4,685 matches
-
Strofe > Valori > APOTEOZĂ Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului APOTEOZĂ E puterea minții roată De idei și de scântei. E triumful biruinței Într-o seară cu mulți zei. TĂMĂDUIRE E icoana nemuririi pe un cer blând și senin. Este taina preaslăvirii pentru omul suferind. Este-a cerului mireasă și a gândului puteri. Este steaua norocoasă peste omul efemer. Elena Trifan Referință Bibliografică: APOTEOZĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1474
APOTEOZĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374288_a_375617]
-
Ne rămân frânturi-scântei stingându-se la lumina zilei, ne rămân amintiri-viziuni, cu neînțelese doruri, cu întrebări cu sau fără răspuns... Oare prin vis ne continuăm viața din oglinda timpului necuprins sau e doar o pseudo-poartă deschisă lăsată muritorilor spre iluzia nemuririi? Referință Bibliografică: Chemând o păpădie ... / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 392, Anul II, 27 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Irina Lucia Mihalca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CHEMÂND O PĂPĂDIE ... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362147_a_363476]
-
manuscris iubirea, Capitole firești și far’ de număr, S-au adunat și-așteaptă întregirea. E cartea vieții scrisă rând cu rând Și tipărită-n inimi ca-n psaltire, Ne vor citi copiii noștri când Vom fi doar slove vechi în nemurire. Vor încerca să afle atunci-misterul Poemelor frumoase scrise-n ea Vor descifra că eu sunt scriitorul, Iar tu lumina mea ce priveghea. Referință Bibliografică: Viața - un volum de versuri / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1303, Anul IV
VIAŢA – UN VOLUM DE VERSURI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362156_a_363485]
-
vocal și instrumental - doine, hore, sârbe, bătute) a excelat doina (creație magnifică a poporului român!) „Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin” - izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, dragoste, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la armată sau în război, alături de cântecele în ritm de hore și sârbe. La Secțiunea „Muzică Populară”, de data aceasta, Ediția a X-a, cu nota zece, Trofeul Festivalului a
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
naște un „limbaj” radical, pe care nu oricine îl poate „dresa”, după cum aflăm: „Un mare strigăt de Tăcere-i versul, doar inima Poetului are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
au ajutat să găsim răspuns la întrebarea: cine este Cel care ne propune Tăcerea Poeziei sau Poezia Tăcerii, în căutarea sinelui? Un autentic labirint al Tăcerii este parcursul în care vibrația lirică o simțim egală cu viața, cu iubirea, cu nemurirea! Densă, dar confortabilă la citit, de la prima până la ultima filă, cartea de față conține, în ansamblul ei, 175 de poeme! Titlurile lor sunt metafore cu un distinct parfum liric, ele însele autentice micropoeme: „Departele se-ndepărta de mine”, „Fulguire e
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
uitat Adevărul, tot așa cum trupul își uită sufletul într-o veche iubire, desenată în somn de mâna unui fir de iarbă.” Semn al regalității, al potirului, al soarelui spiritual - crinul, în același timp, sugerează viața pură, ca o făgăduință de nemurire și de mântuire: „Această femeie îmi ține spada în mână, inima ei e păzită de crini, am ajuns un copil de iarbă și sete a cărui Tăcere în somn o îngâni!”; „Mă vezi, nu-i așa, rezemat de un crin
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
trandafirul!”; „Nu am opreliști la chivernisire, trăiesc periculos și-mi sunt de-ajuns, sub zodia Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de înălțimi, sugerează eliberarea de greutatea pământească, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creația, nemurirea sufletului, dar și hazardul, neprevăzutul, necazul, moartea: „Nu mai știu de am stele în plete, copacii inimii îmi sunt plini de păsări-colibri, buzele sângelui meu ridică din umeri, fâlfâie noaptea pe ceruri pustii!”; „Mi-s mâinile pline de trupuri atinse
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Veniți, odată, în Piața Balcoanelor să-l vedeți pe Poet, animal pursânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și nemurirea: „Dragostea pentru tine mă supune. Biet animal de pradă. Vocea inimii amuțește. Este vocea Tăcerii!”; „Gol-goluț, stau în fața ta, Nemurire, ca un animal de pradă. Nu-mi este frică!” Șarpele și porumbelul sunt simbolurile fundamentale ale Pământului și ale Cerului
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și nemurirea: „Dragostea pentru tine mă supune. Biet animal de pradă. Vocea inimii amuțește. Este vocea Tăcerii!”; „Gol-goluț, stau în fața ta, Nemurire, ca un animal de pradă. Nu-mi este frică!” Șarpele și porumbelul sunt simbolurile fundamentale ale Pământului și ale Cerului. Purtătorii lumii sunt, uneori, elefanți, tauri, țestoase, crocodili, dar toate acestea nu sunt decât substitute sau întregiri teriomorfe ale lui
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
o clipă lângă mine, doar pentru un om e prea mare durerea! Mai lasă-mă să sper, să te privesc și să te mângâi, vă plânge sufletu-mi destul după aceea. Mai dă-mi răgaz,te rog, să cred în nemurire, în muguri albi, în păsări argintii; aș vrea să pot să-ntârzii momentul despărțirii, aș vrea să pot să-mpiedic venirea altui timp. Acum când pleci mi-e inima un strigăt lung în noapte, iar sufletul mi se desface-n
DESPĂRȚIRE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362197_a_363526]
-
2332 din 20 mai 2017 Toate Articolele Autorului Izgonirea mea din Rai Aripi de înger te ating La izgonirea mea din Rai, Încet,încet durerea sting Acum la început de Mai Știm,șarpele e vinovat, În a mea zburătăcire Cu nemurire am gravat Pașii către împlinire, Pentr-un pic de fericire Răstigniți pe cruci toride Nu renunț la nemurire Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta
IZGONIREA MEA DIN RAI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362211_a_363540]
-
izgonirea mea din Rai, Încet,încet durerea sting Acum la început de Mai Știm,șarpele e vinovat, În a mea zburătăcire Cu nemurire am gravat Pașii către împlinire, Pentr-un pic de fericire Răstigniți pe cruci toride Nu renunț la nemurire Nici când dorul mă divide, Nu știu dacă-n drum spre mare Mi-aș dori să fiu cu tine Dar sublima ta candoare Răscolește-n plin suspine Aripi de înger te cuprind La coborârea mea în Rai, Încet prin stele
IZGONIREA MEA DIN RAI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362211_a_363540]
-
totul... Fumul se înalță, Cabana ascunsă e iubirea mea, Ea te așteaptă să îmi fii pereche, Feriți, îndepărtați de lumea rea. Pământul, vântul, cerul, apa, visul Ne vor înconjura cu har divin, Cuprinși de armonie, dor, tristețe, Vom degusta al nemuririi vin. Îndepărtând ce-i rău ( ce-a fost în urmă... Vom înota în rouă și zenit, Vom face dragoste în praf de stele... Amorul nostru? Prag spre infinit! ******** Te mai aștept să vii dinspre-nceputuri, În munții inimilor fără dor
MĂ-NTORC ÎN MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362204_a_363533]
-
ajungă până la Soare, Necuprinsul îl cuprinde Cu iubirea ei cea mare. Zânele cu ochi albaștri, Domnișoare de onoare, Plutesc pe fluturi măiaștri Cu aripi strălucitoare. Cu bagheta lor de aur Aprind flacăra iubirii Și-n al cerului tezaur Arde focul nemuririi. În Empireu e desfătare, Cântări de harpe și alăute Și tună zeii -n Carul Mare Sorbind carafe neîncepute. Și nunta cerului încing Cu dans din vremuri revolute, Sub arșița iubirii sting Ghețari din suflete pierdute. Serafimi și îngeri teferi Cern
NUNTA COSMICĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362215_a_363544]
-
cardinale. Să le scriu! / Pe malul serii m-ai zidit fântână, / Eternă sete-n dragoste să-ți fiu. Această înrobire îi este răsfaț și mângâiere, întrucât iubirea se revarsă precum un cântec cristalin în simfonii unde șoaptele înfloresc. La clipa nemuririi, sufletul poetei se deschide precum un templu al seninătății unde lasă dragostea să ardă în focurile pasiunii. “M-ai răsfățat cu inima-n robire / Prin simfonii de șoapte înflorite, / Și templu-ți sunt la ceas de nemurire / Pe care arzi
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
înfloresc. La clipa nemuririi, sufletul poetei se deschide precum un templu al seninătății unde lasă dragostea să ardă în focurile pasiunii. “M-ai răsfățat cu inima-n robire / Prin simfonii de șoapte înflorite, / Și templu-ți sunt la ceas de nemurire / Pe care arzi în foc de dor, iubite!” Într-un cadru mirific, poeta contemplă imagini de o frumusețe răvășitoare. Un amurg sculptat din vrajă și ploi care s-au contopit în armonii creează un tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
risipite au lăsat un ecou profund în care s-a încleștat răsuflarea dragostei, căci visele sale cernite prin vremi au rămas neștirbite în sufletul care s-a zidit precum un templu. “Bună seara, lumină cu ramuri de cer, / Îți scriu nemurirea-n culori de mister, / Ți-am prins răsuflarea în voci risipite / Și-n templul din mine zac vise cernite. (Bună seara, cetate) “Poezia pe care o scriu în stil clasic este, în general, poezia de dragoste. Și asta fiindcă am
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
și luptăm în acest sens, deși știm că viața noastră se va termina cu moartea. „Gândul veșniciei” a fost sădit în sufletul nostru de Dumnezeu atunci când ne-a creat să fim nemuritori. Prin neascultarea primilor oameni de pe Terra, am pierdut nemurirea, dar o putem recâștiga, (fiecare în parte) prin jertfa Domnului Isus Hristos prin care avem iertarea, dacă ne întoarcem cu pocăință și credință. Pentru această șansă oamenii sunt ținta atacurilor satanei. Tragedia este că mulți nu conștientizează acest aspect. Dependența de
DESPRE PLICTISEALĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378656_a_379985]
-
sâmbure de dac Trăiești pe comori,pe care nu le vezi Bați drumurile europei în lung și-n lat Sperând la o minune,în care nu mai crezi! Vândut ești de soarta,vândut și de ai tăi Te zbați în nemurire,crezând că ai oștire Poporul tău și neamul,vândut pe-atâtea căi Se pierde-n orizonturi,se pierde în neștire....! Nu îți cunoști valoarea,nu îți cunoști nici prețul Vândut cu miligramul,furat cu tonă mare Împrăștiat în lume ca să
POPOR ROMÂN DIN SÂMBURE DE DAC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378684_a_380013]
-
sub soare Metamorfoza apusului ,o stea lucitoare! Aripi de lilieci au pornit să colinde prin lume Vampiri care dormeau în castelul fără nume Invadează sub luna eternitatea unei glume Focul științei se pierde în al mării spume ! Am pus legile nemuririi ,în dragoste și iubire Salcii plecate mai vorbesc și astăzi în neștire Plopii de pe alee trăiesc un algoritm de amintire Sărutul din noapte adie în tainica șoptire! Am început să plâng ,ca o vită de vie primăvară Ascult în crângul
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
nestemate Tăcute priviri ,bogățiile lumii furate Ce gând ,ce privire ?...civilizații pierdute,uitate! Izvorul e dorul, ce plutește mereu în neștire Amorul e-o clipă de dulce -amintire Sub colbul trăirii,în prag de amăgire O flacăra vie, lucește spre nemurire! Referință Bibliografica: IZVOARE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2337, Anul VII, 25 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
IZVOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378705_a_380034]
-
Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017 Toate Articolele Autorului Să ai un ghiocel în suflet, Iubita mea din primăvară, Și gingășia lui în umblet Când vei iubi întâia oară! S-asculti de-al fericirii plânset Si-al sfintei clipe nemuriri, Să ai un ghiocel în suflet Ca semn al veșnicei iubiri. Când amintiri se vor trezi Și- apare-al toamnei primul scâncet, Când ghiocei la tample-or fi Și obosit al vieții umblet, Să ai un ghiocel în suflet! Referință
SA AI UN GHIOCEL IN SUFLET… de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378717_a_380046]
-
întrebare în fiecare zi! În secole de viață amiezile-nsorite dau clipă energiei,puterea de a crea dau un impuls iubirii,clipei preafericite ne întrebăm adesea ...ce se va întâmpla? Ascultă-n seară greierul cum cântă se schimbă refractar,esența nemuririi iubirea învie în noapte,scânteia ce frământa se contopește visul,în calea fericirii! Ascultă-n noapte iubirea neînțeleasa atâtea inimi neiubite, ce nu au alinare câtă frământare în visul de a fi mireasă puștii rămân în urmă prinții ...în căutare
ASCULTĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378712_a_380041]
-
ger Cu mii de sori și fluturi în salbe împletiți, Din Ursa Mare vin doi călăreți și-un înger Purtând pe umeri, mantii din aștri nenuntiți. Mă-ndrept spre un lăcaș clădit din hiacint Și văd Copacul Vieții ce-atinge nemurirea, Iar lângă el, un Înger, cu aripi mari de-argint, Ce îmi vorbește blând cu gândul și privirea. “Te-am așteptat să scapi de zgura din cuvinte Și teama s-o arunci spre pasărea vicleană, Să-ți stăpânești chiar azi
NEPĂMÂNTEANUL CRAINIC de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378728_a_380057]