4,446 matches
-
drum ocolit, cu corabia pe Dunăre, apoi pe mare până la Constantinopol, a ocolit peninsula Balcanică și după câteva luni a ajuns pe coasta mării Adriatice. Pe parcurs, pe Dunăre, l-a trimis acasă pe voievodul Transilvaniei cu un grup de nobili, din regiunea Brăilei către Brașov, deci pe un drum mai scurt și folosit de negustorii brașoveni. Este evident că poziția lui Mircea a fost nefavorabilă în această perioadă și probabil că a stat în posesiunile ardelene, fie în Făgăraș, fie
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
Sigismund Zápolya, sub regența mamei sale Izabella și sprijinit de otomani, moștenește tronul. Prin aceasta, Imperiul Otoman a reușit să-și extindă influența în vest și să frâneze expansiunea austriacă reprezentată de Ferdinand, care în 1531 este recunoscut de adunarea nobililor din Köln ca rege german. În Boemia, Ferdinand înăbușă o revoltă a protestanților, în bătălia de la Mühlberg (1547). Mai târziu fiul lui Ferdinand, Maximilian, simpatizează cu protestanții, ceea ce atrage după sine o serie de neînțelegeri. În 1556 Carol Quintul, Împărat
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
franceze de la 1789: "Libertate, egalitate, fraternitate". Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare. Răscoala se extindea extraordinar de repede în aproape toată Transilvania, dar în doar câteva săptămâni este înăbușită, în principal de către nobilii maghiari. Pe 14 decembrie 1784 Horea decide să întrerupă lupta și să se ascundă până în primăvara anului 1785, când dorea să reia răscoala. Se ascunde împreună cu Cloșca, în pădurile din jurul satului său natal, Albac, însă sunt capturați de trupele austriece
Vasile Ursu Nicola () [Corola-website/Science/302708_a_304037]
-
arată că era îmbrăcat cu suman negru, împodobit pe margini cu cusături vinete, și cioareci strâmți, cojoc de piele de oaie și căciulă neagră. Horea și Cloșca au fost întemnițați în cetatea Alba Iulia și supuși interogatoriilor, în special pentru că nobilii maghiari doreau să afle cum s-a propagat răscoala atât de repede și pe întindere atât de mare. Interogatoriul a constat din 118 întrebări, dar cei doi capi ai răscoalei au refuzat să mărturisească sau au negat orice legătură cu
Vasile Ursu Nicola () [Corola-website/Science/302708_a_304037]
-
Alba-Iulia și Făgăraș. Ioan Giurgiu era originar din satul Strâmbu, de la a cărui denumire maghiară, anume "Horgos Patak", i-a fost derivat numele nobiliar Patachi. Cuvântul maghiar "Patak" înseamnă pârâu. "Pataki" s-ar traduce prin "Părăian". Părinții săi erau mici nobili români, iar el a fost educat de un unchi al său, care era provizor la un grof. Acest unchi al său l-a trimis mai apoi la studii la școlile iezuiților. A fost unul din primii beneficiari români ai burselor
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
plângere formală la Papă, în legătură cu statutul afacerilor. Deoarece Biserica avea o putere deosebită în secolul XIII, Papa nu a ezitat să elibereze un act ordonând portughezilor să-și aleagă un nou rege, înlocuindu-l pe așa-zisul „eretic”. În 1264, nobilii recalcitranți l-au invitat pe fratele lui Sancho, Afonso, care locuia în Franța în calitate de Conte de Boulogne, să ocupe tronul. Afonso a renunțat imediat la posesiile sale din Franța și a plecat spre Portugalia. Sancho al II-lea a fost
Sancho al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/302752_a_304081]
-
valahii uniți sunt impinși în continuare spre calvinism și maghiarizare. Observând acest proces, prin acest sinod din 1742 s-a încercat ca să se zădărnicească trecerea uniților la alte religii recepte. O nouă dietă a Transilvaniei a hotărât, în 1744, ca nobilii români uniți să fie recunoscuți, dar nu ca atare, ci ca parte a națiunii recepte în teritoriul locuit. Astfel, cei din zonele administrate de unguri erau declarați automat unguri, cei din zonele secuiești secui, cei din zonele săsești sași. Protestele
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
În timp ce numele de familie aparținea unei clase nobile, tatăl lui Giambattsta n-a pretins o descendentă nobilă. Viitorul artist a fost botezat în biserică din oraș (S. Pietro di Castello ) sub numele de Giovanni Battista, în onoarea nasului lui, un nobil venețian pe nume Giovanni Battista Dorià. Tatăl lui Giovanni Battista a murit la un an după nașterea lui, lăsând-o pe Orsetta într-o situație proastă din punct de vedere financiar. Giambattista a fost inițial elevul lui Greogorio Lazzarini dar
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
sa, Tiepolo a avut 9 copii. Patru fiice și trei fii au supraviețuit copilăriei. Doi dintre fii, Domenico și Lorenzo, au pictat cu el în calitate de asistenți și au realizat o faima independența. Al treilea sau fiu a devenit preot. Un nobil din orașul Friulan, din UDINE, Dionisie Delfino, l-a însărcinat pe tânărul Tiepolo cu decorarea în frescă a capelei și palatului (1726 - 1728). A fost o realizare revoluționară, folosind tonalități deschise inedite și tehnici aerisite. Integrează manieră de tip Sebastiano
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
a lăsat multe cereri de comenzi: de exemplu frescele teatrale pentru biserici; Triumful Credinței pentru Chiesa della Pietà, tabloul frescă pentru Că' Rezzonico (care de asemenea păstrează tavanul frescă din Palazzo Barbarigo) și picturi pentru vilele și casele de vacanță ale nobililor situate în regiunile rurale ale Veneției, ca de exemplu Villa Valmarana (Vicenza), si un mare tavan panegiric pentru vila aproape neocupata "Villa Pisani" în Stră (la 5 km est de Padova). În 1761, Carol al III-lea a ordonat pictorului
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]
-
a contribuit la fixarea populației rurale, fiind unitate administrativ religioasă. Locuințele erau din lemn, iar în nord, casele reuneau sub același acoperiș oameni și animale și erau alcătuite dintr-o singură încăpere destinată membrilor familiei. Deși terenul marilor domenii ale nobililor sau ale bisericii erau încă cultivate de sclavi supravegheați de vătafi până în secolul al VII-lea, numărul sclavilor tot scădea datorită lipsei surselor de aprovizionare și datorită eliberării acestora (această faptă fiind interpretat că fiind "pioasă"). Mulți foști sclavi au
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
pe țărmul râului Canche, Durstede în delta Rinului. Orașele renasc economic, sunt practicate activități meșteșugărești pe scară largă. Vechea aristocrație romană și cea germanică fuzionează, prin înrudiri sau schimburi de elemente culturale. Familiile senatoriale romane pătrundeau în domeniul clerical, în timp ce nobilii germanici preferau funcțiile militare. Indiferent de originea etnică, se purtau nume latine, germanice și creștine. Oamenii liberi din clasele inferioare renunțau la libertatea personală pentru a-și caută protecția celor puternici. S-a format astfel țărănimea dependență tot mai numeroasă
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
favorizați de creșterea prețurilor produselor agricole, cumpărau sau luau în arendă pământ mai mult, pe care îl lucrau cu lucrători agricoli salariați, transformându-se astfel în mici fermieri capitaliști. Dintre yeomen-îi înstăriți unii pătrundeau în rândurile păturii sociale gentry, devenind nobili mărunți de țară. Eliberarea din șerbie, încheiată în Anglia până în secolul XVI, dezlegând pe proprietarii funciari feudali de obligația de a asigura țăranilor de pe domeniile lor pământ de cultivat și acces la folosirea pășunii și pădurii, le-a dat posibilitatea
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
din gentry, pe ale căror domenii se regăseau zăcăminte minerale și păduri, în care se puteau face cărbuni de lemn, au investit sume importante pentru punerea în exploatare a unor mîner și a unor întreprinderi metalugrice și de sticlărie. Unii nobili mărunți de țară particpau la prepararea produselor de consum, că sapanul, că acei gentlemani săpunări grupați într-o asociație în 1631. Participarea directă la activitatea comercială era frecvența pentru nobilime și pentru gentry, fără a afecta statutul nobiliar. În 1601
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
deprinde practică comerțului în cea mai mare parte fii de gentlemeni sau copii ai unor oameni cu stare și de vază. La rândul lor, fermierii capitaliști s-au format dintre orășenii și burghezii care au cumpărat sau arendat pământ, dintre nobilii de țară, mai ales dintre gentry sau țăranii înstăriți, care își exploatau proprietățile rurale sau pământurile luate în arendă cu muncă lucrătorilor agricoli salariați, în vederea vinderii produselor de piață. În Germania, burghezia s-a format din a două jumătate a
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
și moștenitoarea lui Andrei de Ozora, în 1398. Într-o nouă perioadă istorică cu probleme în care apar pretențiile asupra tronului a fiului lui Karol al II-lea, Ladislau din Napoli, Lo Școlari demască actele de trădare din partea mai multor nobili. Dar atunci când Regele a fost luat prizonier în Castelul Visegrád (1401), el a fost nevoit să-i elibereze și să dea curs la cele mai multe dintre cererile acestor nobili. După ce Sigismund a pierdut controlul asupra lor, nobilii l-au recunoscut deschis
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
Ladislau din Napoli, Lo Școlari demască actele de trădare din partea mai multor nobili. Dar atunci când Regele a fost luat prizonier în Castelul Visegrád (1401), el a fost nevoit să-i elibereze și să dea curs la cele mai multe dintre cererile acestor nobili. După ce Sigismund a pierdut controlul asupra lor, nobilii l-au recunoscut deschis pe Ladislau că rege. Armatele Regatului Napoli au cucerit Zadarul în 1403, si Pipo a trebuit să se retragă. În același an a recâștigat Veszprémul iar în septembrie
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
trădare din partea mai multor nobili. Dar atunci când Regele a fost luat prizonier în Castelul Visegrád (1401), el a fost nevoit să-i elibereze și să dea curs la cele mai multe dintre cererile acestor nobili. După ce Sigismund a pierdut controlul asupra lor, nobilii l-au recunoscut deschis pe Ladislau că rege. Armatele Regatului Napoli au cucerit Zadarul în 1403, si Pipo a trebuit să se retragă. În același an a recâștigat Veszprémul iar în septembrie a cucerit Esztergomul atacând din nou Bosnia -ceea
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
pe Vittorio Veneto, un înalt oficial al familiei Barbarigo. În ianuarie 1412, atacul reînnoit l-a asigurat pe Pipo cu o mulțime de prizonieri venețieni de rang înalt. A ordonat mutilarea mai multora dintre ei pentru a răzbuna moartea unui nobil maghiar, ucis de inamic. El a suferit o înfrângere majoră în Bătălia de la Motta, în august 1412 împotriva Republicii Venețiene, sub Carlo Malatesta. Pipo a fost desemnat să asedieze Padova în ianuarie, însă el nu a putut să-și mențină
Filippo Buondelmonti degli Scolari () [Corola-website/Science/302861_a_304190]
-
vasalii lui. A doua cale era impozitul asupra mineritului, comercianților și artizanilor, care erau însă mici în comparație cu ceea ce se obținea din dările în orez ale țăranilor. Întrucât agricultura se desfășura pe mici arii, din cele 84 de provincii (kuni), marii nobili provinciali nu au putut acumula destule bogății ca să devină un pericol pentru shogun. Teoria prin care shogunul a exercitat puterea reală și prin care împăratul era ținut în palatul din Kyoto, consta în aceea că nu se cuvine ca persoana
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
au dorit un regat creștin cu sediul în Europa Centrală. El a fost cavaleria grea maghiară, ca un exemplu pentru puterile din Europa de Vest. După moartea sa, a urmat o perioadă de revolte și conflicte interne pentru supremație între regalitate și nobili. În 1051 armatele Sfântului Imperiu Roman au încercat să cucerească Ungaria, dar au fost învinse la Vertes. Armatele Imperiului romano-german au continuat să sufere înfrângeri, a doua cea mai mare bătălie a fost în orașul numit acum Bratislava (Slovacia). Înainte de
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
fost invadată de mongoli și, după unele minore lupte sfârșite cu victorii maghiare, în cele din urmă mongolii au distrus armata maghiară în Bătălia de la Mohi. Atunci când Ladislau al IV-lea din Ungaria a murit înainte de Andrei III, un alt nobil și-a rezervat tronul pentru el însuși: Carol Martel de Anjou, fiul Regelui de la Napoli, Carol al II-lea și a Mariei de Ungaria (fiica regelui Ștefan al V-al Ungariei). Cu toate acestea Andrei al III-a asigurat puterea
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
cunoscute ca Potopul, evenimente care au dus la dezintegrarea Republicii. Rebeliunea s-a încheiat prin semnarea tratatului de la Pereiaslav, din 1654, prin care cazacii au jurat credință țarului Rusiei, acesta din urmă garantând protecția drepturilor căzăcești, recunoașterea starșinei (starea de nobil) și a autonomiei locale. În 1651, în fața amenințărilor crescute din partea polonezilor, părăsiți fiind de aliații tătari, cazacii conduși de Hmelnițki au cerut țarului să incorporeze Ucraina ca ducat autonom în statul rus. Detaliile uniunii au fost negociate la Moscova. Cazacilor
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
avuseseră sub domnia poloneză. Încercările ulterioare ale polonezilor de a relua alianța polono-căzăcească și de creare a Uniunii statale polono-lituaniano-rutene s-au dovedit niște eșecuri, în ciuda semnării tratatului de la Hadziacz (Hadiaci), tratat aprobat de regele Poloniei, Seim și de unii nobili cazaci, în frunte cu atamanul Ivan Vihovski. Atitudinea nobilimii căzăcești în legătură cu prevederile tratatului a fost puternic divizată, iar printre cazacii de rând, acest tratat era extrem de nepopular. Tratatul s-a dovedit un eșec total. În cadrul statului rus, Armata zaporojană a
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Sf. Brigita (n. 1303, Finstad, d. 23 iulie 1373, Roma) a fost o călugăriță suedeză, întemeietoare de ordin călugăresc, sfântă. S-a născut în Suedia, la Finstad, în apropiere de Uppsala, în anul 1303, într-o familie de nobili (Folkunger). Căsătorită de timpuriu cu nobilul Ulf Gudmarsson, a avut opt copii (dintre care Sf. Ecaterina a Suediei), pe care i-a educat foarte bine. A intrat în Ordinul al treilea al Sfântului Francisc, iar după moartea soțului, pe care
Brigita a Suediei () [Corola-website/Science/303282_a_304611]