5,657 matches
-
dumneata așa bine minte, du-te, Vica, mi-a spus madam Geblescu, du-te și potrivește rochia nepoatei mele, că nenorocirea a venit pe neașteptate, a murit bietu-cumnatu meu Ștefan Mironescu și nici tualetele nu a fost pregătite !... Dar ce nenorocire vine anunțată ? Ei, biata Margot ! Parcă nenorocirile ei i le-a anunțat cineva ? Pe Margot de atunci parcă o văd și-acum, tunsă garçonne, cu un aer picant, excentrică, cum se purta după război... O iubeam teribil, și pe ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-a spus madam Geblescu, du-te și potrivește rochia nepoatei mele, că nenorocirea a venit pe neașteptate, a murit bietu-cumnatu meu Ștefan Mironescu și nici tualetele nu a fost pregătite !... Dar ce nenorocire vine anunțată ? Ei, biata Margot ! Parcă nenorocirile ei i le-a anunțat cineva ? Pe Margot de atunci parcă o văd și-acum, tunsă garçonne, cu un aer picant, excentrică, cum se purta după război... O iubeam teribil, și pe ea, și pe nenea Sandu ! Nenea Sandu Geblescu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Câte lumânări am mai aprins la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-ului, și cât m-am mai rugat să se întoarcă Papa acasă... în mai multe rânduri, în viață, mi s-a părut că simt mâna lui Dumnezeu deasupra mea - chiar și în timpul nenorocirilor. Nu sunt superstițioasă, dar lumea îmi pare plină de semne, și de aceea, când s-a oprit ceasul vechi, m am indispus... — Păi, nu vezi că merge-acu ? Nu vezi că l-ai făcut ? Haidi, Ivona dragă, că tot scornești și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o fi făcut mai cărpănoasă ! Că-i merge ei gura, și Niki-n sus, Niki-n jos, da știe că Pramatia o duce de nas ! Păi, că tu pui deoparte, să ai d-un boilăr, d-o boală, Doamne ferește, d-o nenorocire, și el o-ntinde cu banii, la Matracucă ! ? ! Că asta pui capu jos că a făcut-o ! Da ce-o face Ivona că stă atâta pe sus și nu mai vine ? Că stai puțin, că viu acu, ș-uite cât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cartofi prăjiți și un borcan cu sfeclă roșie murată, ar trebui să-ți ajungă și pentru Anul Nou, mi-a zis, și mi-a mai zis că a vorbit cu Pușa la Timișoara, cică acum e bine, dar a fost nenorocire, au murit foarte mulți oameni, la televizor n-au spus tot ce s-a Întîmplat, probabil că vor avea În curînd niște cifre, și mi-a mai zis că și În Craiova s-a tras, că e plin de brigăzi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
refugiem prima dată, bătrînul nu era pregătit, n-a vrut să lase gospodăria, s-a Întîmplat repede... de fapt, nimeni nu era pregătit... Eram copii atunci, frate-meu abia mergea În picioare... Ei, de-aia s-au și Întîmplat atîtea nenorociri... În cîteva zile, au căzut rușii peste noi... Și ce-ți amintești din anul ăla de ocupație? — Nu prea multe, mai fă și tu o țigare din aia de-a ta. Nu știu, ce să-mi amintesc, erau tot felul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În alta... te găzduiau și ei unde puteau, prin hambare, prin grajduri, cu animalele. Frate-meu s-a umplut la un moment dat de păduchi, nu că asta ar fi fost mare scofală... Știi tu cum erau atunci drumurile? Niște nenorociri desfundate, pline de noroaie, drumuri de pămînt... Singurul drum asfaltat din țară era de la București la Sinaia. — Și-n astea două luni cît ați venit spre sud... cum ați scăpat de bombardamente... ați trecut prin...? — Am scăpat... existau informații și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Să te ierți pe tine și pe el dintr-o singură mișcare. Senzația de vinovăție și resentimentul purtat celui față de care ești vinovat se amestecă adeseori. Îi porți pică pentru tot ce-a făcut ca să se autoprotejeze de acea cumplită nenorocire. Acum câtva timp îmi spuneai că „a lipăit totul așa cum lipăie pisica laptele“. M-a frapat această curioasă comparație. Așa am zis? Desigur, comparația asta nu descrie faptele. Inima lui a fost zdrobită - Rufus însemna pentru el... mă rog, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oribile care se spuneau pe seama lui George. Da. Intervenția mea nu i-ar fi făcut decât să vorbească și mai mult, s-ar fi spus că vreau să-l apăr și grozav le-ar fi plăcut acest lucru. Da... din cauza nenorocirii în sine... și a tăcerii mele... sunt de condamnat. Așa încât, într-un fel, George are dreptate și își poate repeta acest lucru. Dar modul în care a prefăcut totul într-o armă împotriva mea - o armă silențioasă, malefică - e înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să plecăm și noi la Londra. Am așteptat destul. — Am așteptat atâta încât mai putem aștepta puțin. Știi bine că nu ne-ar tihni Londra înainte de a sta de vorbă cu el. Ne inventăm singure spaime, facem din țânțar armăsar. Nenorocirea e că dânsul nu are simțul proporțiilor. Știu ce vrei să spui. Urăsc Ennistone! Aș îi vrut să locuim la Londra. Haide să-i spunem că preferăm Londra. Am putea închiria acolo un apartament. Tu ai să-i spui, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei cap era plin de alte gânduri. Se trase îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i cu vulpile? Sunt rele, duhuri rele, lucruri rele. Aduc nenoroc. Fac să se întâmple nenorociri. Nu fi proastă. Asta-i o superstiție idioată, țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în grădină... eu le-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tata pesemne c-avea îndoielile lui, pe care, ca întotdeauna, le păstra pentru sine. De obicei nu-și prea ridica nasul din farfurie, doar că uneori clătina ușor din bărbie a nehotărâre, evitând răspunsul. Să-l omoare pe rege?... Față de nenorocirea lui Daniel, asta n-ar fi fost o nenorocire așa de mare! E drept, regele era tânăr, Daniel își amintea de poza lui din manualele din școala primară, dar dusese totuși până atunci o viață de rege. Așa că mai mult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întotdeauna, le păstra pentru sine. De obicei nu-și prea ridica nasul din farfurie, doar că uneori clătina ușor din bărbie a nehotărâre, evitând răspunsul. Să-l omoare pe rege?... Față de nenorocirea lui Daniel, asta n-ar fi fost o nenorocire așa de mare! E drept, regele era tânăr, Daniel își amintea de poza lui din manualele din școala primară, dar dusese totuși până atunci o viață de rege. Așa că mai mult ce-ar fi putut să-și dorească? Sirena de la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea mea mă credea capabil de practici oculte, chiar așa? Spre a aduce nenorocire propriilor mei părinți?... Înțeleg acum și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-ai dorit-o. Sau, mă rog, dacă nu ți-ai dorit să fii nefericită, nici fericită nu ți-ai dorit să fii. Vedeam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit de-a binelea. Să vezi dumneata pacoste. Acum trebuie să urcăm în altă nenorocire de tren, că linia noastră îi mai îngustă - a comentat bătrânelul. Chiar atunci, un acar striga în lungul garniturii: „Toată lumea jos! Mergeți la linia trei, unde așteaptă un tren gata să plece!”... În timp ce Toaibă, ajutat de bătrânel, mergea cu greu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Marandă? Nu știi ce înseamnă să stai în pat cu ciubota ceea de ghips vreo trei luni și când scapi de ea vezi că nu poți să faci măcar un pas fără să urli de durere. Oare de ce o dat nenorocirea tocmai peste tine? Alții n-au fost și ei în război? Nu știu, Marandă... Da’ dacă stau bine și mă gândesc, nu toți au ieșit în calea glonțului, așa cum am făcut-o eu... Unii nici n-au ieșit măcar din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
atunci treaba se încingea... Așa zilele treceau pe nesimțite... De multă vreme se știa că după ce au rupt frontul la Stalingrad, rușii înaintau către noi cu repeziciune. Ba se zvonea că mâine-poimâine au să treacă Prutul și atunci să vezi nenorocire pe biata țărișoară! Zvonurile erau adeverite de coloanele de mașini și tunuri nemțești care goneau pe șleau spre apus cât era ziulica de lungă... Asta însemna că fugeau din fața tăvălugului rusesc... Grâul era deja de seceră când, într-o dimineață
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îi mai lată gârla și ai grijă să nu se vadă cărarea pe unde intri și ieși din pănușiță. 100 Am să văd unde-i locul cel mai potrivit. Poate a trece repede prăpădul ista. De trecut a trece, dar nenorocirea se poate isca dacă ne pârăște cine știe cine. Rușii care umblă cu rechezițiile trebuie să aibă pe unul din sat care să știe rusește. Altfel nu umblă ei așa horhăind ca chiorii. Asta-i drept, fiindcă am auzit eu în sat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ți-o luat tot, ți-o pus gamela la șold și încolonarea! Biciul știe de tine, Făcutule! De nu te supui, simți cum adie vântișor de Siberia. Măi Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu bună știință? Fă-o, Făcutule, și ai să vezi cum vei merge deșelat după cotitură câte zile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
timp? Cu alte cuvinte, „Vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă” - a reflectat Făcutu, pornind mai departe, alături de Toaibă. Uite colo, Făcutule. Luna ceea cât o vezi de mare îmi aduce aminte de noaptea în care avea să mi se întâmple nenorocirea... Cine să se gândească că va fi ultima misiune de cercetare la care aveam să iau parte? Cum s-a întâmplat, Toadere? Nici nu vreau să-mi aduc aminte de noaptea ceea... Că am fost rănit - asta se mai întâmplă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cumva să piardă vreun cuvânt... Când povestea s-a terminat, ședeau deja de multă vreme la poarta lui Toaibă... 117 Acum poți să mergi și tu acasă, Făcutule. Noapte bună! Noapte bună, Toadere! Poate ți oi înșira și eu cândva nenorocirea mea. Nu uita că duminică trebuie să mergi la votare și... Să nu mai vorbească gura fără tine, Toadere! Nu duce grija gurii mele, Făcutule. Eu n-oi duce o, da’ or duce-o alții... Toaibă mergea din ce în ce mai ușor. Nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Asta așa-i. Ai avut mare noroc că tocmai treceam pe aici. Că altfel... Îți muțămesc din toată inima, Toadere, că dacă nu erai tu poate că acum eram scrum... Cum suflă vântul ista, odată întorcea pălălaia spre streașină și nenorocirea era gata! Așa-i, Toadere. Apoi eu am s-o iau către casă, că s o făcut târziu. Dacă îi afla cine ți-o pus focul, să-mi spui și mie, să știu și eu cine are inimă de fiară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vinerea aceea, Toaibă a venit acasă mai încărcat ca niciodată. Da’ știu că ai adus de toate, Toadere. Păi nu vine Paștele, Marandă? Vine el Paștele, da’ tare mă tem că mai vine și altceva... Numai să nu fie cine știe ce nenorocire. Încolo... am spinarea tare. Și ce dacă ai tu spinarea tare, dacă eu n-aș avea... Ce să ai tu când văd că înflorești odată cu primăvara? Deie Domnul să fie adevărat... Îi adevărat, Marandă, că ochii nu mă înșală. Dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de conducători ai unui stat înfloritor și puternic, cu un rol de prim rang în politica internațională. în realitate, Versailles este un adevărat complex de palate, care a avut, în istorie, un cuvânt greu de spus în relațiile internaționale. Dacă nenorocirile care se abat asupra omenirii au, totuși, și o parte bună, atunci Trianon-ul a fost pentru România locul în care ni s-a făcut dreptate. Nu totală, dar în bună măsură. De aceea, interesul românilor pentru cunoașterea evenimentelor prilejuite la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]