3,700 matches
-
timp, dacii au valorificat funcția ierarhică a patronatului pe terenul medicinii, fapt ce a dat prilej la comentarii favorabile în lumea greacă, cum aflăm din dialogul Charmides. Platon reținea cu interes practicile terapeutice ale ucenicilor lui Zalmoxis, care „se considerau nemuritori”. Nu apelau la planta miraculoasă a vieții veșnice, dar știau să beneficieze de proprietățile ei naturale și să le aplice cu folos, pentru refacerea corectă a totului. În spiritul patronatului s-a gîndit când a fost identificat microcosmosul în relație
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de divinizare viza facultatea misterică, puterea sacră cu care era dotat omul (ființa, planta). Zalmoxis, divinitate aproape unică, îi învăța pe daci, prin exemplul personal și, mai ales, prin foarte numeroșii săi preoți, cum să fie ei înșiși „aleși” și nemuritori. Păstorul mioritic, deși nu purta un nume consacrat, era respectat printre ai săi ca fiind purtătorul unor calități morale exemplare, dobîndite în urma unei existețe austere, în tradiția eremiților daci răspîndiți în număr apreciabil pe toată cuprinderea plaiurilor. Există o legendă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-se la un legislator care era în favoarea sclaviei, el a declarat: Cât de puțin știe acel senator despre sine sau despre forța cauzei [aboliționiste] pe care o persecută! El nu este decât un muritor; împotriva lui se află un principiu nemuritor. Luptând împotriva infinitului cu puteri limitate, deznodământul nu poate fi decât prăbușirea. Împotriva lui se află oștiri mai puternice decât cele conduse de mâna muritorilor sentimentele înnăscute, indestructibile și invincibile ale inimii omenești; împotriva lui se află natura în toată
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
au fost, Fă-i mai tineri decât noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poți întârzia Să o ia de la început. Au plătit cu viata lor Ale fiilor erori, Doamne fă-i nemuritori Pe părinții care mor. Ia priviți-i cum se duc, Ia priviți-i cum se sting, Lumânări în cuib de cuc, Parcă tac, si parcă ning. Plini de boli si suferind Ne întoarcem în pământ, Cât mai suntem, cât mai
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
nu omul este cel care locuiește în sacru, ci din contră sacrul locuiește în noi și prin noi"221. Cum să considerăm o ființă a cărei constituție, cel puțin în cultura creștină, poartă chipul și asemănarea lui Dumnezeu, are suflet nemuritor, dar trup trecător, supus evanescenței și morții? Unde să-l încadrăm, atâta vreme cât putem vorbi deopotrivă de virtuți și păcate, de sfinți și damnați, de homo religiosus și homo a-religiosus? În acest context, reamintim o mai veche dilemă ce planează asupra
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sunt elev în clasa a 9-a. -Ai avut. Ești la noi de cinci zile. Când vei ajunge în spațiul tău pe pământ, vei fi bătrân. Pe pământ a fost război, mulți oameni au murit. Rămâi aici. Te fac gnom nemuritor. -Imposibil pe pământ mă așteaptă părinții, frații, bunicii, pecare îi iubesc foarte mult. -Ți-am oferit o șansă. Faci cum dorești. Ia acest inel de aur cu montură de diamant șlefuit. Inelul era mare cu diamantul cât jumătatea unui ou de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Cu ajutorul inelului cu diamant i-am făcut bogați pe toți. Părinți și rude. Gnomul mi-a îndeplinit două dorințe. Mi-a mai rămas una. L-am chemat. -Care îți este dorința? -Vreau să mă întorc pe tărâmul atemporal, al vieții nemuritoare. -Prea târziu. Nu se mai poate. Dar pot să-ți redau tinerețea. și pot să-ți mai dau bogății nemăsurate. -Primesc. Adio bunule gnom. Despre călătoria mea pe tărâmul atemporal al sferelor infinite al vieții veșnice, despre mai marii luminii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
luminoase ale entităților, hoardele păgânilor fugeau de rupeau pământul. -Nu vor mai veni niciodată. Asemenea lecție nu se uită-spuse magicianul. -Te numesc Duce al comitatului de răsărit și comandant al armatei. Magicianul mulțumi, relatând suveranului revelația sa despre cristalele vieții nemuritoare, tinereții veșnice, panaceul universal al tuturor stărilor și lucrurilor. -Să organizăm o expediție, pentru dobândirea acestor cristale miraculoase-sugeră regele Matei. Expediția organizată însoțită de gărzi era condusă de Florentin Delmar, magicianul vraci. Cu ajutorul ghidului spiritual, Delmar găsi repede și ușor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Putea să-și schimbe înfățișarea în câteva secunde. Din bărbatul înalt și frumos, ajungea un pitic cocârjat și hidos. Putea mima înfățișarea oricui după model, schimbându-și sexul, tranformându-se din bărbat în femeie, sau din femeie în bărbat. -Sunt zeu nemuritor domnilor, pe mine moartea și bătrânețea nu mă ating. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Sunteți liberi să mă urmați. -Să vină două persoane pe scenă-făcu invitația magicianul în timpul unui spectacol. Au urcat doi bărbați tineri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
trăgea cu pistolul un glonț asupra sa. Prindea glonțul care era din cauciuc. Penetrează un zid de piatră gros de doi metri. Se întoarce pe aceiași cale, reapărând pe scenă. La sfârșitul spectacolului spunea cu convingere: -Vă reamintesc că sunt nemuritor. Nenorocirea veni pe neașteptate. Adulterul a fost prins în flagrant. Magicianul a fost provocat la duel de soțul prințesei, prințul Mihail. Dogan nu acceptă duelul. -Sunt nemuritor, pe mine glonțul nu mă atinge, Numai dacă ridic un deget ești mort
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
reapărând pe scenă. La sfârșitul spectacolului spunea cu convingere: -Vă reamintesc că sunt nemuritor. Nenorocirea veni pe neașteptate. Adulterul a fost prins în flagrant. Magicianul a fost provocat la duel de soțul prințesei, prințul Mihail. Dogan nu acceptă duelul. -Sunt nemuritor, pe mine glonțul nu mă atinge, Numai dacă ridic un deget ești mort amice. Duelul s-a desfășurat înafara orașului în poiana de la liziera pădurii. Glonțul ucigaș tras de soțul gelos îi străpunse craniul, ucigându-l fulgerător. Când dricul era
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tras de entități invizibile. Un râs sarcastic se auzea din dricul ce se mistuia în noaptea neagră ca smoala. Farsele lugubre ale magicianului se consumau în ultima sa reprezentație de iluzionism. O voce macabră străpungea eterul. -Nu uitați că sunt nemuritor. Deviza mea este:Tinerețe fără bătrânețe, viață fără de moarte. Sculat din sicriu, coborî din dric, îndreptându-se spre casa prințului gelos. Materializare spontană. Penetrând zidul intră în casă, devastând totul. Mobile, tablouri, haine. Prințul muri de groază. Adoua zi carul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sau paradis? Deschisei ochii. Razele scânteietoare ale soarelui îmi invadau încăperea, mângâindu-mi chipul. Atunci mi-am dat seama că alegerea era deja făcută. Câmpiile Elizee. CĂDEREA ÎNGERULUI La începutul începuturilor omul era pur, fără păcate, trăind veșnic tânăr și nemuritor în grădina Edenului, ca înger sfințit cu sfânt duh. Pentru răutate, destrăbălare și necredință, creiatorul l-a pedepsit pe om, alungându-l din paradis, făcându-l muritor. Prea iubitul înger al Spiritului Creiator decăzuse. Suferința, vrajba și dezmățul au pus
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vroia să modifice natura umană? Iarăși întrebarea, cum? Printr-o nouă religie? Care? Satele aveau biserici și preoți care de două mii de ani încercau același lucru. Și nu fără succes. Umilința în fața credinței frângea adesea grumazul celui care se credea nemuritor pe pământ. Cu sau fără credință într-o viață viitoare, fii mai puțin trufaș, pământul tot te așteaptă, o să ai aceeași soartă cu cel pe care îl umilești sau îl despoi. Ce era deci nou în "mișcare"? Atunci cum se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă pusei și eu o dată pe tine". "De, Ilie, dacă te puneai pe altele, ce să-ți fac?" Avea un cinism degajat și parcă asculta și el adesea un cântec în el, al tinereții în floare, când se credea, poate, nemuritor. Acum, deși nu trecuse mult de treizeci de ani, pentru mine era bătrân. - Și ce faci tu la Filatură? Cum te-ai angajat? - Am citit în ziar: angajăm fete cu șapte clase primare. Ce stau eu, mi-am zis, la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
operă ne poate zgudui mai mult decât discursurile lui Krishnamurti, dar nu-i spuneam, adică, brutal, că un mare scriitor e totdeauna pentru mine superior unui iluminat fără operă. Cristos a înțeles acest lucru și din iluminarea lui au ieșit nemuritoarele parabole... Sunt opera lui, care, împreună cu răstignirea, n-a creat numai o religie, ci un permanent cutremur în conștiința omenirii, făcând viu și tragic sentimentul culpabilității noastre. Îmi apăram poziția elastic, reflectând apoi în singurătate la dizertațiile indianului dacă într-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu sania sau pe gârlă, cu patinele, mă Întorceam acasă Îmbujorață la față, udă până la piele. Abea când mă Încălzeam pe lângă sobă simțeam dezghețarea și durerile degetelor de la mâini și picioare... Dimineața când mă trezesc simt să Împărtășesc povestea mea nemuritoare copiilor, dar ei spun că nu este adevărată, că le spun o poveste ireală, precum sunt cele cu fețifrumoși, Ilene-cosânzene, zmei și harapi-albi. Mă Întristez și mi-e teamă că majoritatea copiilor de astăzi,/ Într-o zi, vor muri asfixiați
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acestei ere care combina viața în grup cu libera inițiativă. Slater, polițistul, era sabia și biciul. Și David Marin, oare, ce era? Nu-și găsea totuși locul printre acești oameni materialiști. În calitate de comandant al tuturor forțelor armate ale Marelui Judecător nemuritor, el asigura personalul pe care alții îl modelau fără cruțare. Sarcina lui era să cucerească, unul câte unul sau mai multe deodată, acele state-"bandit" care răsăriseră pe tot cuprinsul planetei după cel de-al treilea război atomic, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
trebuie să se realizeze în detrimentul autodeterminării. Creierul a fost programat să caute soluții optime în problema războiului. Bineînțeles, a interpretat termenul de optim într-un mod extrem de riguros. Gândurile lui Marin reveniră asupra întrebării dacă Marele Judecător era într-adevăr nemuritor, însă nu părea momentul potrivit pentru discutarea acestei chestiuni. Își dădu seama că nu putea găsi toate răspunsurile acolo \ nu încă, și nu în clipa aceea. Uitându-se la ceas, văzu că era timpul să plece și spuse: \ Ed, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dar în cuprinsul documentului nu face aluzie la această molimă, ci, după cum am arătat la locul cuvenit, se referă doar la cea precedentă, din 1831. În domeniul literaturii, o evocare a holerei din 1848 în Moldova ne-a lăsat-o nemuritorul povestitor Ion Creangă, el însuși atins de boală. În ale sale bine cunoscute Amintiri din copilărie, el relata: "Și după cum am cinste a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata și mama pentru mine, până ce a venit în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
gândi la el. Apoi cum nu s-a uita. Își legă coda, apoi o duse în creștetul capului ca o cunună. Cărarea pe mijloc era dreaptă, nici un fir nu era nelalocul lui, își prinse în partea dreaptă trei flori albastre nemuritoare, își întinse cu palmele bluza, cătrința, apoi ieși afară în bătaia plăpândă a soarelui, căutând cu ochii pe Florin. Unu’ lângă altul, satul se așeza la horă. Care mai bătrâni, deoparte, scurmând mai mult iarba decât bătând-o, care mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
durere și de dorință, mă arde o speranță rea, vreau să trădez, ling țeava puștii și sufletul ei dinlăuntru, sufletul ei, numai puștile au sufle't, în ziua în care mi-au tăiat limba am învățat să mă închin sufletului nemuritor al urii. Ce învălmășeală, ce furie, bum, bum, beat de căldură și de mânie, prosternat la pământ, culcat peste pușca mea. Cine gâfâie aici? Nu mai pot îndura căldura asta fără sfârșit, așteptarea aceasta, trebuie să-l ucid. Nici o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tăcerea. De atunci însă, tot ceea ce vibrează, se mișcă și tremură în jurul meu se asociază tainic cu numele Yon, pentru că el nu seamănă cu niciunul din miile de ioni, simbolizậnd evenimentele excepționale, trăirile unice și eterne. Voisem întotdeauna să ajung nemuritoare creậnd oameni. Îi căutam pretutindeni cu înfrigurare, cu grandoare, dar nu-i găseam nicăieri. Credeam că am trăit zadarnic, trecậnd nepăsătoare prin nisipul clepsidrei și iată că acum îl găsisem. În el se ascundea o întreagă lume. Uneori istoria unui
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nimic nu mă va putea opri vreodată să te iubesc pe tine, tu cel venit de acolo, din satul meu natal, din copilăria mea ! Din tot ce-ți mai pot dărui acum, Yoane, a rămas doar șansa de a deveni nemuritor, pentru că nimeni nu te va mai căuta vreodată prin pulberea mormintelor, atật timp cật ești viu, respiri, te bucuri sau te întristezi printre filele îngălbenite de vreme ale cărții mele ! Te fericesc mereu, dragul meu, pentru că ție ți-a fost
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cel topit, Fă ca să strălucească pe-acea cale Ce duce-n vecinicie toate-acele Ființe nevăzute, cari sunt Deși trec nesimțite, ca și vremea Ce vremuește-adînc în tot ce e. Să văd trecând în haină cuvenită Acele gânduri, ce-atunci când apar Nemuritoare par, pentru c-apoi Nici să nu știi cum de au dispărut Din mintea secolilor lungi, greoi - Ca și când n-ar fi fost. Câte ființe Ar trebui să treacă pe-a ta cale Unele mândre, țanțose, regale, Cu-ncoronată frunte - îmbrăcate În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]