4,367 matches
-
Ieronim Thanase? E adevărat că ai un câine savant?... Și celelalte. Nu sunt multe... Deschise ușa și o împinse cu emoție pe verandă. - Tăcere! șopti fără să întoarcă capul. Apoi, către Ieronim: Acum, Ieronim, fii gata. Ușa!... Când o deschise, ninsoarea răbufni cu putere în odaie. Iritat, pentru că Marina rămăsese în prag, Ieronim îi apucă brațul și o trase înăuntru. Scoțîndu-și absentă șalul, Marina îl privi, zîmbindu-i cu neașteptată căldură, aproape cu dragoste, și totuși, parcă silindu-se să-și păstreze
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
până la ea... Stă departe, doamnă? întrebă întorcînd capul. - Destul de departe, răspunse Marina. Dar nu vă mai gândiți la ea, adăugă ridicîndu-se din jilț. M-ați liniștit voi. Știu, acum că nu se va întîmpla nimic. Și îndată ce se va potoli ninsoarea... Se întrerupse pe neașteptate și-și opri privirile în fundul sălii, unde se distingea, anevoie, un perete curios reparat, care părea o ușă blocată cu scânduri, bătute una peste alta, oarecum la întîmplare. - Dacă nu e vorba de o întîlnire cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Fă un efort și mai stai încă cinci, zece minute. N-are să-ți pară rău... Condurachi se așeză resemnat în fotoliu și-și căută tabachera. - Numai de s-ar ține de cuvânt și ar veni, spuse. -... Îndată ce se va potoli ninsoarea, repetă Marina absentă, vin eu cu o mașină bine încălzită. Mașina unui prieten din corpul diplomatic... Parcă de-abia acum își dădu seama cât e de vastă și de ruinată sala. Se îndreptă încet către cămin și-l privi cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începură să desfacă sforile și să scoată tablourile, unul după altul, din pânzele cu care fuseseră acoperite. Ca de obicei, așa cum făceau de câte ori simțeau că nu mai e nimic de spus, nimic de încercat, se strânseseră toți în fața ferestrei. Priveau ninsoarea. Nu se mai distingeau decât stâlpii verandei și, câțiva metri mai departe, aproape de stradă, bradul. Dar nu îndrăznea nimeni să plece. Treptat, sala se încălzise din nou și, unul câte unul, se întorceau de la fereastră, apropiindu-se de cămin. Valerian
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sensul că ne lovim la tot pasul de el și în fiecare zi? Dar, în sfârșit, ar fi prea multe de spus!... Când o văzu de departe, călcând apăsat și totuși cu eleganță, în cizmele ei militărești, printre troiene, sub ninsoarea care cădea necontenit de trei zile, Maria da Maria își înfășură fularul în jurul capului, ca un turban, și ieși s-o întîmpine. Se întîlniră în fața verandei. - Doamnă, șopti Maria, vă rog să nu intrați acum, că de-abia a început
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
marginea fotoliului, și-și opri privirile asupra primei fotografii. Era palidă, decolorată, aburită, dar recunoscu fără greutate casa părintească din Piatra Neamț. V Începuse să ningă câteva ceasuri înainte, apoi, după Bacău, se dezlănțuise viforul; dar când trenul intră în gară ninsoarea încetase, și pe cerul spălat răsăreau, sticloase, cele dintâi stele. Recunoscu piața, imaculată sub zăpada proaspătă, deși de o parte și de alta se înălțau blocurile de curând construite. I se păru totuși curios că acum, în preajma Crăciunului, erau atât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reped întîi până la Select. Nu e departe. Am să mă întorc într-un ceas, un ceas și jumătate... I se păru că doamna îl privește mirată, pe deasupra ochelarilor. - Să nu răciți, spuse. Străzile sunt încă troienite, și s-a anunțat ninsoare. - Un ceas, cel mult un ceas și jumătate, repetă zâmbind. După vreo zece minute se convinse că doamna de la recepție avusese dreptate; anumite străzi erau într-adevăr troienite și înainta cu greu. Dar în apropierea cafenelei trotuarul fusese curățat de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut în ninsoare, mai știu io cât om fi stat ? Am stat ceva, că așa trenuri ticsite nu mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții numa-ntr-un picior, alții-și scotea capetile afară pân geam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el amețit, se gîndește că ajunge sus la adăpostul din punctul de observare, fără să alarmeze dormitoarele, și o să trimită pe cineva să-l ia pe răcanul matol. O socoteală de om beat. Pentru că e evident că pierde drumul, iar ninsoarea Îi acoperă urmele aproape instantaneu. Efortul dă drumul la alcool În sînge și În curînd e beat tun și el, Înoată În omătul dușmănos, vîntul bate și spulberă zăpada care Îi intră pe sub guler, la gît, se Încleștează de bidon
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aprilie! În țara asta blestemată poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de Ennistone într-un fel de lighean. Zet, instalat pe un scaun, îi însoțise de astă-dată. Câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încordat, drept, bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care în tot acest timp își ținuse răsuflarea, lăsă acum să-i scape un suspin. Dans l’onde toi devenue ta jubilation nue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vax! făcu Brian. E o bestie egoistă, egocentrică. Domnul este vizibil peste tot, în creația lui. Și în ceașca asta de ceai? Da. Atunci nu văd de ce trebuie să fim atât de sentimentali în privința câinilor. Nu-i așa că-i splendidă ninsoarea? E oribilă! Ce părere aveți despre domnișoara Meynell? întrebă Gabriel. O fată copilăroasă, simplă, dar... Simplă, vrei să spui că-i deficientă mintal? Bineînțeles că nu, Brian, interveni Gabriel. Simplitatea e o însușire divină. Sigur, uită-te la lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mare putea exista decât cel pe care trebuia el să-l înfrunte? Ceva atinse mâna lui William și, când privi în jos, îl văzu pe Adam McCaffrey, care se uita la el. Hello, Adam. Hello... Nu-i așa că-i plăcută ninsoarea asta? Da, am auzit păsările cântând în zăpadă. Până și când ninge ele știu că, de fapt, e primăvară. O pitulice poate scoate o sută șase note în opt secunde. Serios? Da. Știați? Nu, dar cred. Am fost cu Zet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de descurajare. Nu putea în niciun fel să-și închipuie ce avea să urmeze. Zâmbetul ei descătușat-prietenos, să zicem. Și după aceea? Dar ce altceva putea să urmeze dacă nu venirea iernii? Iată că Iulian se apropia de el, prin ninsoarea rară și nehotărâtă ce cădea peste curtea interioară a liceului, cu broboane de zăpadă topită sclipind ici și colo pe părul lins. Îl întreba: Ei? Ai mai fost cu ea la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ți-l dau. Ea n-a îndrăznit. Ești un tont, Dragoș, ți-am mai spus. Fetele se simt atrase de tine, și tu ce faci? Ție ți-e frică. De ce ți-e frică? În timp ce se îndrepta încet către poartă, prin ninsoare, Dragoș scotea la iveală din plic un cartonaș alb. Anul ce vine să-ți aducă tot ce ai visat mai frumos. Și mai jos, în dreapta, semna: Antonia. Un fulg de zăpadă se așeza efemer pe scrisul albastru mărunt și în locul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să facă pași sprijinindu-se în cârje. Căpitanul chirurg îl încuraja mereu: Așa, eroule! Calcă mai cu îndrăzneală! Scrâșnind de durere, Toaibă înmulțea numărul pașilor - măcar cu unu-doi mai mulți ca ieri... Și zilele treceau una după alta, cu ninsori și geruri aspre. Cât era ziulica de mare, Toaibă se căznea să meargă, folosind cât mai mult cu putință piciorul rănit. Mergea până îi dădeau lacrimile de durere... Și gândurile îi zburau de multe ori la camarazii săi de pe front
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu mă uiți... Nu avea grijă, că nu te las eu să stai însetat. Către seară au început să cadă fulgi de zăpadă și un vânt numai firicelul lui a pornit să sufle de îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri, sorbea din când în când din țoiul din fața lui. Când s-a lăsat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
coroborat cu emoția trăirii, în ansamblu, dar determinată și de manifestări izolate ale firii, spre exemplu, în fața zăpezii, care-i stârnește impulsul aproape irepresibil de a se șterge pe picioare la ieșirea din casă, pentru a nu o macula: Prima ninsoare - imaculată / ... imacu - albă (lată)! - și /gândul ușor hazliu că /înainte de a ieși în curte / se cade / să-ți ștergi picioarele de / preșul din prag... Indirect, poemele din volum fac, de fapt, elogiul simplității, paradoxal, complexe, tonul dându-l sutra floriisoarelui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
duc spre iarmaroace, care pâlpâie sub dealuri), tulburător, încât nu știi / De pleci spre seară sau de vii încoace, la un univers al cărui grad de abstractizare crește (începând chiar din volumul O altă nuanță a revoluției, din 1983) - Dincolo de ninsoarea care vorbește-n vis -, încărcat de simboluri, în care pâlpâie semnale și, fiindcă Ninge ușor peste oră, degeaba încerc / Să dau zăpada la o parte / La câțiva pași un lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
să tresar cândva în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala spațiului întors spre sine / Formula unor forțe genuine... Uneori, imaginile au o accentuată notă de livresc, subliniat prin gesturi largi, teatrale, în timp ce cade ninsoarea ca o focă mpușcată sub lună ori când Un păstor ce cântă dintr-un nai spre zori sau Se întorc mistere antice în sunet / Și se sinucide lemnul din viori / Iar în iarba crudă se stârnește-un tunet. Cu volumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mitologie, spre exemplu, în imaginea zeului orb, căruia eul liric aspiră să-i sărute ochii, din Pasărea care mă bea. Ca orice artist al cuvântului, poeta exploatează forța de sugestie a acestuia. Astfel, termeni din câmpul semantic al iernii („zăpada”, „ninsoarea”, „a ninge” etc.) dezvăluie conotații ale forței demiurgice a sentimentului suprem, ale puterii acestuia de a transfigura lumea: ninsoarea, de exemplu, e roșie, fecundă: Ninge cu focuri prin roșii zăpezi / numele tău înflorește, fiindcă Peste cuvintele noastreaburind / iarna de patimă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
bea. Ca orice artist al cuvântului, poeta exploatează forța de sugestie a acestuia. Astfel, termeni din câmpul semantic al iernii („zăpada”, „ninsoarea”, „a ninge” etc.) dezvăluie conotații ale forței demiurgice a sentimentului suprem, ale puterii acestuia de a transfigura lumea: ninsoarea, de exemplu, e roșie, fecundă: Ninge cu focuri prin roșii zăpezi / numele tău înflorește, fiindcă Peste cuvintele noastreaburind / iarna de patimă este!... Peisajul hibernal însă se reduce la efemerele urme pe zăpadă și la zăpada spulberată. Aceeași forță de sugestie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe-ascuns, noaptea, sub pătură / când visezi somnul din șura de-acasă... Din astfel de experiențe existențiale se naște apoi convingerea, exprimată aforistic, după care tăcere și vis și-așteptare e totul, pentru cel care, introspectându-se, descoperă că e atâta ninsoare prin inima mea / că se-aude cum cade-n balans peste lume. Și, dacă-n sonetul lui Vasile Voiculescu, ne bate primăvara-n inimi, în poezia lui Florentin Popescu, toamna e vizitatorul aproape ritualic: ne bate iar toamna în ferestre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și tot mai des), uneori cu accente mioritice, transpuse în nevoia de reintegrare în natură, poposind în alt regn (să mi steie trupul între vii - cais), sinele își creează un univers din date inconsistente, diafane, eterice, colindate de aripa sacrului: ninsori nesfârșite - ale iernilor sau ale petalelor -, lumină blândă coborând peste suflet, coșuri pline cu dragoste, purtate de copii încoronați cu spice, cai gonind pe lună etc., iar anotimpuri încărcate de roade sau de promisiuni învăluie peisajele. Fiindcă trecutul este leagănul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cărei semne pot fi aerul pur și simplu (Se-ngreunează aeru-n otravă) ori spinii lumii treaptă în pierzare, și a se implica în remodelarea ei după chipul și asemănarea gândului său, fiindcă fapta poetului e, după cum se știe, demiurgică. Cețurile, ninsorile gerul, de afară ori din sânge, fac, de asemenea, parte din fenomenele des amintite ale atmosferei din poezia lui Horia Zilieru, a căror prezență poate fi pusă, în egală măsură, pe seama romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]