3,943 matches
-
io nu am luat niciodată un premiu, deși sunt atâția veleitari care au o sacoșă de premii prin debara. Nu luasem. Din clasa a VII-a nu mai avusesem un premiu. Coroniță și alte prostii. Scrisesem pentru fata lui văru-miu, nepoată-mea, dacă stăm să socotim să vedem cum e cu arborele genealogic, un text pe care să-l trimită ea la revista Barbie. Poate așa aș fi câștigat și io. Dar asta mică s-a mocăit și, în jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acelei proze bătrânul G.P. se îmbolnăvea grav și era internat în spital. De când ieșise unchiul meu la pensie, probabil boala i se agravase. Lipsa de activitate. Stătea în curte și se uita la oamenii care treceau pe stradă. Avea o nepoată la care ținea mult. Ea n-a aflat nici după atâta timp că a murit. Știe doar că e plecat „peste foarte multe țări“. Asta știe la patru ani și s-ar putea să nu se înșele foarte tare. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și-aveam o plăcere clocotitoare de a simți energia din centrul tornadei, plăcerea de a-mi ridica mâinile și a face mișcarea în sensul vârtejului. Odată, Maia s-a trezit în ogradă cu prezența unei vecine care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și atitudinea defensivă a bunicii: Tanti Sanda, fata Odesii mi-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! Du-te acasă, schimbă fata și trimite
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-ți mai zâmbește decât un schelet din ceea ce fusese mândria aceea de casă. Asta se întâmplase cu 57 de ani în urmă...” Maria Nicolau Clasa a X-a Colegiul Teoretic „Mihail Sadoveanu” Pașcani (Memoriile Anetei Murariu, tehnoredactate și finisate de nepoata ei, Maria Nicolau) Probota, satul copilăriei mele Sunt fericită că m-am născut într-o familie de români ortodocși, care-și au rădăcinile în două zone cu încărcătură istorico-geografică și spirituală deosebită: Probota și Cotnari. Copilăria veselă și nevinovată am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și fără soare, la subsol, deși au deschis ochii peste cea mai frumoasă țară din lume, cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Încărunțiseră și nu sărăciseră, prieteni și prietene din protipendadă cu care se despuiau la pielea goală, Într-o „partuză“ sau une partie fine, sub portretele Încruntate ale străbunilor, cu bărbi și giubele, atârnate pe pereți, de unde pri veau acum la nepoatele și nepoții lor morfolindu-se ca dracii În chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul meu vechi Y, văr și, poate, musafir În pielea goală al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ilustră spiță muntenească; nici strămoșii cu bărbi și giubele În mobilierul lor de epocă nu-s vreo Închi puire, căci i-am văzut cu ochii mei la Înmormântarea uneia dintre eroine). Iar tânăra fată de general, soră a doi colonei, nepoata altui general faimos În politica acestei țări și a unui medic cu reputație, toți purtând nume din lumea cea mare a Bucureștiului de acum treizeci-patruzeci de ani, jună și zglobie studentă În Litere și la conservator, o prostuță de fată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Dar culmea sfidării o atinse acea fată - adusă de mine pe calea cea dreaptă, cum i se spune, deși nici o cale În viață nu e prea dreaptă - atunci când Îmi propuse, sunt numai câțiva ani, să-i dau de soț unei nepoate din neamul ei cel tarat pe băiatul meu, pe singurul meu băiat, În care nu recunosc nici un fel de tară a familiei, nici măcar pe cea a lui taică-său, de a scrie rău despre lume. Printre mulțimea femeilor care băteau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din vreme și În viață fiind, repausul și amintirea eternă. Am cunoscut și eu pe una din obișnuitele acestor case de ren dez-vous - dar nu ca client al ei, ci ca prietenă a casei mele. Rozina era o fată bună, nepoata cunoscutului de pe vremuri farmacist Bruss, țapul cel bătrân, libidinos și cu barba albită, la care se adunau ca la ele acasă, intrând prin ușa din dos a farmaciei lui de peste drum de Capșa, țigăncile florărese fru moase, ispititoare și curvance
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Beldie lucrează la această revistă și se exprimă plenar În publicistică. Simultan cu activitatea de secretar de redacție, organizează și conduce, printre altele, Conferințele Ideii Europene, asupra cărora vom reveni. Personalitatea lui se manifestă pe diverse planuri, are multiple inițiative. Nepoata sa Eugenia este convinsă că el a introdus moda că mă șilor bărbătești cu mânecă scurtă și guler răsfrânt (rabatu). Așa ceva se purta numai În Ardeal, iar Costică Beldie a adus moda În București. Călătorește prin țară, dar poposește mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
semn de recunoștință pentru ajutorul primit. Constantin Beldie a ținut legătura cu Stroeștii toată viața și se simțea bine printre stroeșteni. Uneori ajun gea acolo cu una din mașinile lui, aducând și prieteni. În 1938, Costică a prezentat-o pe nepoata sa, Adina Georgescu, fata lui Pompiliu, unui prieten de-al lui, inginerul Marin Ionescu. La căsătoria acestora, nași au fost Eugenia Beldie și D.V. Țoni, ministrul Învățământului și președintele Asociației Învățătorilor din România. Burlacul D.V. Țoni a ajuns și la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în zbor. La împlinirea a 7 milioane de km, în 1971 ceea ce reprezenta un record european a fost felicitată personal de Henri Coandă. Astăzi, la 85 de ani1, doamna Huțan a rămas cu amintirile. Dar tradiția familiei continuă. Fiul și nepoata sa au ales cariere legate tot de aviație, continuând pasiunea se pare, ereditară pentru zbor. Acest text a văzut pentru prima dată lumina tiparului sub titlul Viorica Huțan, prima stewardesă din aviația civilă românească, în "Almanah Flacăra 2009", pp. 89-90
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
au petrecut, față de măicuța Natalia Ilașcu, față de Dumnezeu... Am programat să merg iarăși la Taxobeni, la 27 martie, zi sfântă pentru întregul neam românesc. Am mers la familia prof. Ioan Alexa, care se pregătea să plece în California, la nunta nepoatei, dr. Ionela Opran, și am preluat un mesaj înregistrat. Același lucru l-am obținut și de la doamna Rodica șcraba. Fiind în preajma Sfintelor Sărbători de Paști , cu mare greutate am găsit pe cineva care să mă însoțească pentru a duce ajutoarele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
apoi nici Moscova nu se îndură, nu vrea. Nici vene nu mai am. Toată m-am uscat... Nu mai au unde să mi mai facă perfuzii.” La 8 septembrie 1999 au venit la spital, de la Chișinău, nora Nina Ilașcu, cu nepoatele Tania și Olea și sora măicuței, Tamara. Profesorul Carol Stanciu, nu dă nici o speranță. Situația este foarte gravă. Doamna Nina aduce o scrisoare de la Ilie Ilșacu, scrisoare pe care măicuța a citit-o cu glas tare: „Tiraspol, celula nr. 13
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mortului venise, trebuie s-o îngrop în picioare. Preotul nu știa că mătușa mea nu ar fi trebuit să se grăbească, fiindcă lumea mai bună se găsea și dincolo de gard, în vila pe care și-o construise alături de coșmelia ei nepoata favorită. Aceasta-i dintotdeauna problema cu mătușile: până și bătrânele care n-au nimic de împărțit îi dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate. Carlota însă nu are rivali. „Măcar de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe care și-o construise alături de coșmelia ei nepoata favorită. Aceasta-i dintotdeauna problema cu mătușile: până și bătrânele care n-au nimic de împărțit îi dau tot ce-i mai bun, din ce n-au, unui nepot sau unei nepoate preferate. Carlota însă nu are rivali. „Măcar de-ar ține-o în ritmul ăsta“, a continuat ea să mi se vaite de departe, de foarte departe, din una dintre odăile palatului moștenit în Florida. „Dacă încep să moară câte două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
divo, la cimitirul din satul Fundata. După opt ani a fost deshumat și reînhumat în mormântul părinților săi în cimitirul din Hălăucești, la 28 mai 1968. Requiescat in pace! Câteva cuvinte dinainte de moartea lui Cu treisprezece zile înainte de moarte, o nepoată care se ocupa de Prea Cucernicia sa, Pr. Anton Bișoc, anume sora Electa, a reușit să obțină câteva cuvinte pentru cei scumpi ai lui. Către Episcopul Ioan Duma, prieten bun: „Prea scumpul meu confrate, te-am dorit mult, mult, mult. Fie voia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
locuri. Printre aceștia, fostul președinte al fostei Asociații Regale de Alpinism - Pepi... - renumit fotograf la vreo șaptezeci de ani - și tovarășa lui de o viață, o bătrânică puțină la trup, dar deosebit de energică și de plăcută. Erau însoțiți de o nepoată de-a lor, domnișoară între două vârste, foarte tăcută, doctoriță de meserie undeva la Tecuci, care-și petrecea concediul de odihnă în acest decor somptuos și sever... Încurajați de exemplul lor competent, ne-am aventurat și noi - Mihai și cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai știu exact cum au evoluat lucrurile. Fapt este că din întregul grup care venise de la Bâlea și care, pesemne, pornise mai departe înspre Poiana Neamțului, am rămas în acea noapte la cabana Negoiu numai noi trei: Mihai, eu și nepoata. Timpul se schimbase în rău, cabana era pustie, aveam loc berechet și, cu toate acestea, nu știu cum se face, dar doctorița, Ciza, zisă Nana, a aranjat să doarmă împreună cu noi, în camera cu mai multe paturi în care mă stabilisem cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
față de părinți. În viața mea nu le-am răspuns obraznic, niciodată nu i-am contrazis. Astăzi rămân uneori siderată când aud cum vorbesc unii copii - fiice sau fii - cu părinții lor. R.P. Ați fost, doamnă Ralian, fată de bancher și nepoată de industriaș. Totuși, după ani și ani, ați ajuns la Ministerul Culturii, într-un post important. Cine a produs această răsucire de carieră și, în fond, de viață? În mod normal, un asemenea dosar ar fi fost cea mai sonoră
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fond, de viață? În mod normal, un asemenea dosar ar fi fost cea mai sonoră tinichea de coadă. A.R. Am fost fată de director de bancă, de director de filială a Băncii Comerciale - deci nu bancher, ci salariat. Și nepoată de mic fabricant, cu șaisprezece muncitori. Cădeți, domnule Paraschivescu, în ideea eronată a celor de la Cadre, care mi-au hăituit și mi-au otrăvit toată tinerețea. R.P. Am folosit cu bună știință formula cadriștilor - poate că trebuia să pun mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de mare periculozitate, aici își zduncina sănătatea. A ocupat diferite posturi importante la aceste mine unde a lucrat până la pensionare în anul 1989. S-a căsătorit cu Steluța Silvia, de profesie inginer miner economist, fire blajina și ocrotitoare, ea fiind nepoata Mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu, care a fost un ierarh de excepție și un martir al creștinătății, pentru care distinsa doamana Silvia Șerban avea și are o mare considerație. Au avut împreună doi copii, care sunt acum la casele lor stabiliți
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93324]
-
a Spitalului orășenesc Rădăuți, unde am funcționat până în anul 1997, de unde m-am pensionat. Sunt căsătorit, cu inginera Lucia Tomorug și împreună avem o fiică Oana, inginer chimist, care spre bucuria noastră, locuiește în Rădăuți iar de la ea avem o nepoata cu care ne mândrim. Am văzut și trăit multe din fragedă tinerețe și până acum. Am avut realizări, succese și mulțumiri profesionale deși am întimpinat și situații adverse. Pot să afirm că viața mea a fost împlinită, ca a meritat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
era o zi de primăvară, cu vânt aspru. Am intrat într-un spital împreună cu o cucoană pe care n-o cunoșteam, dar care s-a dat drept mătușa mea. Lasă, că te tratează altfel, dacă îi spun că mi-ești nepoată, o să vezi că e mai bine. Ea îl știa pe doctor. L-a sunat de la poarta spitalului, apoi l-am așteptat pe un coridor, lângă o fereastră. Aveam un sentiment de scârbă și totodată de frică. În general, doctorii te
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]