3,535 matches
-
În fiecare moleculă de vin bun un carpe diem stă gata să rupă lanțurile. Singurătatea este bântuită mai întâi de vise. Apoi, de coșmaruri. Lipsa de măsură este iertată doar în zona marilor pasiuni. Viața este o biată paranteză a neantului. Unii moșesc răul, alții avortează binele. Un popor este o sinteză de virtuți și servituți. Dacă s-ar apuca zdravăn de studii, rromii ar înnegri toate topurile muzicale. Alegeți - vă idoli tăcuți ! Cei logoreici plictisesc. Marile orașe și - au golit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în haine civile. Nu s-ar putea spune că între imperiul cratiței și glezna femeii s-a produs vreun emancipat divorț. Există și uși care nu duc nicăieri. Pesimistul este adesea un om alungat de la masa optimiștilor. Multor rumegători de neant le scapă metafizica printre măsele. În junglă, ca și în societate, domină forța. Diferența e că animalele nu ascund acest lucru. Cenaclul era mixt : unii talentați, alții nu. Presa popularizează cu vehemența urâtul. Oare așa suntem? Ori acolo vrem să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Pe nemernici îi iertăm, dar nu-i uităm. S-au banalizat toate, numai o revrăjire ar mai putea să salveze lumea. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate. Mama acesta poartă mirifică pe care ne smulgem din neant. Inima este la cheremul sentimentelor, sufletul escaladează metafizica. Nașterea nu înseamnă de fapt decât poarta spre iremediabil. Într-un mare învins se zbuciumă atât misticul cât și belicosul. Resemnarea anulează atât certitudinea cât și îndoiala. Nu e bine să fii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
naștem goi și reușim să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se poate lua la trântă. Moartea este marea poartă spre uitare. La bătrânețe, așteptăm cu înfrigurare invitația la masa rotundă a neantului. Cei slabi își topesc deziluziile în sinucideri. În genomul uman este înscrisă și plecarea. În pragul desprinderii de viață, îndreaptă-ți ochii minții spre raiul copilăriei. Mulți dintre marii români au murit ori în ospiciu, ori în exil. Murim îndeosebi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de necesară marilor proiecte. Sunt viu. Deși nu am pentru aceasta nici un alibi. Nenorocirea poate fi un test de rezistență. Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo. Pământul se vede frumos. Mama această poarta mirifică prin care ne desprindem din neant. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Viața poate fi o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca să le admir mai bine. Aceleași paie care acum câteva ore așteptau să putrezească în mijlocul nicăieriului stăteau întinse la soare în cea mai frumoasă capitală din lume, călcate în picioare de tocuri de damă sau pantofi bărbătești, fărîmițîndu-se și devenind neant, dar unde? Nu oriunde. Și aduse de cine? De mine. Nu ești mândru că mă cunoști? Dai câteva telefoane, să ieși puțin în oraș, dar parcă nu singur. Mă întreb de ce. De ce nu-ți vine să stai în casă mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care acum trebuia să treacă. Nimic nu rezistă timpului. Până și piatra o sfărâmă timpul, orice început are și sfârșit, cum de altfel și viața care ne-a fost dată, ea se rodează apoi ca o umbră să dispară-n neant. Până la urmă și moartea este o binecuvântare, ea pune capăt suferinței și durerilor noastre, mai ales când omul este apăsat de povara multor ani, încărcați de lacrimi și suspine. Atunci somnul uitării învelește în mantiai albastră sufletul, de acum liber
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Elixirul de Aur al imortalității în timpul meditației profunde. După cum scrie Maestrul Chao Pi-chen în Yoga taoistă: Forța generativă se transformă în vitalitate când corpul este nemișcat; vitalitatea se transformă în spirit când inima este liniștită; iar spiritul se întoarce în neant din cauza gândului imuabil. Sunt trei etape de bază în cadrul alchimiei interne a meditației taoiste. Fiecare etapă este asociată cu unul dintre cei trei centri ai energiei vitale, cunoscuți sub numele de „Câmpuri ale Elixirelor” (dan-tien). Maestrul Chao Pi-chen descrie acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
o intenție. O amintire, îndepărtată și tremurătoare - o undă ciudată de individualism care încă plutea în spațiu. Unda s-a împrăștiat. Dincolo de stele, de planete și dimensiuni, dincolo de orice caleidoscop al realității, străpungând straturi infinite. S-a dus. Era numai Neant. Cei care doresc să se înscrie în „programul spațial” taoist pentru a deveni „astronauți cosmici” vor fi nevoiți să-și găsească un maestru experimentat pentru meditație, care să-i îndrume toată viața. Dar vă avertizez: este foarte greu să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Dumnezeu potențial manifestat în sine cu dimensiunea etică, morală, axiologică a metafizicii creștine, pentru care creația (manifestarea) exterioară este expresia întrupării în act a binelui suprem. Răul nu este înțeles, în această duală alternativă, ca aparținînd lui Dumnezeu, ci ca "neant", ca o "absență a binelui din spațiul creației", ca o lipsă "a ceea ce ar trebui să fie; tot ce este e bun atîta cît este (esse et bonum convertuntur), deoarece esse e în întregime de la Dumnezeu" [Kolakowski, 1993:44]. Sau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o lumină pentru a ne recunoaște în tenebrele atât de vechi încât trupul umilit s-a obișnuit deja cu ele." Michel Serres Nașterea imaginii este strâns legată de moarte. Însă, dacă imaginea arhaică țâșnea din morminte, era un refuz al neantului și o prelungire a vieții. Plastica este o groază domestică. Astfel, cu cât moartea dispare din viața socială, cu atât imaginea este mai puțin vie, iar nevoia noastră de imagini mai puțin vitală. De ce, de atâta timp, congenerii mei țin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fost această bulversantă enigmă: spectacolul unui individ ce trece la starea de anonimă gelatină 8. Poate adevăratul stadiul al oglinzii antropice: să se contemple într-un dublu, alter ego, și, în vizibilul foarte apropiat, să vadă altceva decât vizibilul. Și neantul în sine, acel "nu-știu-ce care nu mai are nume în nicio limbă"**. Traumatism destul de siderant ca să ceară imediat o contramăsură: o imagine a nenumitului, un dublu al mortului pentru a-l menține în viață și, indirect, pentru a nu vedea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în afară. Corelatul unei intenții, punctul de țintire, ideal, real sau suprareal, al săgeții simbol al artei, după Klee. Acesta poate fi, pentru Bonnard, clipa; pentru Delacroix, durerea; pentru Courbet, poporul; pentru Renoir, trupul; pentru Van Gogh, nefericirea. Pentru Giacometti, neantul. Pentru Boltanski, Holocaustul. Tăcerea ființelor, pentru Balthus. Sau, pur și simplu, respectul fotoreporterului pentru ființa vie pe care o vizează cu obiectivul său. Prinții italieni imobilizați de Feigenbaum în palatul lor roman au mai mult hieratism, dar mai puțină sacralitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Bonnard, este timpul oprit." Ca și plăcerea sau visul, după cum am văzut. Și e adevărat că unele contemplații ne catapultează, fie și pentru o clipă, în afara istoriei, care, așteptare sau nostalgie, este mereu negativitate. Ca un sifon care ar elimina neantul conștiințelor, aspirat de o suficiență pozitivă și încântată, plăcerea estetică unește trecutul și viitorul într-un prezent miraculos. Drumul spre interior" drag lui Novalis nu are date și, așa cum ideologia este lucrul prin care o societate sau un individ aparțin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
celebrarea bulimică a marilor și micilor maeștri. În morișca neoprită, iată întorcându-se, dar la o scară încă necunoscută, această acumulare indefinită de relicve, religie a Formei în care voracitatea estetică afișată ostentativ nu acoperă complet o fascinație juisoare a neantului. CARTEA A III-A După spectacol Capitolul X Cronica unui cataclism Problema nu mai este dacă un tablou rezistă, de exemplu, într-un lan de grâu, ci dacă rezistă lângă ziarul de fiecare zi, deschis sau închis, care-i o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nici pământ nu era, nici ceruri deasupra, ci un nimic adânc, și pe nicăieri nimic verde. EDDA VECHE Este greu să ne imaginăm ce înseamnă să îți fie teamă de un număr. Însă zero era în mod inevitabil relaționat cu neantul - cu nimicul. Exista o teamă primordială de neant și de haos. Exista, de asemenea, și o teamă de zero. Majoritatea popoarelor credeau că înainte de a lua ființă universul, nu existase decât gol și haos. Grecii susțineau că, la început, Întunericul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un nimic adânc, și pe nicăieri nimic verde. EDDA VECHE Este greu să ne imaginăm ce înseamnă să îți fie teamă de un număr. Însă zero era în mod inevitabil relaționat cu neantul - cu nimicul. Exista o teamă primordială de neant și de haos. Exista, de asemenea, și o teamă de zero. Majoritatea popoarelor credeau că înainte de a lua ființă universul, nu existase decât gol și haos. Grecii susțineau că, la început, Întunericul fusese mama tuturor lucrurilor, și din Întuneric s-
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a instaurat haosul atunci când focul și gheața s-au combinat, iar din acel haos a luat naștere primul Titan. Gol și dezordine: aceasta era starea primordială a cosmosului, și exista mereu o teamă agasantă că, la sfârșitul lumii, dezordinea și neantul aveau să domnească din nou. Zero repezenta acel neant. Iar teama de zero a luat amploare. Pentru antici, proprietățile matematice ale lui zero nu aveau explicație, pierzându-se în mister, la fel ca povestea nașterii universului. Și asta, deoarece zero
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
combinat, iar din acel haos a luat naștere primul Titan. Gol și dezordine: aceasta era starea primordială a cosmosului, și exista mereu o teamă agasantă că, la sfârșitul lumii, dezordinea și neantul aveau să domnească din nou. Zero repezenta acel neant. Iar teama de zero a luat amploare. Pentru antici, proprietățile matematice ale lui zero nu aveau explicație, pierzându-se în mister, la fel ca povestea nașterii universului. Și asta, deoarece zero este diferit de alte numere. Spre deosebire de celelalte simboluri din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
una dintre doctrinele centrale ale filozofiei grecești, de o dogmă ale cărei rădăcini se regăseau în filozofia numerică a lui Pitagora și a cărei importanță reieșea din paradoxurile lui Zenon. Întregul univers grec se rezema pe acest pilon: nu există neant. Universul grec, creat de Pitagora, Aristotel și Ptolemeu, a supraviețuit mult timp după prăbușirea civilizației grecești. În acel univers nu exista conceptul de nimic. Nu exista zero. Din această cauză, Apusul nu l-a putut accepta pe zero timp de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de crezuri filozofice fundamentale, deoarece el înglobează două noțiuni considerate, pe atunci, otrăvitoare pentru doctrina grecească. Și, într-adevăr, aceste două noțiuni au distrus în cele din urmă filozofia aristotelică, după lunga ei domnie. Aceste noțiuni periculoase sunt cea de neant și cea de infinit. Infinitul, neantul și civilizația greacă Deci, observă naturaliștii, un purice Are alți purici mai mici ce din el se ospătează, Și pe aceștia, alții și mai mici îi mușcă, Și tot așa ad infinitum... JONATHAN SWIFT
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
înglobează două noțiuni considerate, pe atunci, otrăvitoare pentru doctrina grecească. Și, într-adevăr, aceste două noțiuni au distrus în cele din urmă filozofia aristotelică, după lunga ei domnie. Aceste noțiuni periculoase sunt cea de neant și cea de infinit. Infinitul, neantul și civilizația greacă Deci, observă naturaliștii, un purice Are alți purici mai mici ce din el se ospătează, Și pe aceștia, alții și mai mici îi mușcă, Și tot așa ad infinitum... JONATHAN SWIFT, „ON POETRY: A RHAPSODY“ Infinitul și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și civilizația greacă Deci, observă naturaliștii, un purice Are alți purici mai mici ce din el se ospătează, Și pe aceștia, alții și mai mici îi mușcă, Și tot așa ad infinitum... JONATHAN SWIFT, „ON POETRY: A RHAPSODY“ Infinitul și neantul aveau puteri care i-au speriat pe greci. Infinitul amenința să facă imposibilă orice mișcare, iar neantul putea zdrobi coaja de nucă a universului în mii de fărâme. Respingându-l pe zero, filozofii greci au dat șansa viziunii lor asupra
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ospătează, Și pe aceștia, alții și mai mici îi mușcă, Și tot așa ad infinitum... JONATHAN SWIFT, „ON POETRY: A RHAPSODY“ Infinitul și neantul aveau puteri care i-au speriat pe greci. Infinitul amenința să facă imposibilă orice mișcare, iar neantul putea zdrobi coaja de nucă a universului în mii de fărâme. Respingându-l pe zero, filozofii greci au dat șansa viziunii lor asupra universului să supraviețuiască timp de două milenii. Doctrina lui Pitagora a devenit piesa de rezistență a filozofiei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
nu credeau în zero. Termenii șirurilor infinite nu aveau limită sau destinație; păreau să devină tot mai mici, fără a se prevedea un final anume. Drept urmare, grecii nu știau cum să abordeze ideea de infinit. Au cugetat asupra conceptului de neant, însă l-au respins pe zero ca număr, și s-au jucat cu conceptul de infinit, însă au refuzat să accepte infinitatea - numerele infinit de mici și infinit de mari. Ele n-au avut loc pe tărâmul celorlalte numere. Acesta
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]