3,633 matches
-
că nu depășesc ca număr speciile altor habitate, dar sunt cu mult mai bogate și mai dramatice În impresii senzoriale. Nicăieri altundeva cele două importante mijloace contemporane de reproducere a realității - cuvântul și camera de luat vederi - nu sunt mai neputincioase, mai puțin capabile să surprindă sunetul (sau lipsa lui), mirosurile, temperaturile și stările, preajma, multiplele niveluri de ființare pe verticală, de la sol spre vârful arborelui, ca și În varietatea formelor de viață și În subtilitatea interrelațiilor lor. Într-un anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
se petrec În afara cunoașterii și experienței noastre directe, și părem incapabili să presupunem că responsabilitatea pentru acestea (sau lipsa ei) ar putea Începe mult mai aproape de casa noastră, În trecutul Înfricoșat al propriei noastre specii, ca și În prezentul ei neputincios - În primul rând, În veșnica noastră combinație de ignoranță și spaimă. Altfel nu știu cum am putea explica popularitatea de care se bucură acele manifestări recente și dezgustătoare ale unei mentalități pur medievale ca filmul Jaws (Fălci) și toată prăsila lui nefericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
frică de nălucile șotioase, care se arată în casele pustii..., a fost sublinierea sa. Gigel-ciobanul nu reținuse și o addenda emisă de Kalia: muierilor le era și mai frică de medicul înveșmântat în alb, ca o stafie, bărbat școlit, dar neputincios în a cunoaște misterele nașterii, a cărui neștiință medicală socialistă se poticnise, evidențiindu-se, pe când încerca să nimerească luna, în care cumetrelor le fuseseră însămânțate lăuntrurile și măruntaiele. Vizavi de eșecurile doctorului legal, Kalia fu poreclită "știuoasa" -care le știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pericol, dar n-am reușit a-l desprinde și a-l mântui de cablul cel foarte încâlcit, încât bușteanul cel purtat de sforul apei negre l-a tras cu el Cu ochii căscați de groază l-am urmărit, privindu-l neputincioși pe Cărare, cel căruia i se spunea "francul și pasul", fiind scump la mers, cum se ducea, înaintând vijelios, zbătându-se între buștenii întunecați, tot mai departe și mai departe Și așa răcnea săracul, de să te ferească Bunul Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
năboiseră în galerii, neaducându-și sufletul în starea de a răbda asuprirea Sorții, a frigului și a întunericului, Pamfil Duran încercase a-și scurta zilele și a-și curma viața ce-i fusese dăruită Ci noi, așa slăbiți și aproape neputincioși, cum ne aflam, nu ne-am lăsat până nu l-am tăbârcit pe geamblacul sondei, unde l-am așezat cât mai potrivit și vânt i-am făcut, ca să-i aducem aer și procedeul de respirație gură la gură l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asistenta cea în vârstă, mișcându-se lent, cum o învățase îndelungata sa experiență pe linie profesională... Din cadrul ușilor, deschizându-se, rând pe rând, ies capete de bolnavi cu obrajii supți, în pijamale roase și în halate tocite... Doctorul Spătaru dădu neputincios din umeri: Septicemie, diagnostică el. Posibil și un tetanos. Aceasta o arată fălcile lui țepene... Cine mai știe?... Dacă primeam antibioticele mai din vreme, poate-poate... N-a mai scos nimeni nici un cuvânt. Unii se îndepărtară, pentru a duce vestea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu eforturi disperate, încercând să deschidă portița de scânduri groase, camuflată în zidul robust, care-l ține captiv, pe ultimii metri, împiedicându-i evadarea în spațiul râvnit. Împinge, împinge, împinge!... Cei doi puști în vestoane cafenii îi privesc cu mirare neputincioasele strădanii, apoi îl dau la o parte, fără fasoane, și cu mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a ridicat pe Vartolomei la pieptul vestonului său nemaivăzut și îl sărută puternic, cu un pocnet răsunător, de ventuză medicală, smulsă de pe obraz. Lăsându-l în jos pe beteag, care, ca un gândac ce se chinuiește, răsturnat pe spate, dădea neputincios din gaibaracele schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zică Seara bună! deoarece, între timp, se lăsase amurgul vioriu al altei zile de chef, care părea să fie o zi de joi. Bolnavul îi răspunse cu un geamăt prelung de muribund dezabuzat de însăși starea lui și de medicamentele neputincioase și amare, administrate în ineficiente doze zilnice. Vladmir se zgâi la el, ținând carafa de whisky în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de a provoca hormonii, avansă el o părere. Întinzându-se, Melanie zise, simplu: Mi s-a întâmplat pe neașteptate și la început a fost îngrozitor. Am încercat stoparea pilozității de pe coapse prin tot felul de medicamentații. Doctorii, însă, au dat neputincioși din umeri, șoptindu-mi că, după opinia lor, acesta e încă un efect al mutațiilor stârnite în Europa de efectul radiațiilor catastrofei de la Cernobâl... Vladimir dădu să comenteze și el ceva, însă Melanie îi puse un degețel pe buze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se părea, În vremea Celebrului animal, că undeva În vecinătatea demonismului. Care și el, Îmi dau seama acum, nu-i decât un simptom al impotenței. Sângele, halucinația, suferința, orgia sunt mizanscene savurate de neputincioși. Ori măcar de onaniști. Probabil că n-am dreptate, cine știe? Însă un bărbat de 30 de ani, călare pe bicicletă, mahmur și chinuit de teamă, va fi mereu tentat să tragă concluzii. Și chiar era vremea concluziilor. Ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Citând, parodiind, făcând pur și simplu pe deștepții n-am fi ajuns la zbuciumul politic care ne chinuia În ultima vreme. Sau, poate, cine știe? Poate că ni s-a tras tocmai de la literatură. Dacă literatura mă făcuse pe mine neputincios, acum tot ea declanșase activismul Celebrului animal. Ceea ce, speram de la bun Început, trebuia să fie În beneficiul meu. Nu cred că greșesc presupunând că de la literatură ni s-a tras. De la felul subversiv În care o concepeam. De la activismul voluntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm câteva secunde ca să se intimideze și mai tare. Nu-i răspunde nimeni. Își drege vocea, deschide gura. I-o ia Cătă Înainte: - Ce vrei? - Mă gândeam să vin pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
reci. Sigur nu ar fi ajuns niciodată să se placă și să se aprecieze, dacă Cezara, iapa ei preferată, nu s-ar fi accidentat foarte grav în timpul unui concurs de sărituri. Rând pe rând, medicii veterinari veniți la consult dăduseră neputincioși din cap. Calul trebuia sacrificat pentru a fi scutit de suferințe inutile. Toată lumea se resemnase în fața crudului verdict, mai puțin Marius. Insistase cu tenacitate in fața Smarandei pentru o ultimă încercare și în ciuda scepticismului ei o convinse să-i lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de a stabili chiar și cea mai elementară legătură normală cu cei din jur făcea să treacă brusc de la ieșiri violente la o apatie totală, când nimeni și nimic nu-l mai putea stimula. Nici măcar copilul sau soția care asistase neputincioasă la transformarea bărbatului iubit, un băiat vesel și sociabil, într-un individ complet străin. Iar această instabilitatea emoțională l-a măcinat până în ziua când și-a tăiat venele cu un bisturiu uitat de infirmieră pe noptiera patului său. Cum revenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă să lanseze torpile și bombe, lăsând în urmă durere, moarte... Și deodată, tăcerea izbește dureros timpanele. Obișnuiți cu infernul bombardamentului, liniștea grea torturează nervii zdruncinați ai celor din beci până în apropierea unei izbucniri demente. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și gemetele muribunzilor. Marius surprinde privirea îndurerată a unuia dintre doctori, un tânăr probabil proaspăt ieșit din facultate, cu halatul murdar de sânge și iod. Întreabă dacă poate fi de ajutor cu ceva. Morfină! Ai așa ceva? Marius ridică din umeri, neputincios. Nici eu nu mai am. Întinde o mână cuprinzând întreg dezastrul. Îi auzi cum strigă? Ah, Dumnezeule, puțină morfină! Tonul ridicat de la început se transformă într-un urlet disperat. Pe fața lui galbenă, ochii îi intraseră adânc în orbite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Iartă-mă, dar trebuie să ajung la regiment. Mașina îți stă la dispoziție. Te duce șoferul nostru acasă așa cum am hotărât. Mulțumesc. Fac un duș rapid, în câteva minute mă bărbieresc și gata, plec. Când ne mai vedem? Marius ridică neputincios din umeri. Sincer vorbind, habar nu am. Mă întrebi ceva la care nu-ți pot răspunde. Timpul nostru, cel puțin al meu, nu mai depinde de mine. Înțeleg. Dar asta nu mă ajută să scap de sentimentul că parcă trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acolo sus, la cer, deoarece totul continuă să rămână încremenit în așteptare. Urmează el la rând să tragă, lucru obligatoriu în astfel de întâlniri. O știau toți, așa cum și el cunoaște asta prea bine. Dar nu poate, se simte slab, neputincios, incapabil să dorească și altceva decât să fugă cât mai departe. Blestemă momentul când acceptase provocarea românului. Sare în picioare și urlă roșu la față: Ciort tebea poberi fasist voniucii 116! Scuipă cu putere pe jos și în timp ce se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
devine astfel imperativă. Vom ataca la noapte. O patrulă de cercetare a fost trimisă în zonă, informațiile lor ne vor putea edifica mai bine asupra a ceea ce ne așteaptă acolo. Face o pauză pentru a privi către transmisionistul care ridică neputincios din umeri. Nici un răspuns de la ei, domnule căpitan. Un moment...recepționez ceva. Mesteacănule, mă auzi? Sunt Fagul! Dă mai tare, să auzim cu toții. Acoperind fondul sonor de scârțâituri și hârâieli, din difuzor răsună o voce slabă și asta nu din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ochii somnoroși, dezvăluia concentrare dar și foarte multă încordare. Stare generală pentru toți cei aflați în PC-ul regimentului. Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție! Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție! Dar, la toate apelurile lui, doar tăcerea îi răspunde. Neputincios, întoarce capul către colonelul Pietrosu. Dă din cap negativ ca răspuns la privirea întrebătoare a comandantului. Continuă, continuă! Trebuie să dea ei un semn până la urmă! Deschide ușa de la biroul lui și în timp ce o închide aude în spatele lui: Starețul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dus la pneumonie. Nașterea a decurs bine, copii sunt sănătoși, dar ea nu mai are suficientă putere să lupte cu boala. Poate într-un spital ar fi fost mai multe posibilități. Aici, fără medicamente, căldură... Infirmiera ridică din umerii plăpânzi, neputincioasă. Cei doi ochi mari și negri, privesc sfios la locotenent. Nu știu ce s-ar putea face. Poate fi mișcată? Vreau să o duc într-un loc mai sigur decât cel de aici. Nu. Asta nu poate face decât să-i grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acoperă toate zgomotele bombardamentului. Se zbate cu puterea disperării. Izbutește să scape, dar numai pentru scurt timp. O altă pereche de brațe îl prinde de umăr. Se zvârcolește, se sucește în continuare, dar puterile îl părăsesc, în piept simte zbaterea neputincioasă a unor aripi de pasăre și o negură grea ca un clopot de metal se lasă peste el. I se împăienjenește privirea, mâinile îi cad neputincioase pe lângă corp și se prăbușește într-un leșin adânc. XII Când se trezește, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Se zvârcolește, se sucește în continuare, dar puterile îl părăsesc, în piept simte zbaterea neputincioasă a unor aripi de pasăre și o negură grea ca un clopot de metal se lasă peste el. I se împăienjenește privirea, mâinile îi cad neputincioase pe lângă corp și se prăbușește într-un leșin adânc. XII Când se trezește, este întins pe ceva tare și rece. Deschide ochii, clipește de câteva ori, apoi se ridică în capul oaselor și privește în jur. Artileria continuă să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de suflet și de idei - cei mai mulți nici nu le au - iar poporul este privit și tratat ca o turma. Există, spunea, și cîțiva idealiști Între ei, de bună seamă, - foarte puțini - dar prinși În chingile unei puteri de fier, devin neputincioși, dacă Între timp n-au fost azvîrliți pe bordură și striviți. - Are dreptate... cu ce se ocupă, acum? - Terturian la vremea lui a fost om de afaceri, avea studii de comerț. Deși nu speculase, nu deranjase pe nimeni a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]