7,995 matches
-
Unii, mai înțelegători, trecuseră deja de partea tinerilor. Destui însă deplângeau rușinea părinților care nu mai puteau da înapoi roata acestei istorioare, adăugată la alte câteva de același fel, petrecute în sat cu ani în urmă. Cuscrii cei aflați în neputința de-a drege stricăciunea s-au înțeles să-i ierte pe poznași și să le împlinească totuși rânduiala nunții. Asta numai după ce popa din sat le-a dat tinerilor canon și dezlegare, căci Dumnezeu e mare și înțelegător. La nunta
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
că ceea ce îți dorești tu este doar la un gând distanță și Bunul Dumnezeu știe ce e mai bine pentru tine. Cu credință în divinitate și în noi se pot materializa multe, dacă lăsăm deoparte fricile, victimizarea și așa-zisa neputință. ”Iubirea cu dor ce-ți atârnă de gene Un șir de speranțe legănate alene Și șterge din minte, coșmaruri și vise Adu-le cu tine, că-ți sunt azi promise.”( Doar zile frumoase) Elena Buldum ne readuce aminte că mereu
LEGILE FIRII- AUTOR ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357747_a_359076]
-
încearcă să demonstreze acest lucru, într-un moment crucial al existenței sale și anume, o experiență la limită, în care tubul de oxigen avea un rol hotărâtor în menținerea vieții. De aici, sentimentul de sufocare, de nevoie de aer, de neputință. De aici și viziunile stranii descrise cu minuție scriitoricească. Apropierea de Mircea Eliade și de prozele lui fantastice cu alunecări în timp și spațiu sau în stări de oniro-luciditate este evidentă și Romeo Tarhon urmează fidel, linia filozofului religiilor, dar
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
PREA CUVIOSUL PĂRINTE ARHIM. IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358516_a_359845]
-
de pe umeri fiecare până când au intrat în pământ -fiindcă ne naștem la întâmplare și murim pe rând. Nemulțumiți l-au inventat pe Dumnezeu Ființa prin CUVÂNT care era de mult acolo Sus. ...și așa până când infinitul din apus ne salvează neputința. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Infinitul ne salvează / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 489, Anul II, 03 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
INFINITUL NE SALVEAZĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358573_a_359902]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 501 din 15 mai 2012 Toate Articolele Autorului valurile pare-mi-se cercul de speranțe curmă după care vin în urmă goale, nopțile de vise și mă uit, nimic în jur decât numai file arse neputința unei farse și o teamă de sperjur cine ești, de unde vii furtul lumii de iluzii vremea când părăsesc duzii păsările argintii Referință Bibliografică: păsările argintii / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 501, Anul II, 15 mai 2012. Drepturi
PĂSĂRILE ARGINTII de ION UNTARU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358675_a_360004]
-
aveam voie să lucrăm nimic. Aici, muncă forțată. Nu aveam voie să ne mai odihnim, sprijinindu-ne în sapă, ca de obicei. Trebuia să prășim mereu. Nu aveam voie să rămânem în urmă, chiar dacă nu ne mai ajutau puterile sau neputințele. Milițienii, în jurul nostru, ca niște foști vătafi boierești, aveau această grijă, să lucrăm în silă. La prânz, masa era mai bună și mai îndestulătoare decât la celulă. După o oră, în care intra masa și puțină odihnă, mergeam iarăși la
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
conștiința păcatului. „Întreaga educație a omului depinde de felul în care funcționează conștiința păcatului. Numai omul care trăiește în fața lui Dumnezeu are adevărata măsură a sa, a lumii și a vieții” (Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, p. 78). Ieșirea din neputință, din hățișul zădărniciei, din bigotismul orgoliului, din asperitatea și tristețea singurătății, din sărăcia fragilității, din egoismul exacerbat- această poartă deschisă tuturor îngenuncherilor și căderilor, salvarea omul se poate face punând deopotrivă în gând, cuvânt și faptă înainte de toate, dragostea. „Întâi
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
o apologie a deprimării „Catehismul revoluționar” în care proclamă că: „misiunea noastră este distrugerea teribilă, totală, nemiloasă și universală...Să ne punem încrederea în spiritul etern care distruge și anihilează pentru simplu fapt că aceasta este sursa eternă și cu neputință de găsit a oricărei forme de viață. Patima distrugerii este și ea o patimă creatoare!” ( E.H. Carr, Michael Bakunin, p. 440). Întrebat ce ar face dacă i s-ar realiza visul distrugerii Creației divine a răspuns dezinvolt și fără nici o
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
că ea nu te înșeală. Oricând, tu „cu răbdarea, treci și marea, Cu răul, nu poți trece nici părâul” Când tu ești calm, auzi în cer cântarea Și nu te enervezi, ca nătărăul. Te luptă, numai lașii-abandonează Și fug, când neputința-i cucerește, Cât inima în pieptul tău pulsează, Când dai de răi, te luptă vitejește! De întâlnești în drumul tău prostia, Și oameni predispuși să te provoace, C-un zâmbet le vei destrăma trufia Și vei simți în sufletul tău
ÎNTOARCE-TE, PRIVESTE-N DEPĂRTARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358732_a_360061]
-
într-un al doilea moto al cărții, poeta mărturisindu-și “speranța că ceva... o să dăinuiască dincolo de această realitate înșelătoare...” Volumul se deschide prin poemul Din jurnalul unei zile ( scriu cu fire de praf) în tonurile metaforice ale fragilității umane, ale neputinței, dar și ale arderii , ca încercare a eului de a se salva din realitatea “primejdioasă” în care “ se mai rotesc vulturii din când în când...” și “ privirile se lovesc de lumina aspră, / apăsătoare...” Deși cuprins în deșertul de gânduri, într-
CRONICĂ REALIZATĂ VOL. OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358733_a_360062]
-
poezia “Ora pământului”: luna răstignită între doi copaci / își scurge mierea- / mir pentru răni nevăzute / păsări rămase fără cuib / umblă speriate / pe sub cer nicio poartă / doar ghearele nopții / sculptează Siberii / în lumea de ceață / prin ochii mării / tăcut își plânge neputința / de-a mai putea purta pe umeri / mătasea albă a florilor de măr / din templul îngenuncheat / se înalță un glas de suflet troienit / „ Elohim ”...” Foarte frumos, foarte real, aproape pipăibil cu inima ... Se regăsesc aici și iubirea și ispita și
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
dacă nu ar exista Cel care “scoate lumina din fântâni” - care să-i arate drumul, s-o călăuzească, atmosfera aceasta ar înghiți și ultima picătură de speranță. Tristețea, oboseala, visul curmat, sufletul gârbovit, povara zădărniciei, așteptarea, deznădejdea, gustul amar de neputință te pot face să abandonezi lupta, dacă nu ai avrea drept sprijin umbra crucii și Cuvântul care te apără: “ciutură spartă mi-e credința / se duc secunde în aval / oprește timpul la răscruce / astăzi se zbate și-i grăbit / pe
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine, poezia patriotică, cea de dragoste și cea socială în palmaresul lui
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
Foarfeca rupe carnea, sfâșâie pielea, cu docilitatea și neștiința fierului, supus mâinii omului... Lasă dâre sângerii, roșii ca durerea... Ea urlă... Crede că urlă și cere ajutor. De fapt nu-i iese nici un sunet. E blocată de frică, disperare, furie, neputință... E fără scăpare! Încearcă să se zmulgă din mâinile nebunului, dar cum nu vede, alunecă și cade grămadă lângă cadă. Se lovește la tâmplă și necazurile ei conștiente, se sfârșesc! Stă moale, păpușă stricată, flască, sfâșâiată, plină de sânge, ciorbă
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
Simte că nu poate amăna prea mult! Nu mai are timp dar acum, e aici cu oamenii... Cu dușmanul Mădălinei, al mamei, al mamei Angi și al ei! Trebuie să facă ceva, dar nu poate face nimic! Urlă sfâșâietor a neputință și disperare... Referință Bibliografică: Oameni fără noroc -fragment- / Lucia Secoșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 517, Anul II, 31 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Lucia Secoșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA MUTAREA LA DOMNUL A PĂRINTELUI ADRIAN FĂGEŢEANU – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITORUL AUTENTIC (1912 – 2011)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/358724_a_360053]
-
ale securității, de atunci, mai precis, anii ’70 - ’90, îndrăznea să facă pe doctorul, ajutând mii de oameni să se vindece de nenumăratele boli trupești și fără a cere vre-o răsplată. Zilnic, zeci, uneori, sute de oameni cu diferite neputințe omenești urcau dealul Mănăstirii Agapia Veche, cu scopul de a ajunge la chilia monahului Elefterie pentru a-i vindeca. Părintele Elefterie era mare specialist în oase, dar tămăduia, în aceeași măsură și boli de rinichi, ficat, fiere, plămâni, ochi și
PĂRINTELE ELEFTERIE – TĂMĂDUITORUL FĂRĂ DE ARGINŢI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344592_a_345921]
-
în care s-a inclus o ocupație a Uniunii Sovietice, un guvern marionetă, dar și o opresiune greu de imaginat. Noi, cei care nu am trăit niciodată în astfel de condiții, doar prin poezia lui George Filip putem înțelege experimentul neputinței, al fricii, sentimentul de a fi pierdut ceva și, de ce nu, capacitatea lui de a visa la o existență mai bună atât în viață, cât și în moarte. Stilul liber de a scrie al lui George Filip curge lin, chiar dacă
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
INIMĂ SAU FĂRĂ EA? O, Tată, la ce doar inima mi-ai dat, când nu mi-a fost menit să o hrănesc după rețetele iubirii, deși-n lucrarea Ta măreață e însăși temelia firii?! Decât c-o inimă-ntristată de neputința împlinirii prin jocul ne-ntrerupt al pasiunii, mai bine fără ea, căci fericiți în nesimțire sunt cei cu inima pietroi, cu toții bine-nveșmântați și înlăuntru seci și goi. LUMI PARALELE Atâtea tone de lumină aruncă Soarele încins pe creștetul de nou-născut
POEME DE PAŞTI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344688_a_346017]
-
Acasă > Strofe > Creație > MÂNTUIRE IMPLORATA Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului prin încheietura piciorului drept neputința se târaște căutând alinare o arde seva transformată în otravă clocotește ceață metamorfozata printre bătăile nedumeririi în punctul de roua erupe smoala păcatelor implorând mântuirea cufundata în ape Referință Bibliografica: mântuire implorata / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MÂNTUIRE IMPLORATĂ de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344696_a_346025]
-
niște padele miraculoase și alte mici delicii conjugale, care-l înrobesc pe orice bărbat. Cu toate aceste conforturi diurne și nocturne, poetul simte cum: „A trecut pe la fereastră un / Sentiment de gheață”; „Simțeam cum se surpă în mine / Toate”; „Simțeam neputința ca un laț”; ș.a. Tot frânturi din universul domestic se întâlnesc și în poeziile: „Nunta”; „Tunelul nopții”; „Coroana zilelor” care îi este dedicată soției. „Soarele așteaptă să trag perdeaua, / Să măture cioburile sparte ale viselor. Cum le atinge, se topesc
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
măreț și grandios, în slavă, fără a se preciza o dezvoltare intermediară, biologică ori istorică. Este o relație vadită între un început și un sfârșit. Drept urmare, Împărăția lui Dumnezeu nu crește organic sau permanent fără un început, și este cu neputință să desparți ori să disociezi începutul de sfârșit. Este posibil să vezi aici semnele unui dinamism eshatologic. Acest dinamism arată că „istoria este, prin ființa ei, drum, nu odihnă finală: ea este tensiune neajunsă la capăt... Din această tensiune nu
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE ESHATOLOGIEI, SOTERIOLOGIEI SI ETICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350512_a_351841]
-
cum au ajuns să poarte cămăși „Made în România”, când ei sunt risipiți de la est la vest în toată Europa aceasta și nu lipsesc nici din celelalte continente ale Pământului, dar în graba de a ne justifica propriile frustrări și neputințe nu zăbovim prea mult asupra căutărilor. De-a lungul vieții, fiecare contact pe care l-am avut cu țiganii m-a pus în fața unei dileme pe care nu am știut s-o rezolv. Atât timp cât am trăit în țara mea, am
ŢIGANII, AURUL ŞI DIAMANTELE SAU RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI FĂRĂ RĂSPUNS de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350706_a_352035]
-
toamnă, închide ochii și ascultă șoaptele îndrăgostiților și foșnetul frunzelor adormite sub pașii lor, pe poteci! Și când simți că cineva croiește suspine, adu-ți aminte că Mihai al lui Eminescu și Nicolae al lui Labiș trăiesc ascunși în lacrima neputinței tale... 01 Aprilie 2011 În umbra amintirilor Adăpostit sub umbra amintirilor mă aplec să îți sărut o stea lunecândă prin ochii tăi. Scormonesc în lumina pământului și-n pasul molcom al vântului, dar toate apasă pe cerul din mine, și
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]