul sovietic
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
său vine avocatul Ion Gheorghe Maurer. În august 1940, este arestat și închis în lagărul de la Târgu-Jiu, alături de membrii partidului care nu se aflau în exil în Uniunea Sovietică, apoi eliberat de guvernul național-legionar, în perioada când România, aliata Germaniei Naziste, încerca să păstreze relații amicale cu URSS. În 1941, după Rebeliunea legionară, este din nou arestat de regimul conducătorului Ion Antonescu și eliberat, însă i se impune domiciliu obligatoriu la Poiana Țapului în 1943. Mai târziu, în același an, revine
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
Koblenz, și Mainz), retrocedarea urmând să se facă după plata daunelor de război. În rândurile populației germane a început să circule zvonul că armata germană nu a fost învinsă în mod decisiv, mitul creat fiind exploatat mai târziu de propaganda nazistă pentru a justifica răsturnarea Republicii de la Weimar. ("Vezi și:" Dolchstoßlegende.) Franța a suferit printre cele mai grele pierderi dintre participanții la război. În afară de marile pierderi de vieți omenești, zona industrială din nord-estul țării a fost devastată de război. În momentul
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
printre cele mai prețioase situri din patrimoniul mondial. La Wadowice, locul de naștere al lui Ioan Paul al II-lea (50 km sud-vest de Cracovia) este un muzeu dedicat copilăriei fostului Papă. Zona Oświęcim (în cu fostele lagăre de concentrare naziste de la Auschwitz-I și Auschwitz-II-Birkenau, este vizitat anual de un milion de oameni. O altă destinație turistică este orașul Bochnia cu cea mai veche mină de sare din Europa. Ariile protejate din Voievodatul Polonia Mică includ șase parcuri naționale și 11
Voievodatul Polonia Mică () [Corola-website/Science/299962_a_301291]
-
(în germană "Unternehmen Barbarossa") a fost numele de cod secret acoperitor folosit de conducerea Germaniei naziste pentru operația militară de invadare a Uniunii Sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acțiune începută la 22 iunie 1941. Scopul inițial al operațiunii a fost cucerirea Rusiei Europene și a Ucrainei până la Arhanghelsk în nord și Astrahan în
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
începută la 22 iunie 1941. Scopul inițial al operațiunii a fost cucerirea Rusiei Europene și a Ucrainei până la Arhanghelsk în nord și Astrahan în sud. Se presupune că eșecul Operațiunii Barbarossa a dus, în cele din urmă, la înfrângerea Germaniei naziste, fiind un punct de cotitură pentru soarta celui de Al Treilea Reich condus de Adolf Hitler. Frontul de răsărit care a fost deschis prin această operațiune avea să devină cel mai mare teatru de lupte al celui de Al Doilea
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
condiții cumplite atât pentru germani cât și pentru sovietici. Numele de cod al operațiunii vine de la numele împăratului romano-german Frederic Barbarossa (1122 - 1190) al Sfântului Imperiu Roman. Germanii afirmau că se tem că Armata Roșie se pregătește să atace Germania nazistă și din acest motiv atacul asupra Uniunii Sovietice era justificat ca război preventiv. Cititorii cărții lui Hitler "Mein Kampf" („Lupta mea”) nu ar fi trebuit să fie surprinși în momentul în care Uniunea Sovietică a fost atacată de naziști. În
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
administrative ("Reichskommissariate"): Naziștii aveau ca scop final distrugerea Rusiei ca entitate politică în conformitate cu ideea geopolitică a "Lebensraum-ului" („"Drang nach Osten"”), pentru propășirea generațiilor viitoare ariene. „Führerul” a prevăzut câștigurile suplimentare cauzate de cucerirea Rusiei europeene: Înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, Germania Nazistă și Uniunea Sovietică se aflau în relații prietenești, în special după semnarea pactului Molotov-Ribbentrop cu puțin timp înaintea invaziei Poloniei. Această înțelegere era un pact de neagresiune de fațadă, principalele prevederi fiind cuprinse în acordurile secrete, care stabileau împărțirea statelor
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
fost o înțelegere pentru câștigarea unor avantaje pe termen scurt. Ideologiile diametral opuse ale Germaniei și Rusiei aveau să degenereze în cele din urmă în conflict armat între cele două state. Reputația lui Stalin a contribuit atât la justificarea atacului nazist cât și la încrederea în succesul operațiunii. În deceniul al patrulea, Stalin a hotărât închiderea sau executarea a milioane de oameni în ceea ce avea să se numească Marea Epurare. Printre cei care au fost executați sau au fost trimiși în
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
deceniul al cincilea, Uniunea Sovietică nu era deloc o țară slabă. Industrializarea rapidă a țării din urmă cu un deceniu făcuse ca țara să aibă a doua producție industrială din lume, după cea a SUA, egală cu cea a Germaniei naziste. Producția de echipamente militare era în continuă creștere, iar în anii antebelici economia sovietică a început să fie orientață tot mai pregnant spre producția militară. La începutul deceniului al patrulea, s-au pus bazele unei noi doctrine operaționale pentru Armata
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
a interzis chiar să riposteze cu foc atunci când erau atacați, dacă nu primeau permisiunea să tragă. De aceea, a fost decretată o alertă parțială pe 10 aprilie, Armata Roșie pur și simplu nefiind gata de luptă atunci când a izbucnit atacul nazist. Aceasta poate fi sursa argumentelor lui Viktor Suvorov. Stalin a refuzat să ordone mobilizarea generală a armatei. Totuși, în zona din spatele frontierei erau masate trupe sovietice foarte numeroase, dar aceste trupe erau vulnerabile ca urmare a schimbărilor în doctrina și
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
cucerească Țările Baltice și în cele din urmă Leningradul, a avansat în august 1941 până în suburbiile orașului simbol al revoluției bolșevice. Aici, rezistența aprigă a sovieticilor a oprit înaintarea germanilor. De vreme ce atacul direct asupra orașului a părut prea costisitoare, comandamentul nazist a hotărât să înfometeze orașul prin blocada terestră și navală, declanșând asediul de 900 de zile al Leningradului. Orașul a rezistat, în ciuda mai multor încercări germane de a-i străpunge liniile de apărare, în ciuda atacurilor neîntrerupte ale artileriei și aviației
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
de prizonieri. Stalin a hotărât deportarea în lagărele de muncă din sistemul Gulagului a soldaților sovietici care se predaseră germanilor, dar și a prizonierilor de război din rândurile forțelor Axei și a unor întregi națiuni suspectate de colaboraționism cu ocupantul nazist. Pierderile neînchipuit de mari de pe frontul de est au fost una dintre cauzele posibile ale Războiului rece, de timp ce Uniunea Sovietică, încă devastată de război, a hotărât să mențină un control strict asupra Europei Centrale și Răsăritene, pentru a
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
de condiționările naturii. Autonomizarea geopoliticii ca disciplină aparte s-a produs în 1924, odată cu înființarea în cadrul Universității de Munchen, a Institutului de Geopolitică și publicarea regulată, între 1924-1945, a periodicului acestuia, "Zeitschrift für Geopolitik" (Jurnal de Geopolitică). După instaurarea regimului nazist, studiile de geopolitică au cunoscut o largă răspândire, fiind coordonate oficial de guvernul nazist, din anul 1935. La Universitatea Heidelberg a fost constituită Asociația Cercetătorilor în Geopolitică, Karl Haushofer devenind primul președinte ale acesteia. La sfârșitul anilor treizeci, fiul său
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
înființarea în cadrul Universității de Munchen, a Institutului de Geopolitică și publicarea regulată, între 1924-1945, a periodicului acestuia, "Zeitschrift für Geopolitik" (Jurnal de Geopolitică). După instaurarea regimului nazist, studiile de geopolitică au cunoscut o largă răspândire, fiind coordonate oficial de guvernul nazist, din anul 1935. La Universitatea Heidelberg a fost constituită Asociația Cercetătorilor în Geopolitică, Karl Haushofer devenind primul președinte ale acesteia. La sfârșitul anilor treizeci, fiul său Albrecht a ocupat postul de profesor titular de geopolitică în cadrul Școlii de Studii Politice
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
în Geopolitică, Karl Haushofer devenind primul președinte ale acesteia. La sfârșitul anilor treizeci, fiul său Albrecht a ocupat postul de profesor titular de geopolitică în cadrul Școlii de Studii Politice Avansate (Hochschule für Politik) de la Berlin. Relațiile familiei Haushofer cu politica nazistă au fost sinuoase. Karl a stabilit raporturi de trainică prietenie cu Rudolph Hess încă înainte de înființarea Partidului Național-Socialist. El a fost un frecvent vizitator al închisorii Landsberg, unde erau deținuți Adolf Hitler și Rudolph Hess după eșuarea puciului din 1923
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
Rudolph Hess, președintele Ausland Organization, instituție care se ocupa de germanii ce locuiau dincolo de granițe. Între timp, fiul său Albrecht, fusese numit, între 1934-1938, însărcinat special al cancelarului german în Cehoslovacia. Familia Haushofer a renunțat la legăturile privilegiate cu regimul nazist după 1941, și datorită invadării de către Wehrmacht a Uniunii Sovietice, acțiune care contravenea tezelor geopolitice susținute de Karl. Dar poziția acestuia s-a șubrezit în urma "refugierii" lui Hess în Marea Britanie. Albrecht a fost implicat în complotul ofițerilor germani împotriva lui
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
a oferit lui Hitler o bază ideologică, ulterior s-a pronunțat în favoarea unei reorientări a expansiunii germane spre sud, sud-est (Drang nach dem Süden). Conștient de prejudiciile aduse disciplinei pe care a slujit-o o viață, datorită aservirii ei regimului nazist în anii treizeci el a arătat că obiectivul său este de a oferi Germaniei o gândire politică superioară, Wehr-geopolitik (geostrategie), Haushofer a încercat să disculpe geopolitica într-o ultimă lucrare antumă, publicată în noiembrie 1945, Defence of German Geopolitics.
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
șansă de a fi realizată. La mai puțin de 20 de ani de la lansarea ideii lui Piłsudski și la doar patru ani de la moartea lui, toate țările din zonă erau așa de dezbinate, încât au devenit prăzi ușoare pentru Germania nazistă și Uniunea Sovietică. O versiune târzie a acestui concept a fost pusă pe tapet de ministrul interbelic de externe polonez Józef Beck, unul dintre protejații lui Piłsudski. El s-a gândit la o uniune a Europei Centrale care ar fi
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
urmând să se întindă de la Marea Baltică la Marea Neagră, de la Oceanul Arctic la Marea Mediterană. Un asemenea stat, cu o populație de 150.000.000 de oameni, ar fi avut o politică externă comună și ar fi avut puterea să reziste atacurilor Germaniei Naziste în vest și Uniunii Sovietice în est. Conceptul Uniunii Europei Centrale — ca o entitate geopolitică triunghiulară ancorată în Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Adriatică și Egee - a fost readusă la viață de guvernul polonez în exil al lui Władysław Sikorski în timpul celui de-
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]