3,243 matches
-
atunci când regizorul vrea să sugereze scurgerea timpului. De exemplu: paginile calendarului succedându-se în secvențe rapide în bătaia unui vânt puternic. Cu frunze ruginii purtate de vânt odată cu paginile calendarului ca să ni se indice anotimpul toamnei, apoi câțiva fulgi de nea care să indice sosirea iernii. Săptămâna se sfârșea cât ai clipi. Nu că genul de concepte ca diferența dintre weekend și săptămâna de lucru avea vreo relevanță pentru o amețită ca mine. În fiecare zi eram în vacanță etc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
condamn, Pearce. E greu aici, cînd nu ești stimulat să faci altceva. CÎnd nici măcar nu te lasă să asculți știrile! Iar ăsta... Întinse mîna pe masă. Era un ziar acolo, Daily Express. Dar cînd Îl deschise, arăta ca fulgii de nea făcuți de școlari pentru Crăciun: știrile fuseseră decupate și rămăseseră doar paginile cu subiecte domestice, paginile de sport și caricaturile. Fraser Îl aruncă din nou. Asta fac ei cu mintea ta, zise el, dacă le dai voie. Nu-i lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ziua în declin - în vântul adiind răzleți fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la vechiul gramofon Noapte cu
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
sticla cu apă - nuntă de pisici Noapte înstelată - într-un cireș bătrân prima floare Mii de albine pe cireșii înfloriți - singură mama Pe crucea de lemn cad petale de cireș - răsărit de lună Cuibul dărâmat - rândunica zboară printre fulgi de nea Două petale cazând împreună - vântul serii Zăpadă pe munți - în vale înflorește liliacul alb Se lasă seara - pe mormântul vecinei flori de liliac Vântul șuieră - prin urdiniș nu trece nici o albină Ploaie de seară - fetița colorează o buburuză Târziu în
SEMNE DE PRIM?VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83875_a_85200]
-
Deșertul negru Ți-am căutat inima prin deșert, pe-ntinderi de nea am găsit-o desfrunzită plină de drumuri nevăzute. Unde duc pașii de la-nceput? Nu știm și nu vrem să știm ce se va-ntâmpla. Viitorul e numai o închipuire trăită repetabil de mii și mii de ori fugind în necunoscutul
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu așa de neferice? Pentru ce să ai tu lespede de jale pe inima ta? Ia, mărturisește, tu, lui badea! Ia zi-i, tu, lui nea Ștefan Sturz!... Iar el, stând mult timp în cumpene, s-a înduplecat a zice că: foame mare estem la noi, toți Și eu, atunci, l-am alinat, zicând cum că: nu e mare foame, de vreme ce avem apă și scoarță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lepădă haina și își suflecă mânecile cămășii, hotărând: Ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Am să te ajut eu să te implici, își argumentă el decizia de a-l târî afară, în ger, într-un cămeșoi ce lăsa pe neaua albă dâre de murdărie învechită. Jos, în curtea învăluită de întuneric, prinse a-l tăvăli, gol, scheletic, cu viața abia pâlpâind în el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
capitala portugheză, la stânga cum vii dinspre aeroportul Portela, există o casă cu etaj maronie. Pe întreaga lungime a balconului stă scris cu litere de mărimea unor patine: Federaçao Portuguesa de Patinagem. Fiindcă în Portugalia ghețurile sunt cam tot atât de prezente precum neaua în Jamaica, de câte ori trec pe acolo îmi amintesc de comedia cinematografică inspirată de participarea boberilor din Caraibe la olimpiada de iarnă. Într'o metropolă atât de șarmantă precum Lisabona, mostrele de humor - mai mult sau mai puțin involuntar - pot fi
Humorescă by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8361_a_9686]
-
aflase niciodată, dar ale cărui merite tocmai deaia erau mai demne de laudă și respect. În fond, protestasem în gând ani de zile împotriva frigului și-a foametei, ascultasem cu un amestec de mândrie și satisfacție sute de bancuri cu nea’ Nicu și Leana și mă lăsasem purtat cu inconștiența vârstei de vise dintre cele mai îndrăznețe, bine ascunse în cotloanele unei memorii pe care mi-aș fi dorit s-o descarc, dăruind-o posterității: să trec Dunărea la sârbi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
marile biblioteci de familie); că din pivnița lui Scurtu ajungeai la Casa Poporului și de-acolo, pe sub Dâmbovița, tocmai la CC (ca să se deplaseze mai ușor, șeful Anticarilor s-ar fi urcat într-un mini-tramvai electric, construit pe vremea lui nea’ Nicu; unii zic că l-ar fi folosit ca să-și trambaleze cărțile, alții că lucra pentru Securitate); că Tomescu se-ocupa de rău-platnici (nu-i nevoie să spun cum); că Titi și Titu încărcau biblioteci întregi de la sărăntoci și văduve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se-adăposteau vara de soare și iarna de crivățul rusesc. Oamenii își săpaseră mici grădini, în care creșteau trandafiri, zarzavaturi și, desigur, pisici. Apăruse însă un dement la televizor, căruia apropiații îi spuneau „tovarășul Nicolae Ceaușescu“, iar lumea de rând „nea’ Nicu“ sau „Ceașcă“ (ultima denumire sugera ceva familiar și-afectuos, aproape imposibil de înțeles), și lucrurile o luaseră razna. În 20 de ani, nebunul de la televizor reușise să pună la pământ tot ce clădiseră ceilalți într-un secol: dărâmase casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cărțile tatei. Din pătuțul meu cu grilaj nu observam prea multe, dar mirosul de urină îl mai am și-acum în nări. Invazia s-a oprit brusc în decembrie 1989. Era o duminică rece, uscată și, văzându-l pe marele nea’ Nicu (pe seama căruia spuneam cu toții bancuri în șoaptă) căzut într-o rână, plăpând, cu paltonul spart de gloanțe, mi-am dat seama că buldozerele încremeniseră și că excavatoarele n-aveau niciodată să-și mai ridice cupele. Părea oricum prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sărut: Felicia devenise un adevărat corsar, pe care îl iubeam senin, nu știu cum. Medicii căutaseră fel de fel de tratamente, plombaseră dintele inițial (doar cine n-are în gură gloanțele negre de mercur nu știe cum arătau plombele pe vremea lui nea’ Nicu), clătiseră rădăcina cu zeci de suspensii vitaminizate (doar-doar o crește la loc), ba îi lipiseră și implanturi veritabile, luate de la alți pacienți sau chiar din gura ei, de la un dinte sănătos. Degeaba: toate căzuseră după câteva zile. Nici Zâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lene, scandal și viclenie numit când „patriotism“, când „sentiment național“ (și în care nu mă recunoșteam decât în parte) venea din vremuri străvechi și nu putea fi înlocuit cu una, cu două. Nu te puneai nici cu Dromichete, nici cu nea’ Vodă Cuza. Trebuia să-ți iubești țara și, odată cu ea, și pe toți bărboșii virili din manuale; dintr-un exces de zel (uneori și de plictiseală), le confecționam mustăți colosale sau le-alungeam bărbile până cădeau din pagină. Ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Le Foehn Bleu“, specializată în descrierea de aparatură capilară. Trimiteau albume întregi, cu poze și date tehnice, ca la mașini: ce formă are, în câte culori îl găsești, care-i consumul. Dacă te interesa, aflai și cilindreea. Pe vremea lui nea’ Nicu, foenurile cam dispăruseră din comerț. Făceai baie și pe urmă trebuia să stai sub lampă sau să te lipești de calorifer. Maria se usca altfel: își învelea părul într-un ziar, apoi introducea capul în cuptor. Treaba cerea măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
insule izolate, ascunse de ochiul trecătorului: la Izvor (de la biserica Elefterie spre Panduri); lângă Dorobanți (până după Cașin); între Filaret și-Observator; în spatele Mitropoliei; pe la Lizeanu, pe vechea linie a tramvaiului 5. Se construia mereu, nu mai erau cuburile lui nea’ Nicu, acum dădeai de niște vapoare de fier și sticlă albastră, lățite în toate direcțiile, cu unghiuri imposibile. Te loveai peste tot de ele, ca la școală de-un colț de bancă: în Cotroceni, la Piața Victoriei, pe Aviatorilor, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sumă, scoasă din buzunarele oamenilor și intrată-n cele ale băncii. Nimeni nu-i întrebase vreodată dacă au chef să-l cedeze. În fiecare an, pe la sfârșitul lui decembrie, primeai „al 13-lea salariu“, o ciudățenie rămasă de pe vremea lui nea’ Nicu. Suna glorios, ca o recompensă nemeritată, doar pentru profesori. Munceai douășpe luni pe an, dar încasai banii ca și cum ar mai fi fost una acolo, invizibilă pentru majoritatea oamenilor; pe-asta o așteptai cuminte acasă, nu trebuia să miști un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne cunoaștem.“ „Cum așa?“ „Mi-a fost elev în «Maiorescu». Lupu Andrei, clasa a X-a B, promoția 1993. Chiulea de rupea la română.“ „Și puștiul ăsta chiulangiu ne poate ajuta cu ceva?“ „Scurtu zice că da. Pe vremea lui nea’ Nicu, strângea pe-ascuns ceasuri de mână, capace de mașini și sigle de pe capote: avea vreo trei saci dosiți în pivniță, printre butoaiele cu murături. Nu știau vecinii ce li se-ntâmplă cu mașinile și lucrurile din casă, ieșeau dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alt fișier. Cred că era ultima frază, n-am prins prea bine, oboseala începea să-și spună cuvântul. „Ce anume?“, am insistat. „Apocalipsa cerebrală... Formula asta nu-ți spune nimic?“ „Nu.“, am recunoscut. Chiar nu-mi spunea. „Dar vârsta lui nea’ Caisă?“ „Ce să-mi spună? Am fost colegi, asta-i tot.“ „Robane, chestiile astea-s mai vechi, nu-s de ieri de azi. Ai citit cu-atenție?“ „Bineînțeles.“, am mințit. „Atunci te-ai prins că întâmplările n-au avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unele zile, holul principal se transforma în discotecă. Pe-același etaj cu cenaclul, răsărise și-o sală de cor, unde tinerele talente ale Universității București exersau colinde, hore și rapsodii. Dacă n-ai fi știut că ești pe vremea lui nea’ Nicu, ai fi jurat că totul merge strună, ca niciodată. Zgomotul tobelor sau al difuzoarelor sparte din hol devenea la un moment dat asurzitor, întreaga clădire se zguduia din temelii, ca la cutremur. În puținele momente de pauză, auzeai trilurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia se pulverizase în mii de monotonii mai mici, maniacale, confuze. Nu mai știai ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi. Teii înfloreau prin iulie, în două zile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nea’ Titi de unde vin zgomotele și s-a apucat să arunce cu cataroaie. Pe Cezar l-a și nimerit o piatră, a țipat de durere și ne-a dat de gol. Așa ne-am trezit fără țâțele Lenei, dar cu nea’ Titi după noi, atletic și motivat. Ne-a fugărit prin tot cartierul, aruncând și înjurând. Pe unii poate i-a și prins, astea-s lucruri care nu se spun, iar dacă ți s-au întâmplat, le uiți repede. Cu imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nacelă prin dreptul geamului de la sufragerie. Cineva (unul din nepoți sau un vecin idiot și săritor) burdușea punga cu pâine luată de la colț și trăgea de două ori scurt de sfoară, anunțând achiziția. Făceau treaba asta reflex, de pe vremea lui nea’ Nicu. După semnal, nacela era ridicată și sfoara gravita din nou prin fața geamului, cu tot cu pungă, ca un OZN avariat. Mai trebuia să te lupți și cu vecinii de la 4: o firmă de-avocatură, luată cu-asalt de șase femei. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cremele și culorile. Lichidele se-amestecau fără jenă, savarinele, cu basca lor roșie, se cățărau pe amandine, iar eclerele cădeau leșinate peste rulade. În orgia asta dulceagă și neprevăzută, nu mai știai dacă ai nimerit azi sau pe vremea lui nea’ Nicu. Vânzătoarele arătau la fel, dospite și mustăcioase, cu brațele vârâte energic în borcane cu dropsuri și biscuiți. Până și prăjiturile fugeau de ele. Degetele aranjau discret cremele răsturnate în tavă, echilibrând îmbrăcămintea victimei: nu era tartă sau „Diplomat“ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]