3,664 matches
-
decât Prințesa. Chiar dacă, sondând la Întâmplare manuscrisul voluminos, nu găsea nici un cusur vreunui anume pasaj sau vreunei scene, simțea că Îi lipsește forța intangibilă care Îl face pe cititor să lase cartea deoparte cu regret și să o reia cu nerăbdare. Era un lucru pe care Îl recunoștea cu tristețe, fie și numai În tăcere, față de sine Însuși, În nopțile nedormite. Era oare cu putință, așa cum afirmase Fenimore În articolul ei, să Îi lipsească „darul natural al povestitului“? Loialul Atlantic Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine, dar faceți ceva ca să Înveseliți publicul ceva mai devreme, spuse el. Parcurseră actele anterioare și Compton veni cu numeroase sugestii pentru posibile Îmbunătățiri, majoritatea acceptabile. — Ei, cam asta ar fi, zise el, strângând și ordonând foile Împrăștiate. Aștept cu nerăbdare textul integral, de Îndată ce veți putea. A, Încă un lucru: nu-mi place titlul cel nou. — Vai de mine! Și am crezut că, dacă Îl fac pe Newman californian - vă amintiți că, În roman, era din Sud -, Îmi pot permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry, care avea și acum o slăbiciune pentru Trixy și căruia Îi era grozav de teamă de febra tifoidă de la moartea lui Balestier Încoace, ascultă această saga cu compasiune și Îngrijorare. Apoi Întrebă cum mergea noul roman. Prin contrast cu nerăbdarea de a obține cât mai devreme opinii pe tema lui Peter Ibbetson, până acum, Du Maurier ținuse acest al doilea efort numai pentru sine. — Binișor, cred, răspunse el modest. — E minunat! se entuziasmă Emma. Aștept permanent cu sufletul la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi flutură pe dinaintea ochilor și perspectiva montării mai Întâi la New York. După care, mult prea cunoscuta inerție păru să se aștearnă asupra proiectului. Timp de mai multe săptămâni, Henry nu primi nici o veste de la Daly. Se strădui să Își stăpânească nerăbdarea și Își ocupă zilele cu reparațiile aduse mai vechiului text al Americanului. Compton Îi semnalase din provincie că actul al patrulea continua să aibă un efect demoralizator asupra publicului și venea cu o propunere de rescriere care avea să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui lady Windermere. Adăugă: — Aș vrea să mă pot duce cu el. Și cei doi râseră Într-un glas, poate mai tare decât o cerea poanta, mai eliminând din tensiuni. Desigur, Alexander nu avea o asemenea dorință. El aștepta cu nerăbdare să domine scena din pielea lui Guy Domville. Era un rol suculent, care impunea trei schimbări de costume, toate avantajoase, cu o minunată pereche de cizme de călărie În actul al treilea.] La șase și jumătate, complet Îmbrăcat de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pur instituționale făcea din teatru un mediu de lucru atât de iritant pentru un artist. [Pe King Street, lumea care aștepta În fața teatrului pe două șiruri lungi, la biletele ieftine, nerezervate, de la galerie și parter, Începea să dea semne de nerăbdare. Cei din față se aflau acolo de câteva ceasuri și toți Începeau să simtă frigul. Tropăiau din picioare și suflau În pumni, și băteau În uși să li se deschidă, deși știau că aceasta nu se va Întâmpla decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
primul act, care erau nevoite să Își aminteacă unul altuia lucruri Întâmplate Într-un trecut pe care ele Îl cunoșteau foarte bine, spre deosebire de spectatori. Sala fu cuprinsă de o epidemie de tușituri, mult mai puternice decât Înainte, semn sigur de nerăbdare și neatenție. Actorii le auziră, desigur, timorați. Doamna Edward Saker, În special, dădea semne de nervozitate În rolul dnei Domville. Purta o rochie complicată, cu crinolină, În care erau combinate materiale cu modele diferite, Împodobită cu numeroase volane, ciucuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care se ondulau și tresăreau la fiecare mișcare din cap a actriței. Era o pălărie care cerea multă siguranță din partea celei care o purta, calitate care o părăsea vizibil pe dna Saker odată cu desfășurarea scenei. Publicul aștepta cu mai multă nerăbdare următoarea mișcare a pălăriei decât evoluția intrigii. Cum era legată? Avea să-i vină pe ochi? Sau să-i cadă? Elizabeth vedea persoane din staluri și din sală Întorcând capetele să comenteze pe șoptite, făcându-și vecinii să zâmbească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de liră, impunându-i tăcere printr-un deget ridicat În dreptul buzelor. Ultima cu care vorbi fu Emma, căreia Îi mărturisi că urma să scrie articolul În memoria lui Kiki, pentru Harper’s. — E minunat, Henry, spuse ea. Aștept cu multă nerăbdare să Îl citesc. Porni pe drumul cel mai scurt către câmpie și, de acolo, spre Banca Confidențelor. Acolo se așeză, pentru a-și liniști gândurile, tulburate mai Întâi de emoția Înmormântării și apoi de intervenția lui McIlvaine, cam brutală, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un adevărat simbol intelectual și cea mai perfectă dezmințire dată zadarnicei și febrilei agitații nord-americane, pe care cine știe ce spirit implacabil, dar sigur, o va compara, poate, cu celebra veveriță din fabulă. Cred Însă că observ pe chipul cititorului o obscură nerăbdare. Astăzi, prestigiul aventurii primează asupra filosoficei gâlcevi. A sunat ora despărțirii. Până aici, am mers mână-n mână; acum ești singur În fața cărții. Gervasio Montenegro Academia Argentiniană de Literatură Buenos Aires, 20 noiembrie 1942 Cele douăsprezece zodii ale lumii În memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nedureroasă. O simplă amputare și Înlocuire. Nu-ți face probleme. În ultimele zile, stai liniștit, fără griji. Nici un soi de mâncăruri grele, tutun, sau alcool, cu excepția, la orele potrivite, a unui bun whiskie, Îmbuteliat În țara de bașină. Nu ceda nerăbdării. Nici vorbă de două luni, i-am răspuns. Una e prea destul. Ies de sub anestezie și sunt un nou cub. Aveți numărul de telefon și adresa mea: mai vorbim noi. Reveniți cel târziu vineri. La plecare, mi-a dăruit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am mărturisit că a doua zi iera onomastica mea. Au ciocnitără În sănătatea mea la Molino? Al tău, Indianu. X Dragă Avelino, Azi a fost ziua a mare. Ie zece noaptea, care acilea e târziu, da nu-mi pot frânge nerăbdarea și te Înformez cu lux dă amărunte. PÎn Jacqueline, alde Grandvilliers m-a invitatără să mâncăm În onoarea mea, la restorantu care ie lângă lac! La depozitu de-l ține un algerian am Închiriat haine Încliftate și perechea potrivită dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lași tejgheaua fără factură, ăla să se piarză În zare, că io crez că s-a dus În patu lui, care-i la Tolosa. Purcelușu tău ți-e confidențial, Nelly; pedalam d-acu unii mai mult, alții mai puțin, cu nerăbdarea lu Marele Hoțoman dă Biciclete, da, cum mandea nu renunț nicicând să subliniez la moment că luptătoru a fost inervat și să aglomerează ale mai beznite pronosticuri, apare naintașu fenomen și marchează un goal; pentru patrie - Monstru; pentru tagma noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici la text. Bardul, mi-au zis, s-a năpustit cu alte versuri proaste, care și-au așteptat rândul și n-au apărut, pentru că eu am respectat Întotdeauna ordinea sosirii. Le amânam, una după alta, neghiobie după neghiobie; nepotismul și nerăbdarea au umplut cupa până a băltit, și atunci a trebuit să nimeresc ușa de ieșire. Și m-am retras. De-a lungul tiradei, Gomensoro mi-a vorbit fără amărăciune și cu evidentă sinceritate. Pe chipul meu se desena concentrarea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să desparți acest cuvânt În litere individuale? Nu mă puteam hotărî, dar acum știu. — Cum? — Păi, evident că trei-douăzeci și unudouăzeci și cinci-douăzeci și cinci... Norman nu pricepea. — Dar de unde știi asta? — Păi, e foarte simplu, Norman, zise Harry cu nerăbdare În glas. Este o spirală care se citește din interior spre exterior. Ea ne dă numerele. Brusc, imaginea de pe ecran se schimbă. 30 - 16 - 10 - 21 - 37 - 18 - 05 | | 08 08 - 10 - 22 - 10 - 21 18 | | | | 10 05 32 - 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că se disting mai multe tipuri de coduri de cuvinte, de la simplu la complex. Nu exista nici o modalitate de a ști de la Început ce metodă de codificare a fost folosită. Și, deodată, am avut o inspirație fulgerătoare. Toți așteptau cu nerăbdare să afle despre ce era vorba. — La urma urmei, de ce să fi folosit un cod? Întrebă Harry. — De ce să fi folosit un cod? repetă Norman. — Păi da. Când Încerci să comunici cu cineva, nu folosești un cod. Codurile sunt modalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
duminică. Ingrediente: O femeie de douăzeci și nouă de ani neglijată, respinsă și nefericită, care a născut recent O doză generoasă de vină Un vârf de cuțit de speranță Un pachet de complexe în ceea ce privește aspectul corpului ei O ploaie de nerăbdare (dacă se poate, ploaia să fie torențială) O lingură de disperare profundă condensată O panică lejeră la gândul vergeturilor Doi ciorapi negri cu portjartier și dantelă în partea de sus O pereche interesantă de chiloți negri Un sutien negru, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de rimel negru Mod de preparare: Puneți de-o parte ciorapii, chiloții și sutienul. Îi veți folosi mai târziu. Luați femeia. Verificați-i ochii și pielea ca să vă asigurați că n-a depășit termenul de valabilitate. Adăugați vina, speranța, nesiguranța, nerăbdarea, disperarea și panica. Amestecați bine. Lăsați totul se fiarbă înăbușit timp de două zile. Într-o cadă de dimensiuni medii, pregătiți femeia răzând-o pe picioare, vopsindu-i părul și pictându-i cu ojă unghiile de la picioare. Cam cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
urlat Helen. Of, Doamne! Dar nu era decât Laura. Care mă sunase ca să-mi ureze noroc. În plus, voia să știe dacă exersasem pusul prezervativului cu dinții, așa cum mă instruise ea. Nu, n-am exersat! i-am spus. Muream de nerăbdare să închid telefonul și să ies din casă. Mi-era groază să nu fiu cumva prinsă. —De ce nu? a vrut Laura să știe. Nu poți doar să-ți faci apariția, iar el să se declare mulțumit cu o porție banală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar... scuze, scuze. În sfârșit, m-am urcat în mașină și am condus până acasă la Adam. Capitolul douăzeci și doitc "Capitolul douăzeci și doi" Am parcat chiar în fața casei lui Adam și, cu capul plin de un amestec de nerăbdare și rușine sordidă, am mers până la intrare. Apoi mi-am adus aminte că lăsasem sticla de vin în mașină și am alergat înapoi s-o iau. N-aveam de gând să mă duc nicăieri fără ea. Știți cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a întors și m-a îndreptat spre o ușă. — Camera mea, mi-a spus. Asta dacă nu m-ai adus până aici ca să-ți prezint casa. — Asta poate să mai aștepte, am zis eu abia reușind să îngaim cuvintele din cauza nerăbdării și a emoțiilor. Camera lui Adam era drăguță. Era așa de curată încât am știut instantaneu, nu că până atunci aș fi avut vreun dubiu major, că băiatul plănuise cu meticulozitate cum să mă aducă în patul lui. Camerele bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să intre în vorbă cu mine sau, și mai bine, dacă ar fi încercat să flirteze cu mine. Așa aș fi avut ocazia să profit la maximum de proasta mea dispoziție. Sincer vorbind, mă comportam ca un copil. Muream de nerăbdare să am ocazia să zic ceva. M-am gândit că mi-ar fi plăcut să experimentez o voce stil Joan Collins. Afectată și înfricoșătoare. Cuvintele să sune ca niște cuburi de gheață căzând într-un pahar. Și să zic ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai intre aer. O adiere Îi răcori sudoarea. Se uită afară, la niște puști mexicani care se jucau cu o minge de baseball. Rămase pe loc. Imigranții se adunau afară. Arătau spre soare ca și cum ar fi estimat ora, așteptînd cu nerăbdare sosirea camionului - muncă Înjositoare pentru trei mese calde și un loc de dormit. Sosi amurgul. Culegătorii de fasole Începură să pălăvrăgească. Meeks văzu doi bărbați albi - un grăsan și un slăbănog - intrînd În curte. Făcură semne prietenoase cu mîna, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
paharul: gol. — Bun, Îl cunosc pe Patchett de multă vreme. E o poveste interesantă, dar nu văd ce legătură are cu ceea ce te interesează pe tine. Jack auzi ușa laterală frecîndu-se de covor. — Tot ce știu e că arzi de nerăbdare să-mi spui ceva din clipa-n care am rostit cuvîntul „Patchett“. — La naiba, cînd sînt cu tine, nu mă simt deloc polițist! Mă simt ca un actor gras, pe cale să rămînă fără rolul din serial. Jack se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se văzu în vălătucii de abur și era ca și cum ar fi istorisit din nou povestea pe care o spusese de multe ori până atunci, nu pentru că și-ar fi pierdut memoria, dar puține amintiri o umpleau de o mai mare nerăbdare de a se revedea în clipe care o înduioșaseră. Dacă ar deschide larg toate ușile apartamentului și ar da la o parte perdelele grele, încât să pătrundă lumina și de la răsărit și de la apus, s-ar trezi din nou într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]